Publicarea fără drept, pe un site, a datelor confidenţiale ale unei persoane. Încălcarea dreptului la viaţă privată

Sentinţă civilă 1158 din 19.04.2012


Informaţiile privitoare la situaţia şcolară (mediile din anii de studii terminali, respectiv facultatea – ani de studii care au o pondere ridicată asupra alegerii sau exercitării unei profesii) a unei persoane intră în noţiunea de viaţă privată.

Prin lansarea informaţiei în spaţiul virtual al internetului, pârâta a făcut posibilă accesarea, vizualizarea datelor personale ale reclamantului de un număr indefinit, dar potenţial foarte mare de alte persoane (public). Prin această faptă, chiar de scurtă durată dacă ar fi fost, pârâta a expus public persoana reclamantului, prin datele sale personale, respectiv situaţia reală şcolară a acestuia pe timpul Facultăţii.

Deşi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. … din data de …, reclamantul POC a chemat în judecată pe pârâta EPISCOPIA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată. 

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de … pe site-ul Episcopiei … a fost postat un comunicat de presă prin care s-a arătat că reclamantul a fost suspendat din slujirea preoţească şi cercetat pentru nerespectarea rânduielilor liturgice şi disciplinei bisericeşti. De asemenea, în acest comunicat s-a menţionat că „lipsa de ascultare” faţă de rânduielile bisericeşti  se justifică prin „slaba pregătire teoretică teologică a P.C. Pr. COP (Facultatea de Teologie din … – Secţia Teologie Pastorală: anul I de studiu media: …; anul II de studiu media …; anul III – media …; anul IV media …)”.

Reclamantul susţine că deşi s-au publicat aceste aspecte privitoare la mediile sale, s-a omis de către pârâtă precizarea faptului că  a obţinut licenţa cu media …, precum şi faptul că  simultan a absolvit alte două facultăţi.

Consideră că fapta pârâtei prin care i s-a prezentat trunchiat, incomplet şi în mod tendenţios imaginea (inclusiv nerespectarea confidenţialităţii datelor cu caracter personal) a fost de natură a-i aduce reclamantului un prejudiciu moral, fiindu-i încălcat dreptul la imagine şi demnitate.

În drept, reclamantul a invocat prev. art. 1, 3, 5, 7 şi urm din C.civ., art. 3, 5 din Legea nr. 677/2001, art. 26 din Constituţia României, art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Cererea este scutită de la plata taxei de timbru conform art. 15 lit. f ind. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, pârâta a susţinut că acest comunicat de presă din data de … a fost emis urmare a manifestărilor publice ce au avut loc în biserica parohială … (unde reclamantul era preot) în data de … şi în faţa Prefecturii … în data de …, manifestări organizate de familia reclamantului.

A mai arătat pârâta că în referire la slaba pregătire teologică a reclamantului a avut în vedere nu numai slaba activitate misionară desfăşurată de reclamant în parohie, ci şi slaba pregătire profesională din perioada anilor de studiu. Pe fondul acestor precizări, pârâta consideră că nu a atentat la viaţa intimă şi privată a reclamantului, iar aspectele ce ţin de pregătirea profesională nu au fost publicate de tendenţios, ci doar pentru a arăta că acestea se reflectă în activitatea lui deficitară cu grave încălcări ale rânduielilor bisericeşti (f. …).

Reclamantul a depus precizări în referire la întâmpinarea depusă. Astfel, în esenţă, reclamantul a arătat că « slaba pregătire teologică » făcută publică prin comunicatul de presă din data de … nu are fundament real. Astfel, reclamantul a arătat că provine dintr-o familie creştină, tatăl său fiind preot, că a absolvit Seminarul Teologic « … » din … în regim de internat (ultim aspect ce presupunea anumite privaţiuni specifice orânduielilor bisericeşti), că a urmat apoi cursurile Facultăţii de Teologie din …, concomitent cu absolvirea Facultăţii de Ştiinţe politice – Specializarea Analiză Politică şi urmarea cursurilor Facultăţii de Pedagogie Muzicală (cea din urmă facultate nefiind finalizată în prezent).

