Plângere contravenţională

Sentinţă civilă 1580 din 16.12.2011


Tip document  -  Sentinţă civilă

Nr.  document – 1580

Data elaborării: 16.12.2011

Titlul speţei: plângere contravenţională

Domeniu asociat:  contravenţii

Conţinut:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 30.11.2011 sub nr. de dosar 2402/334/2011 petentul U.F.D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava—Poliţia mun. Vatra Dornei a formulat plângere contravenţională împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii seria CC nr. 9270287 din 19.11.2011 întocmit de intimat.(…)

În fapt, prin intermediul procesului verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii seria CC nr. 9270287 din 19.11.2011 întocmit de intimat, petentul a fost sancţionat contravenţional întrucât a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare … pe DN 17, în interiorul comunei Dorna Candrenilor, cu viteza de 91 km/oră. Petentului i s-a aplicat amenda contravenţională în cuantum de 1005 lei şi 6 puncte de penalizare.

În cuprinsul procesului verbal s-a consemnat că abaterea a fost înregistrată cu aparatul radar seria ROM 447 montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare B 19XPV ce aparţine I.P.J. Suceava, aparat radar care a fost verificat metrologic, conform copiei după verificare metrologică a aparatului radar nr. 0167662/ 23.03.2011 (f. 18). Agentul constatator care a întocmit procesul verbal şi a operat aparatul radar a fost atestat ca operator „Autovision”de către MAI-IPJ Suceava (nr. 46061/11.05.2010, fila 19 din dosar).

Existenţa faptei aşa cum este reţinută în procesul verbal de contravenţie este dovedită prin imaginile înregistrate de aparatul radar (f. 20-23) în care este vizibil numărul autoturismului condus de către petent şi care atestă viteza pe care a înregistrat-o aparatul radar pentru acest autovehicul. 

Analizând criteriile stabilite prin jurisprudenţa constantă a Curţii E.D.O. pentru aprecierea existenţei unei „acuzaţii în materie penală”, instanţa constată că, deşi în dreptul român contravenţiile sunt reglementate în afara dreptului penal, interdicţia de a depăşi limita de viteză stabilită pentru fiecare sector de drum se adresează tuturor participanţilor la trafic iar amenda contravenţională care poate fi aplicată celor care, la fel ca petentul, sunt acuzaţi că au depăşit limita de viteză legală în localitate cu 41-50 de km/oră are un cuantum destul de ridicat şi un evident caracter sancţionator.

Pentru aceste considerente, instanţa constată că, prin sancţionarea contravenţională, împotriva petentului s-a formulat o „acuzaţie în materie penală” în sensul art. 6 din Convenţia E.D.O., acestuia fiindu-i aplicabile garanţiile prevăzute în Convenţia E.D.O. pentru oricare acuzat, inclusiv prezumţia de nevinovăţie.

În virtutea prezumţiei de nevinovăţie, petentul este considerat nevinovat până când intimatul va face proba existenţei faptei şi a vinovăţiei petentului. În speţă, intimatul a reuşit să facă proba acuzaţiei pe care a adus-o petentului şi a vinovăţiei acestuia.

Potrivit prevederilor art. 109 alin. 2 din OG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei iar potrivit prevederilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Analizând aceste dispoziţii legale, instanţa constată că, pentru a se asigura protecţia participanţilor la trafic împotriva unor sancţionări abuzive, legiuitorul a stabilit condiţii stricte în ceea ce priveşte modalitatea în care se reţine şi se probează comiterea unei contravenţii rutiere cum este cea reţinută în sarcina petentului.

Prin probele administrate în cauză,  intimatul a făcut dovada faptului că în constatarea contravenţiei comise de către petent au fost respectate toate dispoziţiile legale incidente în cauză. În acest sens, instanţa a stabilit că abaterea a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare B 19 XPV, aparat radar care a fost verificat metrologic, conform copiei după verificarea metrologică a aparatului radar (f. 18) şi că agentul constatator care a întocmit procesul verbal şi a operat aparatul radar a fost atestat ca operator „Autovision” de către MAI-IPJ Suceava (fila 19 din dosar). 

Instanţa constată că aparatul radar a fost verificat metrologic iar perioada de valabilitate a buletinului metrologic nu era expirată (f. 18).

Din certificatul de verificare metrologică depus la dosar reiese că aparatul radar poate fi utilizat în regim staţionar sau în mişcare, aşadar indiferent de faptul că maşina poliţiei era staţionată sau în mişcare, înregistrările aparatului radar sunt legale.

