Proces Funciar

SENTINŢA CIVILĂ NR.472

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN 11-02-2009

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tulcea la 11.07.2008, reclamanta … a solicitat instanţei anularea titlului de proprietate nr.95681/2006 si a procesului verbal de punere in posesie aferent acestuia,in contradictoriu cu pârâtele …., şi pârâtul …, intervenienta în interesul reclamantei fiind …

In motivare, reclamanta arata, in esenţa, ca paratul …. nu era îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate in zona in care s-a realizat acest lucru pentru ca terenul se suprapune parţial peste terenul de 3963 metri pătraţi situat in intravilanul localităţii Mihail Kogălniceanu, judeţul Tulcea aflat in proprietatea publica a Statului Român si administrarea A.D.S., concesionat in prezent pentru servicii veterinare. De asemenea, se mai arată că punerea in posesie a pârâtului … trebuia să se facă in terenul de 10 hectare aflat in rezerva Comisiei Locale de fond funciar aşa cum rezulta din adresa nr.998/2006.

In dovedire au fost depuse: titlul de proprietate si procesul verbal de punere in posesie amintite, hotărârea 981/2006, extras de carte funciara, schiţe, actele care au stat la baza emiterii titlului a cărui anulare se solicita.

Prin întâmpinarea formulata, pârâtul … a invocat excepţiile de tardivitate  si de lipsa calitate procesuala activa, arătând că cererea trebuia formulată in termenul prevăzut de art.53-55 din legea 18/1991, care este depăşit, aceasta cauza si ca legitimare procesuala intr-o cerere in anulare de titlu are numai persoana îndreptăţita si una din cele doua comisii de fond funciar, reclamanta neaflându-se in niciuna din aceste ipostaze.

Prin întâmpinarea formulata de către parata …s-a cerut respingerea cererii ca nefondate, arătându-se ca s-a făcut o reconstituire pe vechiul amplasament al dreptului de proprietate si ca suprafaţa de 10 hectare pomenita intr-o adresa a O.C.P.I. nu exista in realitate.

Prin cererea depusa la termenul din 10.12.2008, numita S…a formulat cerere de intervenţie accesorie in favoarea reclamantei, arătând că punerea in posesie si titlul emis in favoarea pârâtului trebuie sa fie anulate pentru ca terenul ce face obiectul titlului a fost concesionat in anul 2003 către doctor …. si apoi, printr-un act adiţional, către  … de către … De asemenea, se mai arată, terenul in întregime a fost intabulat in favoarea statului, fiind notata in cartea funciara concesiunea amintita.

In susţinerea intervenţiei accesorii au fost depuse: actul adiţional nr.1/27.05.2004, încheieri de intabulare si notare in cartea funciara.

Examinând actele si lucrările dosarului, instanţa constata, in privinţa primei excepţii invocate ca termenul prevăzut de art.53-55 se refera doar la plângerile împotriva hotărârilor comisiei judeţene, ceea ce nu se petrece in cauză. In privinţa calităţii procesuale, instanţa retine ca orice persoana interesata care justifica un interes poate face o cerere in nulitatea titlului de proprietate (art.III alin.2 din legea 169/1997).

Prin urmare, cele doua excepţii sunt nefondate si urmează a fi respinse ca atare.

Pe fondul cauzei, instanţa constata ca pârâtului … i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin titlul contestat pentru suprafaţa de 2500 de metri pătraţi, in intravilanul localităţii Mihail Kogălniceanu, judeţul Tulcea, pe vechiul amplasament (chestiune care rezulta din actul de proprietate anterior si din menţiunea expresa făcuta in hotărârea de la fila 34). Terenul a aparţinut autorului pârâtului, conform contractului de vânzare-cumpărare de la fila 43 din dosar.