Toate aceste aspecte ultim menţionate, în raport cu imaginea făcută publică prin intermediul mass-media de către pârâtă, au dus la agravarea stării de sănătate precare a reclamantului şi a soţiei sale, conform susţinerilor acestuia. A mai arătat că emiterea comunicatului de presă din data de … de către pârâtă a intervenit la câteva zile după o internare la Spitalul Judeţean … (f. …).

La termenul din data de … a fost admisă excepţia nelegalităţii constituirii completului de judecată, cauza fiind transpusă la prezentul complet de judecată.

În temeiul art. 167 alin.1 C. pr. civ., considerându-le utile, concludente şi pertinente soluţionării cauzei, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu câte 2 martori, pentru ambele părţi.

La termenul de judecată din dat de … pârâta a renunţat la proba testimonială încuviinţată de instanţă.

În cadrul probei cu înscrisuri, părţile au depus, în copie, următoarele:

- reclamantul: comunicat de presă din data de … (f. …), bilet de externare emis de Spitalul … (f. …), diplomă de licenţă, diplomă absolvire seminar teologic şi diplomă bacalaureat (f. …), memoriu adresat Episcopiei … (f. …), adresă înaintare către Prea Sfinţitul … (f. …); liste cu semnături (f. …), comunicat emis de Episcopia … (f. …), rezultat investigaţii medicale şi scrisoare medicală pentru perioada … (f. …);

- pârâta: hotărârea nr. … a Episcopiei … (f. …), foaie matricolă emisă de Facultatea de Teologie Ortodoxă … (f. …) acte emise de Episcopia … pe numele reclamantului (f. …).

Instanţa a procedat la audierea, la termenul din data de …, a martorilor propuşi de reclamant, respectiv GM şi IIV, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar (f. …)

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

- ÎN FAPT:

 Reclamantul POC a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă … – Specializarea Teologie Ortodoxă Pastorală (f. …), iar în cursul lunii … îndeplinea funcţia de preot la Parohia …, parohie ce aparţine de Protopopiatul … din cadrul Episcopiei ….

Pe fondul unor tensiuni şi neînţelegeri din datele de … şi … de la Parohia … -  Protopopiatul …, constatate de reprezentanţii pârâtei Episcopia …, aceasta din urmă, prin Biroul de Presă, a emis la data de … un comunicat de presă privind pe reclamant, comunicat ce a fost postat pe site-ul pârâtei, pentru a fi accesibil publicului (f. …).

Potrivit acestui comunicat de presă emis de pârâtă, în şedinţa de lucru din …, Permanenţa Consiliului Eparhial al Episcopiei … a sancţionat cu trimiterea pentru 30 de zile, pentru rugăciune şi meditaţie la Mănăstirea … lipsa de implicare în activitatea pastoral misionară a Parohiei … şi neglijenţa faţă de cele sfinte a părintelui (reclamantul) POC. S-a mai arătat că în şedinţa de lucru din data de … Permanenţa Consiliului Eparhial a decis ca reclamantul să fie deferit Consistoriului Eparhial Bisericesc întrucât timp de 5 luni nu a dat curs hotărârii Episcopiei …, fiind suspendat din slujirea preoţească până la finalizarea cercetărilor privind nerespectarea rânduielilor liturgice şi disciplinei bisericeşti.

În comunicatul de presă anterior menţionat s-a reţinut de către reprezentanţii pârâtei că lipsa unei conştiinţe ecleziale se justifică prin „slaba pregătire teologică a P.C. Pr. COP (Facultatea de Teologie la … – secţia Teologie Pastorală: anul I de studiu - media: …; anul II - media …; anul III – media …; anul IV - media …)”.

Faţă de această realitate privind publicarea mediilor anilor de studiu din perioada Facultăţii de Teologie, reclamantul solicită repararea prejudiciului moral ce i-a fost cauzat prin obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 lei.

