Ordonanţă preşedinţială

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia, la data de 22.12.2011, sub nr. 3035/313/2011, reclamanta U.A.M., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul U.B.A, stabilirea domiciliului minorului la reclamantă, încredinţarea minorului spre creştere şi educare, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat din căsătoria cu pârâtul  a rezultat minorul U. A, născut la data de 17.09.2006 conform certificatului de naştere seria NV nr. 569427 eliberat de Ambasada României la Atena.

Reclamanta mai arată că în urma neînţelegerilor cu pârâtul a fost nevoită ca la data de 22.12.2011 să introducă cererea de divort prin care a solicitat încredinţarea minorului spre creştere si educare având în vedere vârsta minorului şi caracterul violent al pârâtului. Reclamanta precizează că în data de 20.12.2011 pârâtul a fost la grădiniţa pe care minorul o frecventează, a ameninţat-o pe educatoare şi a obligat-o să îi dea copilul să îl ia acasă. În continuare arată că a fost încunoştinţată de către educatoare despre faptul că pârâtul a luat minorul de la grădiniţă, moment în care a plecat la domiciliul acestuia din Strehaia str. Tudor Vladimirescu, nr. 57, jud. Mehedinţi cerându-i pârâtului să îi dea înapoi minorul pentru că se sperie, dar acesta a refuzat şi mai mult decât atât a început să o lovească în faţa minorului cu pumni şi cu picioarele, spunându-i că nu va avea niciodată copilul. Reclamanta mai arată că minorul ete alergic la gluten şi are nevoi speciale pe care pârâtul şi bunici paterni nu i le pot oferi iar sănătatea minorului este în pericol.

În dovedire reclamanta a depus la dosarul cauzei în copie următoarele înscrisuri certificatul de căsătorie seria CE nr. 124663 şi certificatul de naştere al minorului U.P.A seria NV 569427,

Cererea de chemare în judecată este legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, conform chitanţei seria MHBLA nr. 6236363/22.12.2011 şi timbru judiciar în cuantum de 0,30 lei.

Pârâtul a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat ca autoritatea părintească cu privire la minorul U.P A să se exercite provizoriu de către pârât, stabilirea locuinţei minorului la tatăl pârât până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului civil 3034/313/2011 al Judecătoriei Strehaia, precum şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul, prin cererea reconvenţională, a arătat că în data de 05.05.2007 s-a căsătorit cu reclamanta  iar din relaţiile de concubinaj întreţinute anterior încheierii căsătoriei a rezultat minorul U.P.A., născut la data de 17.09.2006. Pârâtul precizează că împreună cu fiul său au locuit în Grecia iar în cursul lunii octombrie 2011 reclamanta a revenit în tară cu minorul, împreună hotărând ca pe viitor să nu mai părăsească tara şi stabilind ca vor locui la domiciliul din Strehaia, str. Tudor Vladimirescu, nr. 57, jud. Mehedinţi, unde există condiţii optime pentru creşterea minorului.

A fost administrată proba cu înscrisuri fiind depuse la dosar, certificatul medico-legal nr. 877/21.12.2011, adeverinţă provenind de la şcoala M.V., Strehaia, adeverinţă medicală din data de 28.12.2011, adresa nr. 214190/30.12.2011 provenind de la Ipj Mehedinţi, contract de închiriere din data de 27.12.2011, anchetele sociale efectuate la domiciliul părţilor, analizele medicale ale minorului şi  adeverinţa nr. 125/16.01.2012 din care rezultă că minorul este înscris la grădiniţa nr. 3 din Strehaia, proba cu martorii G.A., G.I., C. D., M.D, O.L. şi D.C.I.