Potrivit modificărilor făcute legilor funciare după anul 2000, principiul care guvernează reconstituirea dreptului de proprietate a terenurilor este acela al stabilirii dreptului in natura pe vechiul amplasament. Statul, privit dintr-o perspectivă generală, are obligaţia, autoasumată prin legile funciare, in calitate de dobânditor ilicit in perioada comunista a terenurilor, să asigure retrocedarea acestor terenuri către persoanele îndreptăţite, obligaţie pe care trebuie sa o onoreze in primul rând.

Potrivit art.34 din legea 1/2000,terenurile fără construcţii neafectate de lucrări de investiţii aprobate potrivit legii sau cu lucrări ce au fost deteriorate, distruse şi nu mai prezintă nici o valoare de întrebuinţare, preluate în orice mod, inclusiv cu titlu de donaţie, considerate proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966 şi ale altor acte normative speciale, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz. De asemenea,conform art.5 alin 3 din legea 18/1991,doar terenurile pe care sunt amplasate reţele stradale şi parcuri publice, terenurile pentru rezervaţii naturale şi parcuri naţionale, monumentele, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice, monumentele naturii nu pot fi dezafectate din domeniul public (decât în cazuri de excepţie pentru lucrări de interes naţional).Celelalte terenuri din domeniul public pentru a putea deveni obiect al retrocedării este necesara scoaterea din domeniul public, aşa cum pretinde art.5 alin 2 teza a doua din legea 18/1991.

Cu alte cuvinte, apartenenţa unui teren la domeniul public (si cu atât mai puţin la cel privat) al statului nu este in sistemul legilor funciare un impediment la retrocedarea acestuia persoanei îndreptăţite, in natura si pe vechiul amplasament (daca nu este vorba de situaţiile prevăzute de art.5 alin 3 din legea 18/1991).

In acelaşi sens mai este de observat ca terenul de 3963 metri pătraţi(in care se afla si cei 2500 de metri pătraţi din titlu) a fost menţionat ca aparţinând domeniului public al statului prin H.G.446/1999 (deşi nu exista nici un document care sa ateste aceasta apartenenţa,document in sensul art.3 alin.2 din legea 213/1998) pentru ca apoi, in 2004,prin H.G.661 terenul sa ajungă in proprietatea privată a statului. Prin urmare, la data emiterii titlului de proprietate nici măcar in condiţiile celor doua hotărâri de guvern indicate, terenul nu se mai găsea in domeniul public al statului.

Nu in ultimul rând, trebuie spus că, potrivit art.III alin.11din legea 169/1997, actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităţilor terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată îşi suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluţionarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepţia terenurilor intrate deja în circuitul civil(terenul in discuţie a fost doar concesionat anterior ceea ce nu echivalează cu o intrare in circuitul civil a dreptului de proprietate). După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie.

In acest context, instanţa constata ca autorităţile îndreptăţite prin lege sa stabilească dreptul de proprietate (cele doua comisii de fond funciar) au procedat la retrocedarea terenului de 2500 de metri pătraţi moştenitorului celui care l-a pierdut in favoarea statului in perioada comunista pe vechiul amplasament (din acest motiv nici nu interesează daca comisia locala avea sau nu la dispoziţie alte 10 hectare de teren, din moment ce vechiul amplasament era retrocedabil) al acestui teren. Chestiunile referitoare la predarea formală către comisiile prevăzute de legile funciare reprezintă formalităţi administrative care nu afectează dreptul persoanei îndreptăţite de a primi terenul respectiv, mai ales ca potrivit textului precitat trecerea in rezerva s-a făcut ope legis.

Prin urmare, nu se poate spune ca reconstituirea dreptului de proprietate făcuta in favoarea pârâtului …. (prin punerea in posesie si prin emiterea titlului) s-a realizat in favoarea unei persoane neîndreptăţite (prin raportare la motivul de nulitate invocat in precizările de la fila 54).

Aşa fiind, instanţa va respinge cererea principală (in ambele privinţe ale acesteia) ca nefondată si, pe cale de consecinţa, va respinge si cererea de intervenţie accesorie in acelaşi mod.

Domenii speta

Spete similare