Art. 4 pct. 4 din Norma de metrologie legală 021-05—Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre) invocat de către petent în plângerea contravenţională este în prezent abrogat.

Petentul nu a invocat în ce fel ar fi fost prejudiciat prin nemenţionarea faptului că  aparatului radar era staţionat sau în mişcare în cuprinsul procesului verbal de contravenţie, iar din actele dosarului nu reiese o vătămare implicită, aşadar instanţa reţine că prin modul de completare a procesului verbal de contravenţie petentul nu a fost cu nimic prejudiciat în drepturile sau interesele sale legitime. Având în vedere aceste considerente şi faptul că nu există o reglementare care să sancţioneze cu nulitate expresă a procesului verbal de contravenţie faptul că în cuprinsul acestuia nu a fost menţionat faptul că aparatul radar folosit la constatarea contravenţiei era staţionat sau în mişcare, instanţa constată că procesul verbal de contravenţie nu poate fi anulat pe acest considerent.

În aceste condiţii, instanţa reţine că, în privinţa contravenţiei consemnată în procesul verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii seria CC nr. 9270287 din 19.11.2011, prezumţia de nevinovăţie a petentului a fost răsturnată de către intimat care a depus probe tehnice din care reiese comiterea faptei aşa cum este reţinută în procesul verbal atacat.

Desigur, nici o probă de vinovăţie nu are o valoare absolută, petentul având posibilitatea de a face dovada contrară. În speţă, însă, petentul nu a reuşit să facă dovada nevinovăţiei sale.

Din aceste considerente, instanţa constată că vinovăţia contravenientului a fost suficient probată în cauză, sancţionarea acestuia pentru săvârşirea contravenţiei fiind justificată.

Conform art. 17 al. 3 din O.G. 2/2001, lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal, nulitate care se constată şi din oficiu. Acest articol instituie obligaţia instanţei de a verifica din oficiu existenţa acestor menţiuni în fiecare proces verbal de constare a contravenţiei care face obiectul unei plângeri contravenţionale. Având în vedere faptul că legea specială—O.U.G. 195/2002 nu prevede nici o excepţie de la această obligaţie a instanţei, câtă vreme O.G. 2/2001 este de aplicabilitate generală în domeniul contravenţional, instanţa, din oficiu va analiza procesul verbal atacat din perspectiva menţiunilor la care face referire art. 17 din O.G. 2/2001.

În această privinţă, instanţa constată că procesul verbal atacat cuprinde: numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator, fiind întocmit cu respectarea tuturor cerinţelor legale imperative care trebuie verificate din oficiu de către instanţă.

Sancţiunea aplicată pentru fapta comisă este şi ea legală. Petentul a fost sancţionat pentru încălcarea art. 49 al. 1 din O.U.G. 195/2002 care prevede că limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/oră. Conform art. 102 al. 2 raportat la 108 al. 1 lit. d pct. 3 din O.U.G. 195/2002 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni (9-20 puncte amendă stabilite în condiţiile art. 98 din O.U.G. 195/2002) şi aplicarea unui număr de 6 puncte de penalizare, săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…) depăşirea cu 41-50  km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Petentului i-au fost aplicate 15 puncte amendă şi 6 puncte de penalizare.

În speţă, în sarcina petentului s-a reţinut că a circulat cu viteza de 91 km/oră în localitate, limita maximă admisă fiind de 50 de km/oră.

Depăşirea limitei legale de viteză pe drumurile publice este o contravenţie de pericol abstract în analiza căreia nu intră consecinţele faptei contravenientului. În cazul acestui tip de contravenţii, legiuitorul prezumă absolut că prin încălcarea limitei reglementate se produce o stare de pericol pentru siguranţa circulaţiei rutiere.

Instanţa constată că fapta petentului care a depăşit cu 41 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv este o faptă gravă. Faptele de natura celor pentru care a fost sancţionat petentul prezintă, prin ele însele, un grad ridicat de pericol social întrucât pun în pericol siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

Din aceste motive, analizând fapta petentului, instanţa constată că aceasta prezintă un grad de pericol social ridicat, sancţiunea aleasă de către agentul constatator fiind proporţională cu gravitatea faptei comise de către petent.

Din aceste considerente, instanţa va respinge în tot plângerea contravenţională formulată de către petent, procesul verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii seria CC nr. 9270287 din 19.11.2011 fiind întocmit legal şi temeinic, iar sancţiunea aplicată fiind proporţională cu fapta concret comisă.

În virtutea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, instanţa va lua act că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.