Din declaraţia martorului GM audiată la … reiese că ulterior dezvăluirii făcute de pârâtă prin comunicatul de presă din …, mai mulţi localnici din … şi-au format o părere cum că reclamantul a avut note mici pe parcursul facultăţii, aspecte care l-au afectat atât pe reclamant cât şi pe soţia acestuia (f. …).

Conform declaraţiei martorului IIV audiată la … , prin emiterea acestui comunicat de presă de către pârâtă, reclamantul a fost supus « unui abuz emoţional », neglijând viaţa de familie, mai ales că membrii comunităţii locale, aşa cum a perceput martorul, cunoşteau conţinutul comunicatului de presă (f. …).

Instanţa reţine, potrivit actelor medicale depuse la dosar (f. …) că reclamantul a fost internat la Spitalul … în perioada …, fiind externat cu diagnosticul : « … », iar comunicatul de presă a fost emis la câteva zile de la externare, respectiv în data de ….

- ÎN DREPT – reglementări incidente:

 - Potrivit art. 1357 din Codul civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să-l repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Art. 58 din C. civ. statuează că orice persoană are dreptul la viaţă, la sănătate, la integritate fizică şi psihică, la demnitate, la propria imagine, la respectarea vieţii private, precum şi alte asemenea drepturi recunoscute de lege.

Potrivit art. 71 din C. civ. orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private. Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reşedinţa sau corespondenţa sa, fără consimţământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75. Este, de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a corespondenţei, manuscriselor sau a altor documente personale, precum şi a informaţiilor din viaţa privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

 Conform art. 77 din C. civ. orice prelucrare a datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, se poate face numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de legea specială.

Instanţa are în vedere la analiza prezentei speţe şi prevederile Titlului V – Cartea I din Codul Civil (art. 252 – 257) privind apărarea drepturilor nepatrimoniale.

- Art. 26 din Constituţia României, prevede că autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată. Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

- Potrivit art. 8 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirii faptelor penale, protejarea sănătăţii şi moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

- De asemenea, la soluţionarea prezentei cauze instanţa are în vedere şi dispoziţiile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, care la art. 3 defineşte datele cu caracter personal astfel: orice informaţii referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă; o persoană identificabilă este acea persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în mod particular prin referire la un număr de identificare ori la unul sau la mai mulţi factori specifici identităţii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale. Potrivit art. 5, orice prelucrare de date cu caracter personal poate fi efectuată numai dacă persoana vizată şi-a dat consimţământul în mod expres şi neechivoc pentru acea prelucrare. Articolul 3 lit. b defineşte prelucrarea datelor cu caracter personal, printre altele, ca fiind dezvăluirea acestor date către terţi, prin transmitere, prin diseminare sau în orice alt mod.

- Soluţia instanţei

Raportând textele de lege mai sus enunţate la situaţia de fapt reţinută, instanţa constată că prezenta acţiune este întemeiată. Soluţia instanţei se întemeiază pe următoarele argumente:

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei sub forma solicitată de reclamant, trebuie să se probeze îndeplinirea condiţiilor cumulative cerute în acest scop, anume: a) existenţa unei fapte ilicite, b) săvârşite cu vinovăţie, c) care să fi provocat reclamantului un prejudiciu, d) între faptă şi prejudiciu existând o legătură de cauzalitate.

În privinţa faptei ilicite instanţa constată că existenţa acesteia este probată. Informaţiile privitoare la situaţia şcolară (mediile din anii de studii terminali, respectiv facultatea – ani de studii care au o pondere ridicată asupra alegerii sau exercitării unei profesii) a unei persoane intră în noţiunea de viaţă privată.

