Decădere din drepturile părinteşti

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi sub nr.7902/101/2011, reclamanta  BL  a chemat în judecată  pe  pârâta B I C şi în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară a solicitat  ca prin hotărâre judecătorească să se dispună decăderea pârâtei din drepturile părinteşti asupra  minorei IMV.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în fapt, prin sentinţa civilă nr.111/16.01.2009 pronunţată de Judecătoria Dr.Tr.Severin, minora IMV  i-a  fost încredinţată reclamantei care este bunica maternă.

Susţine reclamanta că, încă de la naşterea minorei s-a ocupat de creşterea şi educarea acesteia  întrucât mama ei,  pârâta din cauză a trăit în relaţii de concubinaj cu numitul II,  absentând perioade mari de acasă  pentru că locuia cu el;  de asemenea pârâta nu a contribuit în nici un fel la creşterea şi educarea minorei.

De altfel, şi tatăl minorei a manifestat un total dezinteres faţă de fiica lui.

În prezent, pârâta se află în concubinaj cu un alt bărbat şi o ameninţă pe reclamantă că îi va lua fetiţa din îngrijirea ei.

Minora are un  grad de handicap grav (tetrapareză spastică dreaptă cu tulburare de  prehensiune şi mers; hopotrofie musculară antebraţ).

În urma procedurilor de recuperare medicală  s-a simţit o ameliorare  evidentă a handicapului,  în prezent  fiind elevă la  Şcoala Generală  , Judeţul Mehedinţi.

 În tot acest efort al său, reclamanta a fost sprijinită de soţul său B I, astfel că minora  este puternic ataşată de ambii bunici.

 În drept,  reclamanta şi –a întemeiat acţiunea pe disp.art. 109 C.Fam.  şi art. 45 C.pr.civ.

 În dovedire, reclamanta a depus  la dosar acte de stare civilă, certificatul de handicap nr.331/3.05.2011 eliberat de Comisia pentru Protecţia Copilului din cadrul Consiliului Judeţean Mehedinţi,  referatul  privind  examinarea psihopedagogică  nr.1633/15.02.2008 întocmit de Centrul  Şcolar pentru Educaţie  Incluzivă ,,Constantin Pufan”,  referatul nr.1963/510 întocmit de Spitalul Judeţean Mehedinţi, adeverinţa nr.1881/15.03.2011 eliberată de Primăria , contractul individual de muncă nr.18/26.05.2009 încheiat între reclamantă şi Primăria , sentinţa civilă nr.111/16.01.2009  pronunţată de Judecătoria Dr.Tr.Severin, contractul de întreţinere autentificat sub nr. 345/19.03.1993 la Notariatul de Stat Strehaia.

Prin S.C nr.222/15.11.2011 Tribunalul Mehedinţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vînju Mare, reţinând faptul că faţă de  obiectul  acţiunii de faţă, tribunalul nu este competent din punct de vedere material pentru  soluţionarea în primă instanţă a acţiunii.

Dispoziţiile art. 2 pct.1  lit.a-i  C.pr.civ. stabilesc expres  care sunt cauzele care le judecă tribunalul în primă instanţă, iar acţiunile ce au ca obiect decăderea din drepturile părinteşti nu se regăsesc între aceste cauze, iar dispoziţiile  noului Cod civil  în materia de faţă prevăd că asemenea  acţiuni se judecă de instanţa de tutelă care este judecătoria.

După declinare, Judecătoria Vînju Mare, a înregistrat cauza sub nr.4056/332/2011.

În şedinţa publică de azi, instanţa din oficiu, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

Examinând actele şi lucrările dosarului şi coroborând probele administrate în cauză, instanţa constată şi reţine următoarele :

Potrivit art. 137  C.pr.civ., instanţa este obligată să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de fond sau de procedură care fac de prisos  soluţionarea în fond a cererii.

Prin cererea de faţă, reclamanta BL a solicitat să se dispună decăderea pârâtei din drepturile părinteşti asupra  minorei IMV.

Motivează faptul că prin sentinţa civilă nr.111/16.01.2009 pronunţată de Judecătoria Dr.Tr.Severin, minora IMV  i-a  fost încredinţată reclamantei care este bunica maternă şi încă de la naşterea minorei s-a ocupat de creşterea şi educarea acesteia  întrucât mama ei,  pârâta din cauză a trăit în relaţii de concubinaj cu numitul II,  absentând perioade mari de acasă  pentru că locuia cu el  şi nu a contribuit în nici un fel la creşterea şi educarea minorei.

De altfel, şi tatăl minorei a manifestat un total dezinteres faţă de fiica lui.

Conform  dispoziţiilor art. 508 din Codul Civil „(1) Instanţa de tutelă, la cererea autorităţilor administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului, poate pronunţa decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti dacă părintele pune în pericol viaţa, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijenţa gravă în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului”.

În cazul de faţă, reclamanta în calitate de bunică, întreţinătoare al minorei nu are calitate procesuală activă pentru a promova acţiunea de decădere din drepturile părinteşti, o asemenea calitate având potrivit dispoziţiilor de mai sus, autoritatea administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului.

Faţă de cele reţinute, instanţa urmează a admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a respinge acţiunea formulată de reclamantă.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

Respinge acţiunea civilă având ca obiect „decădere din drepturile părinteşti”, formulată de reclamanta BL în contradictoriu cu pârâţii B I C şi Autoritatea Tutelară. 

Domenii speta

Spete similare