Martora G.A a declarat că  minorul venea zilnic la grădiniţă însoţit de mama sa sau de bunica maternă iar înainte de serbarea organizată la grădiniţă cu ocazia sărbătorilor de iarna minorul a fost luat de tatăl sau de la grădiniţă şi nu i-a mai permis reclamantei să îl vadă şi nici măcar sa păstreze legătura la telefon cu aceasta. Martora mai arată că a fost prezentă când înainte de serbarea de la grădiniţă soţii se certau în prezenta minorului, precizând totodată că tot în perioada sărbătorilor de iarnă s-a întâlnit cu reclamanta care prezenta urme de violente, aflând de la ea că a fost bătută de soţ. Martora precizează că a fost la locuinţa bunicilor materni de mai multe ori şi ştie că aceştia dispun de condiţii materiale bune, casa fiind dotată cu mobilier, curent electric însă nu are baie.

Martorul G.I a declarat că din cauza neînţelegerilor şi violentelor pârâtului, reclamanta a fost nevoită să plece de la domiciliul comun lăsând minorul în grija tatălui unde se află şi în prezent. Martorul arată că atât reclamanta cât şi bunica maternă s-au implicat în programul minorului de la grădiniţă. Martorul mai declară că personal nu l-a văzut băut pe pârât, nici violent dar a auzit băieţii din sat vorbind la discotecă despre firea violentă a pârâtului.

Martorul C.D a declarat că părţile au un copil minor care momentan locuieşte la tatăl şi bunici paterni aceştia ocupându-se să meargă la grădiniţă şi să nu îl lipsească nimic. Martorul a mai declarat ca a vorbit cu minorul şi îi s-a părut că se simte bine în mediul familial in care locuieşte.

Martora M.D. a declarat că este educatoare la grădiniţa pe care o frecventează minorul U.P.A. pe care l-a cunoscut în luna noiembrie 2011 când mama sa l-a adus la grădiniţă, pe tatăl acestuia cunoscându-l înainte de vacanţa de iarnă. Martora a mai declarat că înainte de serbarea de crăciun tatăl minorului a venit în timpul programului şi l-a luat pe copil de la grădiniţă. În continuare declară că mama era cea care se implica în programul de la grădiniţă al minorului. Martora a mai declarat că de când a fost luat de tatăl sau minorul nu a mai venit la grădiniţă.

Martorul O.L.O. a declarat că minorul se află în îngrijirea tatălui din perioada sărbătorilor de iarnă, anterior minorul s-a aflat în îngrijirea mamei. Martorul declară că pârâtul este ajutat de părinţii săi pentru a se ocupa de minor. În continuare mai arată că recent l-a văzut pe minor care se prezenta curat, îngrijit şi fără probleme de sănătate, arătând totodată că din discuţia pe care a avut-o cu minorul a observat că acesta se simte bine cu tatăl său si cu bunici paterni. Martorul mai arată că încă de la naşterea minorului părinţi au locuit împreună alături de acesta şi de bunici paterni, cu excepţia cazului în care erau plecaţi în Grecia.

Martora D.C.I.. a declarat că părţile locuiau împreună cu minorul, dar nu cunoaşte împrejurările în urma cărora minorul a ajuns sa locuiască cu tatăl său. În continuare arată că pârâtul este o persoană liniştită şi nu a observat vreun conflict sau vreo altercaţie fizică sau verbală dintre pârât şi soţia sa. Martora mai arată că pe perioada revenirii părţilor în tară aceştia locuiau la părinţii pârâtului.

Analizând întregul material probator anterior prezentat, instanţa retine următoarele:

Părţile sunt căsătorite si au împreuna un copil minor, U.P.A., născut la data de 17 septembrie 2006, copilul locuind împreună cu părinţii in mare parte in Grecia si revenind in tara in luna octombrie 2011, împreună cu mama sa care a locuit cu minorul la bunicii paterni ai acestuia, unde de altfel stăteau si in perioadele când soţii reveneau in tara.

In luna noiembrie 2011, reclamanta – parata a plecat cu minorul la bunicii materni ai acestuia iar din luna decembrie 2011, minorul se afla din nou la tata, locuind la domiciliul bunicilor paterni.

In prezent, reclamanta – parata a închiriat un apartament in Strehaia, începând cu 27.12.2011, astfel cum rezulta din contractul de închiriere înregistrat la Administraţia Finanţelor Publice Strehaia sub nr. 3023.

Din declaraţia martorului G.A, instanţa retine ca de fapt reclamanta – parata ar locui intr-o casa edificata de mama reclamantei pe un teren aparţinând tot bunicii materne.

Din adeverinţa nr. 3427/23.12.2011 emisa de Şcoala M.V. Strehaia, se retine ca minorul a frecventat Grădiniţa nr. 1 din luna noiembrie 2011 pana la 20.12.2011 iar din data de 16.01.2012, este inscris la Grădiniţa nr. 3 Strehaia (astfel cum rezulta din adeverinţa nr. 125/16.01.2012, aflata la fila 47 din dosar).

Cu privire la condiţiile materiale oferite de fiecare dintre părinţii, instanţa retine, din ancheta sociala efectuata la domiciliul reclamantei – parate, ca aceasta locuieşte intr-un apartament închiriat, compus din doua camere plus dependinţe, casa fiind curata si dotata corespunzător iar reclamanta – parata are un salariu tarifar de 1200 lei. Din ancheta sociala efectuata la domiciliul paratului – reclamant se retine ca acesta locuieşte intr-o casa compusa din patru camere si dependinţe, casa fiind curata si dotata corespunzător iar paratul – reclamant este beneficiarul unui ajutor de şomaj in cuantum de 461,50 euro.

In ceea ce priveşte garanţiile morale ale părinţilor, instanţa nu retine cauze imputabile vreunuia dintre ei care sa dăuneze interesului superior al copilului. Astfel, deşi martorii G.A si G.I declara ca paratul – reclamant ar avea o fire violenta, aceştia nu au perceput direct nici un episod de violenta fizica sau verbala a acestuia la adresa soţiei sau a copilului, martorii relatând ca ştiu de la reclamanta despre comportamentul violent al paratului, respectiv au auzit vorbindu-se prin sat.

In legătură cu relaţia dintre părinţi si copil, este de necontestat ca fiecare este interesat de copil, este ataşat de acesta si isi doreşte sa îl crească in continuare.

In plus, din declaraţia martorei D.C.I., se retine ca minorul işi iubeşte din suflet tatăl, ca acesta împreună cu bunicii paterni s-au îngrijit de minor in perioada in care a fost bolnav. Martorul C.D. a mai relatat ca, in urma unei discuţii purtate cu minorul, a constatat ca acesta se simte bine in mediul familial in care trăieşte.

Dispoziţiile art. 613 indice 2 Cod procedura civila se refera la posibilitatea instanţei de a lua, pe tot timpul procesului de divorţ, prin ordonanţa preşedinţiala, masuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori.

In speţa dedusă judecaţii, părţile sunt căsătorite si au înregistrat pe rolul Judecătoriei Strehaia dosarul cu nr. 3034/313/2011, având ca obiect divorţul soţilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 581 Cod procedura civila, instanţa poate ordona masuri vremelnice, in cazuri grabnice in trei situaţii expres prevăzute si anume: pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere; pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara; pentru înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul unei executări.

Promovarea ordonanţei preşedinţiale implica întrunirea a trei condiţii, respectiv: urgenta, vremelnicia măsurii luate si neprejudecarea fondului cauzei.

Examinând admisibilitatea cererii de ordonanţa preşedinţiala prin prisma condiţiilor restrictive enumerate de textul menţionat, instanţa este datoare sa stabilească daca, in raport cu circumstanţele cauzei si cu natura dreptului substanţial dedus judecăţii, măsura a cărei luare se solicita are caracter urgent iar efectele sale sunt vremelnice.

Sub aspectul neprejudecarii fondului, instanţa nu va analiza care dintre părinţi este îndreptăţit sa exercite autoritatea părinteasca si la care dintre ei este mai bine sa fie stabilit domiciliul minorului, ci daca stabilirea domiciliului copilului la reclamanta este sau nu oportuna.

Problema legata de stabilirea locuinţei minorului si exercitarea autorităţii părinteşti necesita, intr-adevăr, o soluţionare urgenta prin prisma interesului superior al copilului, instanţa fiind obligata sa dispună toate masurile necesare pentru a preveni producerea oricărui prejudiciu copilului, sub aspect fizic sau moral.

Prin urmare, instanţa apreciază ca părţile nu sunt ţinute sa argumenteze in mod special urgenta ori dreptul ce s-ar păgubi prin întârziere, întrucât aceste dovezi – necesare de obicei in procedura speciala a ordonanţei preşedinţiale potrivit rigorilor art. 581 Cod procedura civila -, sunt apreciate ca fiind dovedite prin prevedere legala expresa, dispoziţiile art. 263  alin. 4 Cod civil arătând ca ``procedurile privitoare la copii trebuie sa se desfăşoare intr-un timp rezonabil, astfel încât interesul superior al copilului si relaţiile de familie sa nu fie afectate``.

Din aceste considerente, prezenta cerere de ordonanţa preşedinţiala se vădeşte a fi admisibila.

In determinarea interesului copilului minor, se tine seama de o serie de factori, printre care: posibilităţile materiale ale părinţilor, posibilităţile de dezvoltare fizica, intelectuala si morala pe care copiii le pot găsi la unul dintre părinţi, vârsta copilului, comportarea părinţilor fata de copil, legăturile de afecţiune stabilite intre copil si familie.

Desigur, instanţa nu poate analiza aceste criterii decât in cadrul sumar cu care părţile au înţeles sa investească instanţa.

In speţa dedusa judecăţii, raportat la vârsta minorului (de numai 5 ani si jumătate), instanţa apreciază ca gradul de ataşament fata de unul sau altul dintre părinţii săi, la aceasta vârsta, se schimba relativ uşor. Deşi martora D.C.I. declară ca minorul îşi iubeşte din suflet tatăl, cu siguranţa ca el nutreşte aceleaşi sentimente si pentru mama, fiind de necontestat ca minorul are nevoie de prezenta, afecţiunea, de grija si creşterea din partea ambilor părinţi.

In speţa se constata ca practic, de la naştere, minorului i-a fost schimbata periodic locuinţa (o perioada a locuit cu ambii părinţi in Grecia iar la întoarcerea in tara stăteau la bunicii paterni ai copilului, după despărţirea in fapt a părinţilor minorul a locuit cu mama sa iar de aproximativ o luna locuieşte cu tatăl la bunicii paterni), astfel ca se observa cu uşurinţa ca minorului i-a fost schimbat mediul de viata succesiv, fiecare schimbare implicând efort psihic de acomodare.

In aceste condiţii, o noua modificare a mediului de viata in acest moment ar afecta dezvoltarea fizica, sociala si morala a copilului care s-a integrat la o alta grădiniţa, socializează intr-un alt grup de prieteni, are o noua educatoare si se întâlneşte cu alte persoane, existând riscul ca reacomodarea sa pună probleme minorului. Minorul socializează intr-un climat in care s-a adaptat alături de tatăl sau, astfel încât nu este binevenita desprinderea sa din mediul acesta si integrarea sa intr-o alta locuinţă, respectiv un apartament închiriat pe care minorul nici măcar nu îl cunoaşte.

Chiar daca o eventuala schimbare a locuinţei s-ar face alături de mama sa, totuşi nu poate fi pierdut din vedere faptul ca integritatea psihica a minorului ar avea de suferit in condiţiile in care mama ar alege din nou o alta grădiniţa pentru acesta si i-ar schimba automat mediul de viata.

Pentru aceasta, instanţa apreciază ca interesul superior al copilului reclama ca starea de fapt actuala sa rămână neschimbata pana la soluţionarea cererii in fond in cadrul procesului de divorţ.

Din probele administrate, instanţa nu retine nici un motiv care sa impună îndepărtarea minorului din mediul in care a crescut pana in prezent, de persoanele care se ocupa de el cu grija si afecţiune, nu s-a făcut dovada faptului ca sănătatea sau viata minorului ar fi in primejdie cat timp se afla in îngrijirea tatălui.

Deşi reclamanta – parata susţine ca minorul are probleme grave de sănătate, necesitând o îngrijire speciala, aceste susţineri nu au fost dovedite si, in plus, din înscrisurile depuse la dosar de către paratul – reclamant (reţeta medicala aflata la fila 49), se observa ca tatăl se interesează de sănătatea copilului sau, mergând cu el la un medic pediatru, cumpărându-i tratamentul prescris (conform bonului fiscal de la aceeaşi fila) si administrându-i medicamentaţia cu ajutorul unei asistente medicale, după cum declara martora D.C.I.

Este de preferat ca la acest moment sa nu se dispună masuri de natura a schimba foarte mult viata minorului de pana acum ci, dimpotrivă, de a se menţine, pe cat posibil, un mediu de viata deja familiar.

Instanţa retine preocuparea permanenta a reclamantei – parate fata de minor, manifestata prin afecţiune, ataşament si grija, insa aceste aspecte vor fi avute in vedere in momentul in care se va lua măsura stabilirii locuinţei copilului la unul dintre părinţi, in situaţia in care se va pronunţa desfacerea căsătoriei acestora.

Cu privire la vremelnicia măsurii ce urmează a fi luata, instanţa observa ca pe rolul Judecătoriei Strehaia este înregistrat dosarul nr. 3034/313/2011, având ca obiect divorţ, astfel ca instanţa nu se pronunta definitiv asupra drepturilor si obligatiilor partilor si nici nu cerceteaza fondul, ci doar face o examinare sumara asupra aparentei dreptului.

Deşi dispoziţiile art. 397 Cod civil prevăd ca ``… autoritatea părinteasca revine in comun ambilor părinţi, afara de cazul in care instanţa decide altfel``, instanţa apreciază totuşi ca, fata de procedura sumara a ordonanţei preşedinţiale, date fiind si neînţelegerile dintre părinţi, se impune ca autoritatea părinteasca sa fie exercitata, provizoriu, numai de către paratul - reclamant, urmând ca verificările ce se impun sa fie efectuate cu prilejul soluţionării cauzei pe fond.

Avand in vedere toate aceste aspecte, instanta apreciaza ca este in interesul superior al minorului sa se afle, provizoriu, sub supravegherea tatalui sau, in scopul de a i se asigura o atmosfera familiala stabila, de natura sa ii confere un echilibru emotional neperturbat.

Avand in vedere considerentele de fapt si de drept anterior expuse, instanta urmeaza a respinge cererea de ordonanţa preşedinţiala, a admite cererea reconvenţionala, a dispune ca autoritatea părintească să se exercite, provizoriu, de către paratul – reclamant cu privire la minorul U.P.A., născut la data de 17 septembrie 2006 si a stabili la paratul - reclamant, provizoriu, locuinţa minorului U.P.A.

Întrucât prin cererea formulata paratul - reclamant a solicitat cheltuieli de judecata, văzând dispoziţiile art. 274 Cod procedura civila cat si culpa procesuala a reclamantei - parate, cazuta in pretenţii, instanţa urmează a obliga reclamanta - parata să plătească paratului - reclamant suma de 510,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxa de timbru plătită cu chitanţa nr. 6236363/22.12.2011 si onorariu avocat – chitanţa nr. 6/2012).

1

Domenii speta

Spete similare