Astfel, instanţa apreciază că  datele despre notele pe care reclamantul le-a avut în cadrul Facultăţii de Teologie îndeplinesc exigenţele noţiunii de viaţă privată, în sensul art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi în sensul art. 71 din C. civ. Astfel, în această situaţie respectul caracterului confidenţial al informaţiilor privitoare la viaţa privată a unei persoane constituie un principiu esenţial al sistemului juridic din statele semnatare ale Convenţiei. Din acest motiv, nu este însă suficientă doar inserarea în dreptul intern a acestor standarde, ci este imperios necesar ca şi autorităţile statului să respecte aceste dispoziţii legale, iar asemenea consideraţii capătă un aspect şi mai pronunţat atunci când este vorba despre protecţia confidenţialităţii.

Din situaţia de fapt reţinută, reiese că pe site-ul Episcopiei … au fost expuse numele reclamantului (uşor de identificat pe fondul tensiunilor existente între părţi la acea dată) şi informaţii directe despre situaţia şcolară a acestuia în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă (fiind menţionate mediile de absolvire a fiecărui an de studiu, medii presupuse ca fiind specifice unei pregătiri teologice slabe, conform pârâtei). Prin acest act material săvârşit de pârâtă au fost încălcate dispoziţiile legale citate anterior în prezenta hotărâre. Au fost dezvăluite pe site-ul Episcopiei … date cu caracter personal ale reclamantului, date personale, prin înfrângerea flagrantă a textelor de lege de mai sus.

Astfel, publicarea pe internet a acestor date a făcut posibilă vizualizarea lor de un număr indefinit de potenţiali accesatori ai paginii de internet. Prin lansarea informaţiei în spaţiul virtual al internetului, pârâta a făcut posibilă accesarea, vizualizarea datelor personale ale reclamantului de un număr indefinit, dar potenţial foarte mare de alte persoane (public). Prin această faptă, chiar de scurtă durată dacă ar fi fost, pârâta a expus public persoana reclamantului, prin datele sale personale, respectiv situaţia reală şcolară a acestuia pe timpul Facultăţii de Teologie.

Fapta pârâtei constituie o ingerinţă în dreptul reclamantului la viaţa sa intimă, privată, iar pârâta nu a invocat şi nu a probat niciun motiv pentru care s-ar justifica această ingerinţă a sa (« probarea verităţii » datelor publicate de către pârâtă, pe parcursul prezentului proces, neconstituind o justificare a acţiunii ilicite a pârâtei).

Prin urmare, instanţa constată că ingerinţa pârâtei în dreptul reclamantului la viaţa sa privată nu era prevăzută de lege (încălcând chiar dispoziţiile legale aplicabile în această materie), prin urmare nu urmărea un scop legitim şi constituie prin toate acestea o încălcare flagrantă (faptă ilicită) a dreptului reclamantului.

În ceea ce priveşte vinovăţia pârâtei, instanţa reţine că pârâta nu a negat niciun moment conţinutul comunicatului de presă şi consideră că atâta timp cât informaţiile sunt reale, nu s-a încălcat prevederile legale privind prelucrarea datelor cu caracter personal ale reclamantului (în speţă notele acestuia de la finalul anilor de studiu)

Potrivit art. 1357 C. civ. din Codul civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale este suficientă constatarea celei mai uşoare culpe. În cazul de faţă, fapta pârâtei este calificată de instanţă ca fiind o gravă neglijenţă. Activitatea pârâtei, autoritate bisericească, având în structura sa un birou de presă şi un departament juridic, creează obligaţia de a asigura respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, astfel că vinovăţia sa este analizată după exigenţe mai mari decât cele care reglează comportamentul unei persoane fizice. Pârâta trebuie să dea dovadă şi să manifeste o diligenţă sporită în relaţia cu reclamantul, având obligaţia legală pozitivă de a asigura respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale acestuia, iar nu doar o obligaţie negativă de a nu aduce atingere acestora.

Faţă de toate acestea, instanţa constată că fapta petentei, consecinţă a unei grave neglijenţe, a fost săvârşită cu vinovăţie.

Reclamantul pretinde că pârâta i-a produs prin fapta sa ilicită doar un prejudiciu moral pe care îl vrea reparat prin plata unei sume de bani. Instanţa constată probată existenţa şi a prejudiciului moral şi a legăturii de cauzalitate dintre dezvăluirea informaţiilor despre mediile avute de reclamant pe timpul facultăţii de teologie, alăturată numelui reclamantului şi prejudiciul moral, pentru motivele ce vor fi mai jos expuse.

Prejudiciul moral reprezintă consecinţele negative, rezultatele dăunătoare ale lezării valorilor cu conţinut neeconomic ce reprezintă tot atâtea atribute ale personalităţii umane, definind-o. În cazul de faţă este vorba de un prejudiciul moral constând în suferinţa psihică ce a fost cauzată reclamantului de fapta pârâtei.

Este logic faptul că expunerea către publicul larg a situaţiei mediilor reclamantului la Facultatea de Teologie nu a putut decât să creeze reclamantului, prin prisma funcţiei pe care o deţinea la acea dată (preot) decât un sentiment de frustrare faţă de persoanele care, din punctul de vedere al reclamantului, l-ar fi apreciat (ex. enoriaşi, prieteni, consăteni, etc.).

În raport de această situaţie de fapt şi în temeiul art. 26 din Constituţia României, reclamantul era îndreptăţit să aleagă nedivulgarea notelor sale din perioada studenţiei (de altfel, aceleaşi note au fost avute în vedere de pârâtă la încadrarea ca preot a reclamantului în anul …, iar atunci, acestea, în mod logic au corespuns exigenţelor pârâtei). Dispoziţiile legale citate mai sus îi garantau reclamantului confidenţialitatea situaţiei sale şcolare din perioada studenţiei.

Prin fapta pârâtei, prin dezvăluirea acestor informaţii pe care reclamantul alesese a nu le divulga, în viaţa reclamantului au intervenit schimbări, probate de înscrisurile din dosar şi de declaraţiile martorilor: a fost afectat emoţional, a continuat investigaţiile medicale, creându-se, în mod inevitabil o marginalizare a reclamantului în mediul său.

Instanţa consideră că momentul publicării acestor date au provocat reclamantului o angoasă, o frustrare şi mai mare în faţa autorităţilor bisericeşti care, deşi trebuiau să-i protejeze datele cu caracter personal, să-i respecte şi  să-l apere în faţa indiscreţiei altora, au produs ele însele o nedreptate. În lumina celor de mai sus, instanţa consideră că nu există niciun motiv de îndoială că reclamantul a suferit un prejudiciu moral produs de fapta pârâtei, şi că acest prejudiciu nu este suficient compensat prin simpla constatare a acestui fapt de către instanţa de judecată.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei, motiv pentru care instanţa urmează să statueze cu privire la repararea prejudiciului cauzat.

Deşi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării.

Toate aceste criterii se subordonează conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale. Reclamantul a solicitat repararea prejudiciului moral prin obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 lei. Instanţa are în vedere că reclamantul este de formaţie preot, iar educaţia sa religioasă nu ar justifica din partea acestuia dorinţa unei îmbogăţiri fără justă cauză, în referire la cuantumul despăgubirilor solicitate pentru consecinţele vătămării suferite.

Faţă de toate cele ce preced, statuând în echitate (în lipsa unor criterii legale), instanţa apreciază că suma solicitată de reclamant este disproporţionat de mare şi că prejudiciul moral suferit de reclamantul POC  poate fi reparat cu suma de 1.000 lei.

Pentru toate motivele de fapt şi de drept mai sus enunţate, instanţa urmează să admită în parte acţiunea având ca obiect pretenţii-daune morale şi să oblige pârâta Episcopia … la plata câtre reclamantul POC a sumei de 1000 lei reprezentând daune morale.

Totodată, instanţa va respinge capătul de cerere formulat de reclamant cu privire la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care reclamantul nu a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli.