Acţiune în constatare

Prin  cererea adresata acestei instanţe la data de 11.11.2010, reclamanta PR a chemat în judecată pe pârâtul BD pentru ca prin hotărâre judecătoreasca sa se constate dreptul de proprietate al reclamantei şi al tatălui acesteia, asupra terenului în suprafaţă de 0,12 ha situată in intravilanul comunei G, cu vecinii N – C, V – B I., E – IM (T), S – drum, şi sa se pronunţe o hotărâre care sa tina loc de act autentic  de schimb.

In motivarea acţiunii, arată că la data de 07.04.1995, printr-un act sub semnătură privată, intitulat proces verbal, pârâtul a dat reclamantei şi tatălui său MC, în prezent decedat,  terenul în suprafaţă de 0,12 ha situat in intravilanul comunei G, cu vecinii N – C, V – B I., E – IM (T), S – drum, în schimbul suprafeţei de teren de 0,08 ha situată în intravilanul comunei G, T 103, P 309, cu vecinii : E – drum exploatare, N – MI., S – SJ., V – De şi a sumei de 500.000 lei rol, achitată în două tranşe.

Reclamanta, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.111 C.proc.civ. precum şi art.1073 şi următ., art.1405-1409 C.civ.

In dovedirea acţiunii reclamanta, a depus la dosar, copia titlul de proprietate  nr.30175/04.06.2003, chitanţa privind plata taxei de timbru si timbru judiciar,copie acte de filiaţie ale reclamantei, împuternicire avocaţială, actul sub semnătură privată intitulat proces verbal, anexă la procesul verbal.

La termenul din 26.01.2011, pârâtul B G. D, a depus la dosar împuternicire avocaţială, copie S.C nr.1335/08.09.2010 pronunţată de Judecătoria Vînju Mare, şi întâmpinare, prin care a solicitat: pe fond respingerea acţiunii formulate de reclamantă, invocând nulitatea absolută a contractului de schimb încheiat de părţi având în vedere lipsa formei autentice precum şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Prin  S.C nr.112/02.02.2011, Judecătoria Vînju Mare  a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins acţiunea civilă formulată de reclamantă, reţinându-se următoarele:

La data de 07.04.1995, printr-un act sub semnătură privată, intitulat proces verbal, pârâtul a dat reclamantei şi tatălui său MC, în prezent decedat,  terenul în suprafaţă de 0,12 ha situat in intravilanul comunei G, cu vecinii N – C, V – B I., E – IM (T), S – drum, în schimbul suprafeţei de teren de 0,08 ha situată în intravilanul comunei G, T 103, P 309, cu vecinii : E – drum exploatare, N – MI., S – SJ., V – De şi a sumei de 500.000 lei rol, achitată în două tranşe.

Prin prezenta acţiune, reclamanta a solicitat să se constate dreptul de proprietate al reclamantei şi al tatălui acesteia, asupra terenului în suprafaţă de 0,12 ha situată in intravilanul comunei G, cu vecinii N – C, V – B I., E – IM (T), S – drum, şi sa se pronunţe o hotărâre care sa tina loc de act autentic  de schimb.

Nevoia de stabilitate a raporturilor juridice in privinţa imobilelor conduce la recunoaşterea de efecte juridice aparentei de proprietate create in persoana celui care se comporta timp îndelungat ca proprietar al bunului, deşi poate sa fie numai un posesor.

 S-a reţinut faptul că, potrivit art.3 şi 7 din Decretul nr.167/1958, termenul de prescripţie este de 3 ani şi curge de la data naşterii dreptului la acţiune. Dacă dreptul este sub condiţie suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripţia începe să curgă de la data când s-a împlinit condiţia sau a expirat termenul.

În speţă, contractul a fost încheiat de părţi la data de 07.04.1995, iar conform voinţei acestora, la momentul obţinerii titlurilor de proprietate, drepturile şi obligaţiile reciproce rămâneau valabile.

Instanţa a mai reţinut că autorul reclamantei, MC, a obţinut T.P. nr. 30175/04.06.2003, în care este trecută şi suprafaţa de 0,08 ha pe care a convenit cu pârâtul să i-o dea în schimbul sup. de 0,12 ha. 

Pe de altă parte, prin sentinţa civilă nr. 1335 pronunţată de Judecătoria Vînju Mare în dosarul nr. 2774/332/2009, definitivă şi irevocabilă, s-a constatat cu putere de lucru judecat că pârâtul a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate cu privire la suprafaţa de 1422 mp teren, situat in intravilanul comunei G, cu vecinii N – C, V – B I., E – D I, S – drum, judeţul Mehedinţi, imobil ce face obiectul prezentei acţiuni.

