Inlocuire amenda cu munca in folosul comunitatii

Sentinţă civilă 1629 din 17.05.2011


Conditia imposibilitatii executarii debitorului, presupune ca, in urma incercarii de executare silita a acestuia, alternativ sau concomitent, prin toate modalitatile prevazute de codul de procedura fiscala, sa rezulte ca acestea nu detine  bunuri mobile sau imobile urmaribile si nici nu are venituri urmaribile.

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. XXX, la data de XXX,  reclamantul I.P.J. I în contradictoriu cu pâratul A.P. a solicitat înlocuirea amenzii contraventionale aplicate paratului cu munca în folosul comunitatii.

În motivarea cererii reclamantul a aratat ca pârâtul a fost sanctionat contraventional si nu a achitat amenda, motiv pentru care solicita înlocuirea amenzii cu munca in folosul comunitatii  în temeiul art.9 alin.3 din O.G. nr.2/2001.

Au fost depuse in sustinerea cererii formulate înscrisurile aflate la dosar, respectiv: procesul- verbal de contraventie seria XXX nr. XXX din XXX,  titlu executoriu nr. XXX, somatie nr. XXX, confirmarea de primire.

 La data de XXX Primaria comunei B. a transmis la dosar adresa nr. XXX.

Sub aspect probator s-au administrat în speta la cererea reclamantului si dispozitia instantei proba cu înscrisurile atasate la dosar.

Analizând actele si lucrarile dosarului, raportat la dispozitiile legale incidente în cauza si la probatoriul administrat, instanta retine urmatoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contraventiei seria XXX nr. XXX din XXX emis de catre I.P.J. XXX, pârâtul a fost sanctionat cu amenda contraventionala în suma de 200 lei pentru savârsirea contraventiei prevazute de art. 2 pct. 28 din Legea nr.61/1991, modificata.

 Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante reclamantul a solicitat înlocuirea amenzii contraventionale aplicate paratului cu munca în folosul comunitatii in baza art. 9 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

Potrivit disp. art. 9  din OG nr.2/2001 republicata, prestarea unei activitati în folosul comunitatii poate fi stabilita numai prin lege si numai pentru o durata ce nu poate depasi 300 de ore. Sanctiunea prestarii unei activitati în folosul comunitatii se stabileste alternativ cu amenda.

În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la ramânerea definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanta de judecata pe a carei raza teritoriala s-a savârsit contraventia, în vederea înlocuirii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati în folosul comunitatii, tinându-se seama de partea din amenda care a fost achitata.

Analizând prevederile legale aplicabile în speta, instanta retine pe de-o parte ca în baza art.1169 din Codul Civil, cel ce face o propunere înaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.

De asemenea, din analiza prevederilor legale mai sus citate, rezulta ca, pentru admiterea cererii de inlocuire a amenzii contraventionale cu munca in folosul comunitatii, este necesar, pe de o parte ca debitorul sau nu fi achitat amenda, iar pe de alta parte,  sa nu existe posibilitatea executarii silite a acestuia prin modalitatile prevazute de codul de procedura fiscala.

In ceea ce priveste prima conditie, instanta retine ca aceasta este indeplinita in cauza, intrucât pârâtul nu a depus la dosar dovezi din care sa rezulte ca ar fi achitat amenda in suma  de 200 lei.

In ceea ce priveste insa cea de-a doua conditie, instanta retine ca acesta nu este indeplinita, pentru urmatoarele considerente.

Din continutul textului de lege citat mai sus, rezulta ca acesta conditie a  imposibilitatii executarii debitorului, presupune ca, in urma incercarii de executare silita a acestuia, alternativ sau concomitent, prin toate modalitatile prevazute de codul de procedura fiscala, sa rezulte ca acestea nu detine  bunuri mobile sau imobile urmaribile si nici nu are venituri urmaribile, cu alte cuvinte, aceste este insolvabil.

In ceea ce priveste modalitatile prin care se realizeaza executarea silita, OG 92/2003, privind codul de procedura fiscala, prevede la art. 142  alin. 1: „(1) Executarea silita se poate întinde asupra veniturilor si bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectueaza numai în masura necesara pentru realizarea creantelor fiscale si a cheltuielilor de executare. Executarea silita a bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, se efectueaza, de regula, în limita a 150% din valoarea creantelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare.

In continuare art.  149 alin. 1 prevede:  (1) Sunt supuse executarii silite prin poprire orice sume urmaribile reprezentând venituri si disponibilitati banesti în lei si în valuta, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, detinute si/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de catre terte persoane sau pe care acestia le vor datora si/sau detine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.”

De asemenea, art. 151 alin. 1 si art. 154 alin1 si urmatoarele  prevad: „(1) Sunt supuse executarii silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu exceptiile prevazute de lege;  (1) Sunt supuse executarii silite bunurile imobile proprietate a debitorului. În situatia în care debitorul detine bunuri în proprietate comuna cu alte persoane, executarea silita se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei. (2) Executarea silita imobiliara se întinde de plin drept si asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevazute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmarite decât odata cu imobilul.  (3) În cazul debitorului persoana fizica nu poate fi supus executarii silite spatiul minim locuit de debitor si familia sa, stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare.”

Asadar, formele prin care se realizeaza executarea silita sunt : poprirea, executarea silita mobiliara si executarea silita imobiliara, iar acestea pot fi aplicate concomitent sau succesiv pentru recuperarea debitului.

Potrivit dispozitiilor art. 176 cod procedura fiscala-  Insolvabilitatea:” (1) În sensul prezentului cod, este insolvabil debitorul ale carui venituri sau bunuri urmaribile au o valoare mai mica decât obligatiile fiscale de plata sau care nu are venituri ori bunuri urmaribile.  (2) Pentru creantele fiscale ale debitorilor declarati în stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmaribile, conducatorul organului de executare dispune scoaterea creantei din evidenta curenta si trecerea ei într-o evidenta separata. (3) În cazul debitorilor prevazuti la alin. (2), prin exceptie de la dispozitiile art. 148 alin. (3), executarea silita se întrerupe. Organele fiscale au obligatia ca cel putin o data pe an sa efectueze o investigatie asupra starii acestor contribuabili, care nu constituie acte de executare silita. (4) În cazurile în care se constata ca debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmaribile, organele de executare vor lua masurile necesare de trecere din evidenta separata în evidenta curenta si de executare silita.”

In ceea ce priveste declararea starii de insolvabilitate a debitorului, sunt aplicabile prevederile Ordinului nr.447/2007, pentru aprobarea Procedurii privind declararea starii de insolvabilitate a debitorilor persoane fizice sau juridice, publicat in M.Of. nr. 447 din 02.07.2007.

 Astfel, potrivit literei A- Dispozitii generale privind procedura de declarare a starii de insolvabilitate: 1. Prezenta procedura este aplicabila persoanelor fizice sau juridice care indeplinesc conditiile legale in aceasta materie. 3. In situatia in care se constata indeplinirea conditiilor legale in materie, debitorul in cauza va fi declarat insolvabil in baza unui proces-verbal intocmit de compartimentul cu atributii de executare silita din cadrul organului fiscal competent, vizat de compartimentul juridic al acestuia sau al directiei generale a finantelor publice judetene, dupa caz, si aprobat de conducatorul organului fiscal.  4. Procesul-verbal de declarare a starii de insolvabilitate se intocmeste in 3 exemplare, dintre care unul se pastreaza la dosarul de executare, unul la compartimentul cu atributii in evidenta analitica pe platitori, iar celalalt se transmite debitorului declarat insolvabil. 5. Procedura de declarare a starii de insolvabilitate se aplica in fiecare dintre situatiile prevazute la art. 172 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare ( actualul art. 176)  atat in cazul debitorilor ale caror venituri sau bunuri urmaribile au o valoare mai mica decat obligatiile fiscale de plata, cat si in cazul debitorilor care nu au venituri ori bunuri urmaribile.