S-a reţinut în considerentele acestei decizii că pârâtul a stăpânit netulburat acest imobil, iar posesia durează de peste 30 de ani, fiind una utilă şi neviciată. Înscrisul de care s-a prevalat reclamanta valorează cel mult promisiune bilaterală de schimb, care dă naştere doar unei obligaţii de a face (nefiind translativă de proprietate), prescriptibilă în termenul general de prescripţie de 3 ani, terenul nefiind folosit de către reclamantă sau autorul ei. Chiar şi în cazul în care obligaţia era afectată de un termen suspensiv sau de o condiţie suspensivă, prescripţia începe să curgă de la data când s-a împlinit condiţia sau a expirat termenul, ori în cazul pârâtului, hotărârea prin care s-a constatat dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate, îşi produce efecte de la momentul la care a început să curgă termenul pentru dobândirea proprietăţii prin prescripţia achizitivă, adică de mai bine de 30 de ani. 

Împotriva acestei  sentinţe  a declarat recurs  reclamanta PR  criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie  cu referire la motivele  prevăzute de art. 304 C.pr.civ.

Recurenta a invocat că  instanţa de fond  prin soluţia pronunţată  a încălcat normele legale incidente în cauză  reţinând că,  o hotărâre judecătorească  în care nu a fost parte  şi care nu avea legătură cu  litigiul dedus judecăţii are putere de lucru judecat .

S-a susţinut că termenul de prescripţie al acţiunii de faţă  curge de la data introducerii acţiunii pentru dobândirea de către pârâtul intimat a dreptului de proprietate  în dosar nr.2774/332/2009 respectiv, 8.10.2009.

De asemenea, recurenta a arătat că părţile în înscrisul sub semnătură privată respectiv antecontractul de schimb  au stipulat condiţia, de a cărei îndeplinire depindea  perfectarea legală a schimbului ,respectiv eliberarea titlului de proprietate şi că intimatul pârât a dobândit dreptul prin sentinţa civilă nr.1335/8.09.2010 şi că de la această dată se poate calcula  termenul general de prescripţie prevăzut de Decret nr.167/1958.

Intimatul pârât B  G. D a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin Decizia nr.836/R/02.06.2011 Tribunalul Mehedinţi a admis recursul formulat de reclamanta PR, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.

Pentru a pronunţa aceasta, instanţa de recurs a reţinut că instanţa de fond prin soluţia pronunţată a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune cu consecinţa respingerii acţiunii  prin aplicarea greşită a legii.

Înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 07.04.1995  se califică din punct de vedere juridic ca un antecontract de schimb prin care autorul  recurentei reclamante MC şi intimatul pârât B G. D au promis schimbul unor suprafeţe determinate şi individualizate de teren prevăzând în actul încheiat menţinerea condiţiilor stipulate şi după apariţia titlurilor de proprietate.

 De asemenea, părţile au prevăzut şi o clauză de dezicere în cazul în care una dintre ele nu va respecta schimbul promis  aşa cum a fost  modificat  prin anexa  întocmită la data de 28.05.1995. 

 Promisiunea de schimb făcută de cele două părţi prin antecontractul încheiat la data de 07.04.1995 având ca obiect teren, nu putea fi perfectată în formă autentică decât în momentul în care fiecare dintre cei doi copermutanţi dobândea dreptul de proprietate  asupra terenului promis a fi dat în schimb.

 Autorul recurentei reclamante a devenit proprietar prin titlul de proprietate nr.30175/4.06.2003, iar intimatul pârât prin s.c.nr.1335/08.02.2010.

 Dreptul la acţiune  având ca obiect  constatarea valabilităţii promisiunii de vânzare şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de schimb  s-a născut şi a început să curgă de la data la care  şi intimatul pârât  a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului promis a fi dat în schimb, respectiv  de la rămânerea irevocabilă a s.c. nr.1335/11.10.2010.

Înainte de rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri  prin care intimatul pârât a devenit proprietar  asupra terenului  promis a fi dat în schimb  autorului recurentei  şi după decesul acestuia  recurenta nu avea  deschisă  calea acţiunii de faţă  întrucât  intimatul pârât nu le putea transfera un drept pe care nu-l putea dovedi.

Motivarea făcută de instanţa de fond  cu privire la starea de fapt reţinută prin sentinţa civilă nr.1335/2010, nu este de natură să modifice începutul cursului  prescripţiei extinctive  din raportul juridic dedus judecăţii.

Această hotărâre  nu putea fi valorificată de către instanţă decât ca titlu de proprietate al pârâtului intimat, considerentele hotărârii şi starea de fapt  nefiind opozabile recurentei reclamante  care nu a fost parte în acel litigiu.

După casare, la rejudecare, Judecătoria Vînju Mare a înregistrat cauza sub nr.2746/332/2010*, iar la termenul din 14.09.2011 apărătorul pârâtului a invocat excepţia prescriptibilităţii dreptului la acţiune al reclamantului.

Instanţa, având în vedere şi hotărârea instanţei de control, urmează să unească excepţia invocată cu fondul. 

 În dovedirea acţiunii reclamanta a solicitat proba cu martorii C D,  SG, MC şi B M, precum şi efectuarea unei expertize topo de către expert BS având ca obiective identificarea şi evaluarea terenului menţIat în procesul verbal, aflat la filele 4-6 din dosarul instanţei în primul ciclu procesual.

Totodată pârâtul, a solicitat audierea martorei TC.

La termenul din 30.11.2011, s-a luat act că la dosar a fost depus raportul de expertiză efectuat de expert BS, în care se concluzIează faptul că terenul primit în schimb de autorul reclamantei de la pârâtul B G. D, este situat în intravilanul comunei G, satul G, are o suprafaţă de 1422 m.p. cu vecinii : N – propr. C, E – D I, S – drum sat, V – DM, iar terenul dat în schimb de autorul reclamantei, pârâtului B G. D, este situat în extravilanul comunei G, are o suprafaţă de 765 m.p. cu vecinii : N – MI, E – drum exploatare, S – SJ, V – drum exploatare (fostă puierniţă – plantaţie pomi).

De asemenea , la acest termen de judecată, apărătorul pârâtului, a invocat lipsa calităţii procesuale a reclamantei, arătând că reclamanta nu a dovedit faptul că este fiica lui MC. 

Astfel, în şedinţa publică din 14.12.2011, reclamanta a depus la dosar acte de deces, identitate şi filiaţie şi a precizat că moştenitori ai autorului MC mai sunt şi MLC, MC şi MA mama reclamantei.

Instanţa a dispus astfel introducerea în cauză în calitate de pârâţi şi a numiţilor MLC, MC şi MA, fiind moştenitorii autorului MC.

Examinând actele si lucrările dosarului,şi coroborând probele administrate în cauză cu susţinerile părţilor, depoziţiile martorilor audiaţi, precum şi concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, instanţa constata şi reţine următoarele:

Conform art.137 alin.1 C.proc.civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Referitor la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocate de pârât, instanţa urmează a le respinge pentru următoarele considerente:

În ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată din nou în rejudecare, este de observat că aceasta a făcut deja obiectul cenzurii instanţei de recurs, când s-a reţinut că dreptul la acţiune având ca obiect constatarea valabilităţii promisiunii de vânzare şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de schimb s-a născut şi a început să curgă de la data la care şi pârâtul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului promis a fi dat în schimb, respectiv de la rămânerea irevocabilă a s.c. nr.1335/11.10.2010.

Înainte de rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri prin care pârâtul a devenit proprietar asupra terenului promis a fi dat în schimb autorului reclamantei şi după decesul acestuia, reclamanta nu avea deschisă calea acţiunii de faţă întrucât pârâtul nu le putea transfera un drept pe care nu-l putea dovedi.

Potrivit art. 315 Cod de proced. civilă, în caz de casare, hotărârile instanţei de control judiciar asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, motiv pentru care instanţa va respinge această excepţie.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, instanţa constată de asemenea că este nefondată, având în vedere că prin cererea formulată s-a solicitat ca instanţa, văzând şi dispoziţiile art. 969 şi 1077 Cod civil şi dispoziţiile cuprinse în Titlul IX din Legea nr. 247/2005, să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic translativ de proprietate, astfel că în speţă este vorba şi despre o acţiune în realizare, întemeiată pe obligaţia de a face. 

De asemenea, instanţa va respinge şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, ţinând cont de faptul că la dosarul cauzei există copii de actele de stare civilă ale acesteia şi ale celorlalţi pârâţi, respectiv MLC, MC şi MA, care atestă faptul că sunt copiii, respectiv soţia supravieţuitoare a autorului, iar conform adeverinţei eliberate de Primăria G cu nr. 431/14.02.2012, MC din T.P. nr. 30175/04.06.2003, este una şi aceeaşi persoană, cu MC din actul de naştere nr. 13/14.02.1923, născut la data de 03.02.1923. 