  Potrivit literei C- Procedura de declarare a starii de insolvabilitate a debitorilor, persoane fizice sau juridice, care nu au venituri ori bunuri urmaribile:  17. In scopul declararii in stare de insolvabilitate a debitorilor persoane fizice sau juridice, care nu au venituri ori bunuri urmaribile, care indeplinesc conditiile legale, organele de executare au urmatoarele obligatii: 17.1. sa verifice situatia juridica a debitorului persoana juridica prin solicitarea de informatii de la oficiul registrului comertului sau de la alte institutii competente, dupa caz, urmarind eventualele mentiuni inscrise in certificatul constatator referitoare la dizolvare, lichidare ori radiere; 17.2. sa verifice domiciliul fiscal, sediul social si/sau sediul secundar, dupa caz, al debitorilor persoane fizice ori juridice, care urmeaza a fi declarati in stare de insolvabilitate, prin: 17.2.1. solicitari de informatii de la organele abilitate, iar in cazul in care acesta nu este gasit, sa se faca mentiunea "nu este gasit la adresa"; 17.2.2. deplasarea la domiciliul si/sau sediul secundar cunoscute; 17.2.3. solicitari de informatii de la: a) organele de politie referitoare la domiciliul/resedinta, dupa caz, al/a administratorilor, asociatilor/actionarilor persoanei juridice debitoare;  b) organele de politie referitoare la domiciliul/resedinta al/a persoanei fizice debitoare; c) organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla ori s-au aflat sediile principale sau secundare, dupa caz; 17.3. sa verifice existenta bunurilor de orice fel care se afla in proprietatea debitorului persoana fizica sau juridica, precum si a veniturilor acestuia, prin: 17.3.1. examinarea datelor cuprinse in situatiile financiar-contabile anuale sau semestriale, precum si in ultima balanta contabila incheiata de societatea debitoare; 17.3.2. consultarea fisierului conturilor bancare; 17.3.3. verificarea inregistrarilor in arhiva electronica de garantii reale mobiliare; 17.3.4. solicitari de informatii de la unitatea administrativ-teritoriala (primarie), biroul de Carte Funciara, precum si, dupa caz, de la institutii care gestioneaza registre publice sau de la alte organe abilitate (Registrul Auto Roman, Registrul Naval Roman etc.);  17.3.5. cercetari si constatari la domiciliul fiscal si/sau sediul secundar, precum si in alte locuri despre care s-au cules informatii in legatura cu existenta bunurilor debitorului persoana juridica sau fizica, dupa caz.

18. Dupa culegerea datelor si informatiilor mentionate la lit. C pct. 17, organele de executare competente, in functie de situatia in care se incadreaza, vor proceda la intocmirea procesului-verbal de declarare a starii de insolvabilitate a debitorului persoana fizica sau juridica, al carui model este prevazut in anexa nr. 1 la prezenta procedura.

18.1. Existenta documentatiei prevazute mai sus nu are caracter limitativ si sta la baza aplicarii prevederilor art. 172 (actualul art. 176) din Ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

18.2. Toata documentatia se indosariaza si se pastreaza la dosarul de executare silita al debitorului in cauza, care ramane la organul de executare.

În cauza se observa ca, desi potrivit tuturor dispozitiilor legale mai sus citate reclamantul avea obligatia sa depuna dovezi în sustinerea sesizarii formulate, nu a depus la dosar dovezi din care sa rezulte ca s-ar fi încercat executarea silita a contravenientului si nici minime dovezi din care sa rezulte ca acesta este insolvabil, nu realizeaza venituri si nu detine bunuri care sa poata fi executate silit în vederea încasarii amenzii a carei înlocuire cu munca în folosul comunitatii se solicita, cu atat mai mult cu cat cuantumul acesteia este unul redus.

Pe de alta parte instanta retine ca în speta, asa cum prevad  dispozitiile mai sus-citate, era necesar sa fie întocmit un dosar de executare silita complet al contravenientului în care sa se realizeze demersuri în vederea încasarii amenzii, de natura celor enumerate mai sus ( de ex: de adrese  la  Casa Judeteana de Pensii, la D.G.A.S.P.C. in cazul persoanelor cu handicap, la AJOFM, la A.F.P, la banci in vederea aflarii conturilor debitorului, precum si deplasarea la domiciliul contravenientului pentru identificarea eventualelor bunuri urmaribile ale acestuia ) iar în cazul în care se constata ca acesta este insolvabil trebuia sa fie întocmit un proces verbal de insolvabilitate potrivit Ordinului nr. 447/2007 publicat in M.Of. nr. 447 din 02.07.2007, ori în cauza au fost atasate la dosar doar titlul executoriu si somatia ca fiind documentele de executare silita .

În raport de aceste considerente, instanta considera ca cererea reclamantului  este neîntemeiata si în consecinta o va respinge.