Pe fond, instanţa reţine că, la data de 07.04.1995, printr-un act sub semnătură privată, intitulat „proces verbal”, pârâtul a dat tatălui reclamantei, MC, în prezent decedat,  terenul în suprafaţă de 0,12 ha situat in intravilanul comunei G, cu vecinii N – C, V – B I., E – IM (T), S – drum, în schimbul suprafeţei de teren de 0,08 ha situată în intravilanul comunei G, T 103, P 309, cu vecinii : E – drum exploatare, N – MI., S – SJ., V – De şi a sumei de 500.000 lei rol, achitată în două tranşe.

Prin prezenta acţiune, reclamanta a solicitat să se constate dreptul de proprietate al reclamantei şi al tatălui acesteia, asupra terenului în suprafaţă de 0,12 ha situată in intravilanul comunei G, cu vecinii N – C, V – B I., E – IM (T), S – drum, şi să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de schimb.

Pârâtul a solicitat  respingerea acţiunii, arătând în principal faptul că actul nu s-a încheiat în forma autentică cerută de lege, a intervenit prescripţia dreptului la acţiune, având în vedere că terenul a fost permanent în posesia sa, aşa cum rezultă şi din sentinţa civilă nr. 1335/08.09.2010, prin care s-a constatat că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1250 mp. teren, precum şi că nu există un refuz din partea sa, deoarece nu i s-a solicitat să se prezinte la notar, pentru a încheia actul în formă autentică.

Din cuprinsul celor două înscrisuri sub semnătură privată depuse la dosar, instanţa reţine că părţile s-au obligat ca pe viitor, după obţinerea de către fiecare dintre ei a unui titlu de proprietate, obligaţiile fiecăruia să rămână neschimbate, urmând a se ţine cont de modificările făcute în registrul agricol.

Chiar dacă cele două înscrisuri sunt intitulate „proces verbal”, din modul în care sunt redactate, reiese că intenţia părţilor la acel moment a fost aceea de a proceda la un schimb de terenuri, cu plata de către tatăl reclamantei a unei sulte constând în diferenţa de valoare dintre cele două terenuri, diferenţă ce a fost achitată în 2 tranşe. De asemenea, părţile s-au obligat ca pe viitor fiecare să-şi obţină titlu de proprietate, în vederea încheierii, ulterior, a unui act autentic translativ de proprietate. Este vorba, prin urmare despre o obligaţie în sarcina părţilor sub condiţie suspensivă.

Condiţia suspensivă este aceea de a cărei îndeplinire depinde naşterea dreptu¬rilor subiective civile şi a obligaţiilor corelative.

Obligaţia asumată de părţi este condiţionată de producerea unui eveniment viitor şi incert, respectiv de îndeplinirea condiţiei ce ţine de clarificarea situaţiei juridice a celor două terenuri, condiţie pozitivă în sensul confirmării dreptului de proprietate al promitentului asupra terenului.

Instanţa reţine că în cauza de faţă, condiţia suspensivă de a cărei îndeplinire depinde naşterea obligaţiei, s-a realizat în persoana ambelor părţi, prin obţinerea titlului de proprietate de către autorul reclamantei, respectiv prin obţinerea unei hotărâri judecătoreşti de către pârât care a constatat că acesta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeţei înstrăinate (în sensul confirmării dreptului de proprietate asupra terenului în patrimoniul promitenţilor co-schimbaşi).

Vânzarea bunurilor viitoare este permisă sub condiţia ca aceste bunuri să intre în viitor în patrimoniul vânzătorului, aspect care s-a realizat în speţă.

Pe de altă parte,  efectele condiţiei se produc, în principiu, retroactiv, în sensul că momentul de la care sau până la care se produc nu este acela al îndeplinirii sau neîndeplinirii condiţiei, ci momentul încheierii actului juridic civil sub condiţie. Regula retroactivităţii efectelor condiţiei nu are caracter imperativ, aşa încât părţile ar putea deroga, prin voinţa lor, de la această regulă, prevăzând în mod expres că efectele condiţiei se vor produce din momentul îndeplinirii sau al neîndeplinirii evenimentului, ceea ce nu este cazul în speţă.

Din declaraţiile date de martorii audiaţi, respectiv TC, MC, C D, SG şi chiar de fiul pârâtului, B M, instanţa reţine că încă de la data încheierii actului sub semnătură privată, din 1995, fiecare dintre părţi a intrat în posesia terenurilor primite la schimb, pe care le-au muncit în continuu.

Pârâtul a invocat faptul că prin sentinţa civilă nr. 1335/08.09.2010, pronunţată de Judecătoria Vînju Mare, s-a constatat cu autoritate de lucru judecat că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1250 mp. teren şi că terenul respectiv a fost permanent în posesia sa, de la intrarea în posesie şi până la momentul obţinerii hotărârii judecătoreşti. Instanţa reţine că, potrivit art. 1200 pct. 4 Cod civil, este prezumţie legală puterea ce legea acordă autorităţii de lucru judecat. În cauză nu poate fi vorba despre excepţia autorităţii de lucru judecat, care este valabilă doar atunci când ne aflăm în prezenţa unei a doua cereri având acelaşi obiect, întemeiată pe aceeaşi cauză şi între aceleaşi părţi, ci despre o prezumţie relativă de autoritate de lucru judecat, când legea dă dreptul de a se face dovada contrarie, potrivit art. 1202 alin. 2 teza II Cod civil. Este adevărat că pârâtul a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani acest teren, însă, aşa cum reiese din declaraţiile martorilor audiaţi şi menţIaţi anterior, din 1995, terenul în suprafaţă de 1250 mp. a intrat în posesia autorului reclamantei şi ulterior în posesia acesteia, folosindu-l în mod continuu, fără a fi tulburaţi în vreun fel, chiar nici de către pârât.

Conform art. 969 C.Civil, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, între părţi încheindu-se o promisiune de schimb netranslativă de proprietate, valabilă sub forma înscrisului sub semnătură privată, în viitor părţile având obligaţia de a încheia contractul sub formă autentică care să transfere dreptul de proprietate asupra terenurilor în cauză, instanţa, în cazul neîndeplinirii obligaţiei având posibilitatea, la cererea unei părţi de a pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic de schimb.

Această obligaţie se impune în temeiul principiului executării în natură a obligaţiilor prevăzute de art.1.073 C.Civil, care permite creditorului îndreptăţit să obţină executarea întocmai a obligaţiei debitorului său.

În cazul în care «  obligaţia de a face » nu este adusă la îndeplinire de către debitor, creditorul, potrivit art.1.077 C.Civil, poate fi autorizat de instanţa de a o aduce la îndeplinire, instanţa judecătorească având posibilitatea să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de schimb.

De asemenea, conform art. 1405-1409 Cod civil, schimbul este un contract translativ de proprietate.

Având în vedere şi dispoziţiile art.5(2) din Titlul X din Legea nr.247/2005, faţă de această situaţie instanţa apreciază acţiunea ca întemeiată în parte, urmând a o admite în parte şi a constata transmiterea dreptului de proprietate de la pârâtul B D, la autorul reclamantei, MC, iar nu la reclamantă, aceasta având alături de pârâţii MLC, MC şi MA, doar calitatea de moştenitor legal, asupra imobilului teren în sup. de 1442 mp., situat în intravilanul com. G, cu următoarele vecinătăţi: N – C, E – D I, S – Drum sat şi V- DM şi transmiterea dreptului de proprietate de la autorul reclamantei, MC, la pârâtul B D, asupra imobilului teren în sup. de 765 mp., situat în intravilanul com. G, cu următoarele vecinătăţi: N – MI, E – Drum exploatare, S – SJ şi V- Drum exploatare. 

Astfel , se va dispune ca prezenta hotărâre să ţină loc de act autentic de schimb cu privire la imobilele mai sus menţIate.

Totodată, potrivit disp.art.274 C.proc.civ., pârâtul B D va fi obligat la plata către reclamantă a sumei de  852,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

Admite în parte acţiunea civilă  având ca obiect „acţiune in  constatare” formulată de reclamanta PR, împotriva pârâtului  B G. D,  şi în contradictoriu cu pârâţii MLC, MC şi MA.

Constată transmiterea dreptului de proprietate de la pârâtul B D, la autorul reclamantei, MC, asupra imobilului teren în sup. de 1442 mp., situat în intravilanul com. G, cu următoarele vecinătăţi: N – C, E – D I, S – Drum sat şi V- DM.

Constată transmiterea dreptului de proprietate de la autorul reclamantei, MC, la pârâtul B D, asupra imobilului teren în sup. de 765 mp., situat în intravilanul com. G, cu următoarele vecinătăţi: N – MI, E – Drum exploatare, S – SJ şi V- Drum exploatare.

Prezenta hotărâre ţine loc de act autentic de schimb cu privire la imobilele mai sus menţIate.

Obligă pârâtul B D la plata către reclamantă a sumei de  852,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare