Schimbare incadrare juridica. Talharie. Ultraj. concurs de infractiuni

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul din data de …..2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr…./2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului GF pentru comiterea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) Cod penal, ultraj, prevăzută de art.239 alin.2 Cod penal şi ultraj, prevăzută de art.239 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a) şi b) Cod penal.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului OA pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a), g) şi i) Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău la data de ….2009 sub nr…./337/2009.

În cuprinsul actului de sesizare a instanţei, s-a reţinut, în esenţă, că inculpatul GF, împreună cu învinuitul OA, pe timp de noapte şi prin efracţie, a pătruns în incinta magazinului aparţinând de ….Zalău, de unde a sustras bunuri în valoare de 2.490 lei, însuşindu-le, iar în momentul în care a fost prins, a întrebuinţat acte de violenţă asupra părţilor vătămate GDT şi F D, funcţionari publici aflaţi în exerciţiul funcţiunii, pentru a-şi asigura scăparea.

De asemenea, învinuitul OA, pe timp de noapte, prin efracţie şi împreună cu inculpatul GF, a pătruns în magazinul părţii vătămate de unde a sustras bunuri, însuşindu-le.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt expusă în rechizitoriu au fost menţionate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracţiunii din .2009 (f.17-18), proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f.8), declaraţiile inculpatului GF (f.27-29), declaraţiile învinuitului OA (f.32-34, 80-81), declaraţiile părţii vătămate …. Zalău (f.65), declaraţiile părţii vătămate GDT (f.60, 74-75), declaraţiile părţii vătămate F D (f.62, 72-73), declaraţiile martorei SF (f.49-50), declaraţiile martorului SI (f.51-53), declaraţiile martorului ICL (f.54, 84), declaraţiile martorului CV (f.55), declaraţiile martorului IIM (f.56-58, 76), declaraţiile martorului MC (f.59), declaraţiile martorului CPI (f.63), declaraţiile martorului BI (f.64), adeverinţă medicală nr….. din ….2009 eliberată de Spitalul Judeţean de Urgenţă Sălaj privind pe partea vătămată FD (f.61), proces-verbal de cercetare la faţa locului (f.22-23, 35-68), fişă cazier inculpat GF (f.25), fişă cazier învinuit OA (f.30).

Partea vătămată …. Zalău, prin înscrisul din data de ….2009 (f.66), declară că nu se constituie parte civilă în procesul penal deoarece bunurile sustrase i-au fost restituite integral.

Partea vătămată GDT, prin declaraţia din data de ….2009 (f.73), declară că nu se constituie parte civilă în procesul penal.

Partea vătămată FD, prin declaraţia din data de …...2009 (f.71), declară că nu se constituie parte civilă în procesul penal.

Partea vătămată Spitalul Judeţean de Urgenţă Sălaj, care a acordat îngrijiri medicale părţii vătămate FD, prin adresa nr…. din data de ….2009, declară că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 152,39 lei. (f. 82)

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, după citirea actului de sesizare, conform art.322 Cod procedură penală, la termenul de judecată din data de 22.07.2009, a fost audiat inculpatul GF, care a prezentat modul de desfăşurare a evenimentelor, susţinând că nu se face vinovat decât de comiterea unei infracţiuni de tentativă la furt calificat, nu şi de comiterea infracţiunilor de tâlhărie şi ultraj, cele arătate de inculpat fiind consemnate în declaraţia de la fila 196.

La termenul de judecată din data de 21.10.2009, a fost audiat inculpatul OA, care a arătat că îşi menţine declaraţiile din faza de urmărire penală şi recunoaşte comiterea faptelor, învederând că atât el, cât şi inculpatul GF s-au aflat în stare de ebrietate la momentul comiterii faptelor, declaraţia inculpatului fiind consemnată la fila 325.

La termenul de judecată din data de 18.11.2009 au fost audiaţi în calitate de martori SF, SI CV şi B I, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei la filele 358-361. La acelaşi termen de judecată s-a procedat la audierea părţii vătămate FD, care a arătat că nu doreşte să dea declaraţii în faţa instanţei.

La termenul de judecată din data de 16.12.2009 au fost audiaţi martorii II şi ICL, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei la filele 392-393. La acelaşi termen de judecată, instanţa a omis audierea martorului CP, propus prin rechizitoriu, faţă de imposibilitatea de prezentare a acestuia, rezultată din cuprinsul proceselor-verbale de executare a mandatelor de aducere, iar potrivit dispoziţiilor art.327 alin.3 Cod procedură penală, s-a dat citire declaraţiei acestui martor din faza de urmărire penală. 

La filele 133-134 s-a depus referatul de evaluare a inculpatului GF, întocmit de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, din care rezultă că perspectivele inculpatului de reintegrare socială sunt scăzute, iar la filele 151-152 referatul de evaluare a inculpatului OA, care a concluzionat că acesta prezintă şanse mari de reintegrare socială.

De asemenea, la filele 130-131 au fost depuse fişele de cazier actualizate ale inculpaţilor.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În data de ….2008, în jurul orei 02.30, inculpatul GF, împreună cu inculpatul OA, după o prealabilă înţelegere, au pătruns prin golul creat prin împingere cu piciorul în uşa laterală destinată aprovizionării, în magazinul tip ABC aparţinând părţii vătămate …... Zalău, situat în localitatea Zalău, la parterul blocului … de pe strada Sfânta Vineri. Ajunşi în interiorul magazinului, cei doi şi-au împărţit sarcinile, succesiv fiecare a luat din magazin câte o pungă din plastic pe care unul a ţinut-o, iar celălalt a luat pachetele de ţigări aflate pe suportul suspendat şi le-a pus în pungi până au umplut 4 dintre acestea, iar din sertarele de la tejghea au luat suma de 85 lei, în monede de 50 bani şi 10 bani aflate în calupuri de hârtie, pe care le-a pus în două pungi, după care le-au lăsat pe jos, în spatele tejghelei. În timp ce autorii se aflau în interiorul magazinului, la faţa locului şi-au făcut apariţia administratorii societăţii care gestionează magazinul, martorii SI şi SF, care, văzând panoul de la uşa laterală lipsă, au anunţat prin intermediul apelului unic de urgenţă, organele de poliţie. La scurt timp, la faţa locului s-au deplasat succesiv două patrule mixte formate din agenţi de poliţie şi jandarmi, prima ajungând patrula formată din martorul HG şi martorul IC, urmată la scurt timp de cea formată din partea vătămată GD şi martorul MC. În magazin au pătruns pe uşa principală, după ce au deschis-o cu cheia, administratorii însoţiţi de agenţii de poliţie HG, IC şi MC, iar partea vătămată GD a rămas afară în faţa uşii pe care au pătruns cei doi inculpaţi.

Fiind surprinşi în magazin cu bunurile asupra lor, pregătiţi să părăsească locul faptei, inculpatul OA s-a lăsat jos după tejghea, iar inculpatul GF, care era îmbrăcat cu un hanorac de culoare roşie, şi-a tras gluga pe cap, a părăsit în fugă locul faptei prin locul pe unde a pătruns, iar în momentul în care a ajuns afară, a fost întâmpinat de partea vătămată GD care a încercat să-l oprească, somându-l, însă inculpatul nu numai că nu s-a oprit dar, pentru a-şi asigura scăparea, a îmbrâncit pe partea vătămată cu umărul, fapt ce a provocat căderea acestora la pământ, după care inculpatul s-a ridicat şi şi-a continuat deplasarea în fugă. În urmărirea inculpatului au pornit partea vătămată FD, jandarm, şi martorii IIM, ICL, CL, sosiţi între timp la faţa locului, precum şi partea vătămată GD, care s-a deplasat cu greutate din cauza traumatismului suferit la picior prin lovire de către inculpat. În încercarea de a scăpa, urmărit fiind de agenţii de poliţie şi de jandarmi, inculpatul a traversat Valea Zalăului, urcându-se pe acoperişul unui  garaj aflat în apropiere, unde s-a ascuns pentru puţin timp, deoarece a fost văzut de către martorul IIM, care a comunicat acest lucru părţii vătămate FD pornit în căutarea inculpatului. Văzând că este descoperit, inculpatul a alergat pe garajele aflate în aliniament, unul lângă altul, circa 10-12 metri, până la ultimul garaj, după care a sărit, moment în care partea vătămată FD l-a somat să se oprească, lucru pe care l-au făcut anterior toţi agenţii de poliţie porniţi în urmărire şi, văzând că acesta nu dă curs somaţiei, s-a aruncat din spatele inculpatului, apucându-l de piciorul stâng, acesta s-a dezechilibrat şi a căzut la pământ, moment în care inculpatul i-a aplicat cu piciorul drept, rămas liber, o lovitură în zona gâtului, sub bărbie, astfel reuşind să scape pentru scurt timp, deoarece partea vătămată l-a ajuns din nou din urmă. Partea vătămată l-a apucat cu mâinile de bust şi a încercat să-l imobilizeze, însă inculpatul i-a aplicat lovituri cu coatele, încercând să scape, moment în care între cei doi a avut loc o luptă, lovindu-se reciproc şi tăvălindu-se pe sol până lângă malul Văii Zalăului. Chiar în momentul în care cei doi erau pe cale să cadă în albia Văii Zalăului, la faţa locului şi-a făcut apariţia martorul IIM, care i-a urmat îndeaproape şi a văzut derularea faptelor, astfel că acesta  a apucat atât pe inculpat cât şi pe partea vătămată de haine, trăgându-i pe mal, împiedicând astfel căderea acestora în albia râului de la o înălţime de circa 3 metri, reuşind totodată şi imobilizarea inculpatului prin încătuşarea sa cu cătuşele puse la dispoziţie de partea vătămată GD, ajuns între timp în acel loc.

Partea vătămată FD a resimţit dureri intense la piciorul drept datorită leziunilor provocate în lupta cu inculpatul, motiv pentru care a fost transportat cu unul din autoturismele agenţilor de poliţie aflat în patrulare la Spitalul Judeţean de Urgenţă Sălaj, unde i s-au acordat îngrijiri medicale, sens în care a fost eliberată adeverinţa medicală din …..2009 (f. 61).

Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, inculpatul GF a recunoscut săvârşirea faptei de furt calificat, dar a apreciat că această infracţiune nu s-a consumat, rămânând doar în formă de tentativă, deoarece nu şi-a însuşit bunurile şi nu a recunoscut faptul că a întrebuinţat acte de violenţă asupra celor doi funcţionari aflaţi în exerciţiul funcţiunii, afirmând că a fost foarte speriat în momentul în care a fost surprins în flagrant în magazin şi de aceea a părăsit locul faptei în fugă. Inculpatul OA a recunoscut săvârşirea faptei de furt calificat, însă şi în opinia acestuia fapta a rămas în formă de tentativă, deoarece nu şi-a însuşit bunurile, rămânând la locul faptei.

Art.69 Cod procedură penală prevede că declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente.

În cauză, declaraţiile inculpaţilor GF şi OA din cursul urmăririi penale şi din faţa instanţei de judecată, prin care aceştia recunosc săvârşirea faptei de furt calificat se coroborează cu celelalte probe administrate în legătură cu săvârşirea acestor fapte, respectiv cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de …..2009 (f.22-23), cu planşele fotografice efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului (f.37-49), precum şi cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, SF (f.49-50) şi SI (f.51-53).

În ceea ce priveşte comiterea de către inculpatul GF a infracţiunilor de tâlhărie şi de ultraj, instanţa reţine că acesta nu a negat aplicarea loviturilor părţilor vătămate, dar a susţinut constant că aceste lovituri nu au fost aplicate intenţionat, ci doar în încercarea sa de a scăpa, datorită stării de ebrietate în care se afla neconştientizând consecinţele faptelor sale şi fiindu-i teamă să nu fie prins.

Inculpatul GF a solicitat la termenul de judecată din data de …..2009 schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de tentativă la tâlhărie, iar inculpatul OA a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat în infracţiunea de tentativă la furt calificat, apreciind ambii inculpaţi că furtul care intră şi în componenţa infracţiunii de tâlhărie nu s-a consumat, întrucât aceştia nu a u intrat în posesia bunurilor, acestea rămânând în magazinul unde au fost comise faptele. 

Prin încheierea de şedinţă de la acel termen de judecată, instanţa a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, apreciind corectă încadrarea juridică reţinută în actul de sesizare a instanţei.

La termenul de judecată din data de …..2009, printr-un memoriu depus la dosar, inculpatul GF a solicitat schimbarea încadrării juridice, în principal din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de tentativă la furt calificat, iar în subsidiar, din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat.

Analizând cererile inculpatului de schimbare a încadrării juridice în privinţa infracţiunii de tâlhărie, instanţa le apreciază ca neîntemeiate şi urmează să le respingă, menţinând încadrarea juridică dispusă prin rechizitoriu în sarcina inculpatului GF.

Referitor la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de tentativă la furt calificat, instanţa reţine că aceasta este neîntemeiată, acţiunea principală de furt fiind comisă în forma consumată şi nu în forma tentativei. Infracţiunea de furt se consumă în momentul când acţiunea de luare a bunului din posesia sau detenţia persoanei asupra căreia se afla este dusă până la capăt, aşa încât bunul este scos din sfera de dispoziţie a subiectului pasiv şi trecut efectiv în sfera de stăpânire a făptuitorului, neprezentând importanţă durata acestei stăpâniri. Raportat la aceste considerente, fapta celor doi inculpaţi de a pătrunde în magazinul aparţinând părţii vătămate cu intenţia de a sustrage bunuri şi introducerea bunurilor în pungi de plastic, în scopul însuşirii pe nedrept, fiind surprinşi în timp ce se aflau în interiorul magazinului constituie infracţiunea consumată de furt, iar nu o tentativă, deoarece în momentul surprinderii lor cu bunurile sustrase, inculpaţii intraseră deja în stăpânirea lor.

În ceea ce priveşte solicitarea subsidiară de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat, instanţa o apreciază şi pe aceasta ca neîntemeiată. Astfel, elementul material al infracţiunii de tâlhărie este format din două acţiuni corelate, acţiunea principală de furt şi acţiunea adiacentă de exercitare a violenţei sau a ameninţării. Această ultimă acţiune realizează activitatea secundară a elementului material al infracţiunii de tâlhărie cu condiţia să servească drept mijloc pentru comiterea furtului, păstrarea bunului furat sau pentru a asigura scăparea făptuitorului. Prin urmare, acţiunea inculpatului de a exercita acte de violenţă, asociată cu împrejurarea că a fost comisă imediat după comiterea furtului, pentru ca inculpatul să îşi asigure scăparea, după cum chiar el a declarat, întruneşte toate elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, tocmai această acţiune adiacentă delimitând cele două infracţiuni.

În ceea ce priveşte cele două infracţiuni de ultraj reţinute în sarcina inculpatului GF, instanţa apreciază că acestea sunt dovedite de materialul probator administrat, comiterea lor rezultând din declaraţiile părţilor vătămate GDT şi FD, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi, ICL, CL şi IIM, precum şi cu actele medicale depuse la dosarul cauzei.

Chiar dacă există unele neconcordanţe între declaraţiile persoanelor menţionate, instanţa reţine că este dovedită exercitarea violenţelor asupra ambelor părţi vătămate, recunoscută de altfel chiar de inculpat, iar aceste violenţe fiind săvârşite asupra unui agent de poliţie şi, respectiv asupra unui jandarm, în scopul de a-şi asigura scăparea, după comiterea unei infracţiuni de furt, fac ca infracţiunile de ultraj să intre fiecare în concurs ideal cu infracţiunea de tâlhărie.

I. În drept, fapta inculpatului GF care, împreună cu inculpatul OA, pe timp de noapte şi prin efracţie a pătruns în incinta magazinului aparţinând de ..... Zalău, de unde a sustras bunuri în valoare de 2.490 lei, însuşindu-le, iar în momentul în care a fost prins a întrebuinţat acte de violenţă asupra părţilor vătămate GDT şi FD, funcţionari publici aflaţi în exerciţiul funcţiunii, pentru a-şi asigura scăparea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în formă agravată, faptă prevăzută şi pedepsită de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) şi c) Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii de tâlhărie s-a realizat, pe de o parte, prin săvârşirea infracţiunii de furt în formă consumată, prin deposedarea părţii vătămate ….. de bunurile sustrase, iar pe de altă parte, prin acţiunea ulterioară de exercitare de violenţe asupra părţilor vătămate GDT şi FD, pentru a-şi asigura scăparea. Urmarea imediată a faptei este producerea unui prejudiciu în patrimoniul părţii vătămate şi atingerea adusă integrităţii corporale, rezultată din leziunile produse, iar legătura de cauzalitate dintre faptă şi rezultatele produse este dovedită prin probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, din analiza materialului probator şi coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale şi pe parcursul cercetării judecătoreşti cu privire la forma şi gradul de vinovăţie, instanţa reţine că inculpatul a acţionat cu vinovăţie sub forma praeterintenţiei (intenţiei depăşite), deoarece inculpatul a comis cu intenţie directă acţiunea de furt şi de exercitare de violenţe asupra părţilor vătămate, dar raportat la rezultatul mai grav, respectiv cauzarea de leziuni acestora, acesta a putut prevedea rezultatul mai grav al faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce, scopul inculpatului în exercitarea actelor de violenţă fiind acela de a-şi asigura scăparea.

Aspectul de calificare este atras de întrunirea circumstanţei agravante prevăzute de art.211 alin.2 lit.b), având în vedere că infracţiunea a fost săvârşită în timpul nopţii.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea a trei fapte de furt calificat, dar, întrucât această condamnare a fost pentru fapte comise în timpul minorităţii, în cauză devin incidente dispoziţiile art.38 Cod penal, astfel încât nu se va reţine starea de recidivă a inculpatului.

Reţinând vinovăţia inculpatului, instanţa urmează a dispune condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în formă agravată, faptă prevăzută şi pedepsită de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) Cod penal.

La individualizarea sancţiunii şi proporţionalizarea acesteia, instanţa se va raporta la dispoziţiile art.72 alin.1 şi art.52 Cod penal, precum şi la circumstanţele personale privitoare la persoana şi conduita inculpatului.

În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanţa va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum şi persoana şi conduita inculpatului.

Raportat la aceste criterii, instanţa apreciază că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, raportat la modul de comitere şi raportat la împrejurarea că a fost comisă după ce anterior mai suferise o condamnare pentru infracţiuni contra patrimoniului, ceea ce denotă perseverenţă infracţională şi o periculozitate sporită.

Instanţa va avea totodată în vedere circumstanţele privitoare la conduita şi persoana infractorului, care este în vârstă de 20 de ani şi cunoscut cu numeroase antecedente penale.

De asemenea, instanţa va avea în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată, inculpatul a avut o atitudine parţial sinceră, recunoscând parţial săvârşirea faptei, cooperând cu organele de cercetare în vederea aflării adevărului.

De asemenea, instanţa va avea în vedere şi aspectele reliefate de consilierul de probaţiune în cuprinsul referatului de evaluare referitor la persoana inculpatului, şi anume faptul că acesta are un copil minor în vârstă de 4 ani, că anterior reţinerii, a fost angajat cu forme legale, realizând venituri constante suficiente pentru un trai decent în familie şi că  minorul este educat într-un cadru familial lipsit de orice formă de violenţă fizică, părinţii având un comportament de respect şi înţelegere. 

Având în vedere toate aceste aspecte, instanţa urmează să reţină în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.c) şi alin.2 şi, făcând aplicarea art.76 alin.1 lit.b) Cod penal, să coboare pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut de norma de incriminare.

Faţă de aceste împrejurări, raportat şi la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 3 ani va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare şi de prevenţie eficient.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa va avea în vedere considerentele menţionate anterior, astfel că raportat la natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, apreciază că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a şi lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activităţi ce presupun încrederea publică ori exerciţiul autorităţii.

Instanţa apreciază că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege şi având în vedere faptul că infracţiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcţiei şi profesiei sau legate de exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa apreciază că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza I, c), d) şi e) Cod penal.

În drept, fapta inculpatului GF, care în data …..2008, în încercarea de a-şi asigura scăparea după comiterea unei acţiuni de furt, a întrebuinţat acte de violenţă împotriva persoanei vătămate GTD, funcţionar public (agent de poliţie) aflat în exerciţiul funcţiunii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj, prevăzută şi pedepsită de art.239 alin.2 şi 5 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, instanţa reţine că elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de lovire a persoanei vătămate GTD, funcţionar public (agent de poliţie) aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. Momentul consumării infracţiunii este marcat de exercitarea actelor de violenţă asupra persoanei vătămate. Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin crearea unei stări de pericol pentru autoritatea cu care este învestit agentul de poliţie, iar urmarea adiacentă, lezarea integrităţii corporale a acestuia. Legătura de cauzalitate dintre acţiunea de lovire şi starea de pericol produsă rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul GF a săvârşit infracţiunea cu intenţie indirectă, în accepţiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.b) Cod penal. Astfel, din probele administrate, reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecinţelor păgubitoare asupra integrităţii corporale a părţii vătămate, a prevăzut rezultatul şi, deşi nu a urmărit producerea lui, a acceptat totuşi posibilitatea producerii lui, conştientizând, de asemenea, că acesta este un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Fapta săvârşită de inculpat este un ultraj în condiţiile art.239 alin.2 şi 5 Cod penal. Forma agravată a infracţiunii există întrucât infracţiunea a fost săvârşită prin acte de violenţă şi asupra unui agent de poliţie.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea a trei fapte de furt calificat, dar, întrucât această condamnare a fost pentru fapte comise în timpul minorităţii, în cauză devin incidente dispoziţiile art.38 Cod penal, astfel încât nu se va reţine starea de recidivă a inculpatului.

Reţinând vinovăţia inculpatului, instanţa urmează să dispună condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prevăzută de art.239 alin.2 şi 5 Cod penal.

La individualizarea sancţiunii şi proporţionalizarea acesteia, instanţa va avea în vedere disp.art.72 alin.1 şi art.52 Cod penal.

În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanţa va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum şi persoana şi conduita inculpatului.

Raportat la aceste criterii, instanţa apreciază că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, motivat prin faptul că a săvârşit infracţiunea pentru a-şi asigura scăparea.

Instanţa va avea totodată în vedere circumstanţele privitoare la conduita şi persoana infractorului, care este în vârstă de 20 de ani şi cunoscut cu numeroase antecedente penale. De asemenea, instanţa va avea în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată, inculpatul a avut o atitudine parţial sinceră, recunoscând parţial săvârşirea faptei, cooperând cu organele de cercetare în vederea aflării adevărului. De asemenea, instanţa va avea în vedere şi aspectele reliefate de consilierul de probaţiune în cuprinsul referatului de evaluare referitor la persoana inculpatului, şi anume faptul că acesta are un copil minor în vârstă de 4 ani, că anterior reţinerii, a fost angajat cu forme legale, realizând venituri constante suficiente pentru un trai decent în familie şi că  minorul este educat într-un cadru familial lipsit de orice formă de violenţă fizică, părinţii având un comportament de respect şi înţelegere. 

Având în vedere toate aceste aspecte, instanţa urmează să reţină în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.c) şi alin.2 şi, făcând aplicarea art.76 alin.1 lit.e) Cod penal, să coboare pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut de norma de incriminare.

Având în vedere circumstanţele reale şi personale ale cauzei şi limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanţa apreciază că în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 luni închisoare. Instanţa apreciază că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare eficient.

În ceea ce priveşte aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanţa va interzice inculpatului GF drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal, cu excepţia dreptului de a vota în cadrul alegerilor şi lit.b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.

Instanţa apreciază că, faţă de prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi faţă de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului dezvoltată pe marginea acestui articol (de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), o instituire a unei interdicţii pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui o măsură disproporţionată, faţă de natura infracţiunii săvârşite de inculpat şi de persoana inculpatului. Potrivit Curţii Europene a Drepturilor Omului, „deţinuţii continuă să se bucure de toate drepturile şi libertăţile fundamentale garantate de Convenţie, cu excepţia dreptului la libertate (…). Orice alt fel de restricţie la alte drepturi trebuie să fie justificată”. Curtea acceptă că o societate democratică are posibilitatea de a lua măsuri pentru a se proteja împotriva activităţilor care urmăresc distrugerea drepturilor şi libertăţilor enunţate de Convenţie, o situaţie în care instituirea unor restricţii în privinţa drepturilor electorale este apreciată ca justificată fiind aceea în care un individ a comis grave abuzuri în exercitarea funcţiilor publice, sau a avut un comportament prin care a pus în pericol starea de drept sau bazele democraţiei. Instanţa apreciază că prin săvârşirea infracţiunii care face obiectul prezentei cauze, dar şi prin datele personale, inculpatul nu a pus în pericol grav ordinea de drept şi, cu atât mai puţin, bazele democraţiei.

Instanţa apreciază că, întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârşirea prezentei infracţiuni de o funcţie pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfăşura la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal este lipsită de obiect.

De asemenea, instanţa reţine că fapta inculpatului care face obiectul prezentei cauze nu probează incapacitatea acestuia de a exercita în mod corespunzător drepturile părinteşti sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care nu va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) şi e) Cod penal.

În drept, fapta inculpatului GF, care în data …..2008, în încercarea de a-şi asigura scăparea după comiterea unei acţiuni de furt, a întrebuinţat acte de violenţă împotriva persoanei vătămate FD, funcţionar public (jandarm) aflat în exerciţiul funcţiunii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj, prevăzută şi pedepsită de art.239 alin.2 şi 5 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, instanţa reţine că elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de lovire a persoanei vătămate FD, funcţionar public (jandarm) aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. Momentul consumării infracţiunii este marcat de exercitarea actelor de violenţă asupra persoanei vătămate. Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin crearea unei stări de pericol pentru autoritatea cu care este învestit agentul de poliţie, iar urmarea adiacentă, lezarea integrităţii corporale a acestuia. Legătura de cauzalitate dintre acţiunea de lovire şi starea de pericol produsă rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul GF a săvârşit infracţiunea cu intenţie indirectă, în accepţiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.b) Cod penal. Astfel, din probele administrate, reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecinţelor păgubitoare asupra integrităţii corporale a părţii vătămate, a prevăzut rezultatul şi, deşi nu a urmărit producerea lui, a acceptat totuşi posibilitatea producerii lui, conştientizând, de asemenea, că acesta este un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Fapta săvârşită de inculpat este un ultraj în condiţiile art.239 alin.2 şi 5 Cod penal. Forma agravată a infracţiunii există întrucât infracţiunea a fost săvârşită prin acte de violenţă şi asupra unui jandarm.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea a trei fapte de furt calificat, dar, întrucât această condamnare a fost pentru fapte comise în timpul minorităţii, în cauză devin incidente dispoziţiile art.38 Cod penal, astfel încât nu se va reţine starea de recidivă a inculpatului.

Reţinând vinovăţia inculpatului, instanţa urmează să dispună condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prevăzută de art.239 alin.2 şi 5 Cod penal.

La individualizarea sancţiunii şi proporţionalizarea acesteia, instanţa va avea în vedere disp.art.72 alin.1 şi art.52 Cod penal.

În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanţa va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum şi persoana şi conduita inculpatului.

Raportat la aceste criterii, instanţa apreciază că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, motivat prin faptul că a săvârşit infracţiunea pentru a-şi asigura scăparea.

Instanţa va avea totodată în vedere circumstanţele privitoare la conduita şi persoana infractorului, care este în vârstă de 20 de ani şi cunoscut cu numeroase antecedente penale. De asemenea, instanţa va avea în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată, inculpatul a avut o atitudine parţial sinceră, recunoscând parţial săvârşirea faptei, cooperând cu organele de cercetare în vederea aflării adevărului. De asemenea, instanţa va avea în vedere şi aspectele reliefate de consilierul de probaţiune în cuprinsul referatului de evaluare referitor la persoana inculpatului, şi anume faptul că acesta are un copil minor în vârstă de 4 ani, că anterior reţinerii, a fost angajat cu forme legale, realizând venituri constante suficiente pentru un trai decent în familie şi că  minorul este educat într-un cadru familial lipsit de orice formă de violenţă fizică, părinţii având un comportament de respect şi înţelegere. 

Având în vedere toate aceste aspecte, instanţa urmează să reţină în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.c) şi alin.2 şi, făcând aplicarea art.76 alin.1 lit.e) Cod penal, să coboare pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut de norma de incriminare.

Având în vedere circumstanţele reale şi personale ale cauzei şi limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanţa apreciază că în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 luni închisoare. Instanţa apreciază că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare eficient.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa va avea în vedere considerentele menţionate anterior, astfel că raportat la natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, apreciază că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a şi lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activităţi ce presupun încrederea publică ori exerciţiul autorităţii.

Instanţa apreciază că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege şi având în vedere faptul că infracţiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcţiei şi profesiei sau legate de exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa apreciază că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza I, c), d) şi e) Cod penal.

Instanţa a avut în vedere decizia nr.74/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza I-lit.c) nu se va face automat şi va fi supusă aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal.

Având în vedere că infracţiunile au fost comise de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, cele două infracţiuni de ultraj fiind săvârşite în concurs real, iar fiecare infracţiune de ultraj fiind săvârşită în concurs ideal cu infracţiunea de tâlhărie, în baza art.33 lit.a) şi b) Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, instanţa va contopi pedepsele aplicate inculpatului GF prin prezenta sentinţă, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a şi lit.b) pe durata executării pedepsei principale.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, ţinând seama de circumstanţele personale ale inculpatului şi de concluziile referatului de evaluare întocmit de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, instanţa apreciază că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenţie, iar pronunţarea condamnării constituie un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social şi reeducat şi fără izolare în regim de detenţie.

Instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.861 alin.l şi art.865 alin.2 Cod Penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 3 ani, aşadar se încadrează în limita prevăzută de alin.2; experienţa unui proces penal şi riscul revocării suspendării cu consecinţa executării pedepsei într-un loc de detenţie, sunt apreciate de instanţă ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect faţă de regulile de convieţuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat şi fără executarea efectivă a acesteia.

În consecinţă, în baza art.861 Cod penal, va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei ce-i va fi aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 8 ani, termen stabilit potrivit dispoziţiilor art.862 alin.1 Cod penal.

Va încredinţa supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, iar în baza art.863 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, va obliga inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sălaj;

b)să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c)să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art.359 Cod procedură penală, va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art.864 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii de noi infracţiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege şi stabilite de instanţă.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a şi lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a şi lit.b) Cod penal.

Faţă de inculpat a fost luată măsura reţinerii la data de 14.04.2009, pe o durată de 24 de ore şi apoi măsura arestării preventive la data de 14.04.2009, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.4/J/14.04.2009 de Judecătoria Zalău, măsura fiind verificată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei la primirea dosarului la instanţă în baza art.3001 Cod procedură penală, prin Încheierea din …..2009.

În baza art.350 alin.3 lit.b) Cod procedură penală, având în vedere că inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere, instanţa va dispune punerea sa de îndată în libertate, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză, iar în baza art.88 Cod penal, va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului, reţinerea şi arestarea preventivă, din ….2009 până la data punerii efective în libertate, respectiv data de …..2010.

II. În drept, fapta inculpatului OA care, în data de ….2009, pe timp de noapte, prin efracţie şi împreună cu inculpatul GF, a pătruns în magazinul părţii vătămate ……., de unde a sustras bunuri, însuşindu-le, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art.208, art.209 alin.1 lit.a), g) şi i) Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, instanţa reţine că elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de luare a bunurilor din posesia părţii vătămate, fără consimţământul acesteia. Momentul consumării infracţiunii este marcat de ieşirea bunurilor din patrimoniul părţii vătămate şi trecerea lor în stăpânirea inculpatului. Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin prejudiciul cauzat părţilor vătămate, constând în ieşirea din patrimoniul acestora a bunurilor sustrase şi, corelativ, aproprierea acestora de către inculpat. Legătura de cauzalitate dintre acţiunea de sustragere şi prejudiciul cauzat părţilor vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul OA a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă, în accepţiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecinţelor păgubitoare asupra patrimoniului părţilor vătămate, a prevăzut rezultatul şi a urmărit producerea lui, conştientizând, de asemenea, că a luat bunurile din posesia părţii vătămate, fără consimţământul acesteia.

Fapta săvârşită de inculpat este un furt calificat în condiţiile art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a), g) şi i) Cod penal. Forma agravată a infracţiunii există întrucât infracţiunea a fost săvârşită împreună cu o altă persoană, pe timp de noapte şi prin efracţie.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta nu a mai fost anterior condamnat, fiind la prima confruntare cu legea penală.

Reţinând vinovăţia inculpatului, instanţa urmează să dispună condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a), g) şi i) Cod penal.

La individualizarea sancţiunii şi proporţionalizarea acesteia, instanţa va avea în vedere disp.art.72 alin.1 şi art.52 Cod penal.

În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanţa va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum şi persoana şi conduita inculpatului.

Raportat la aceste criterii, instanţa apreciază că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, motivat prin faptul că a săvârşit infracţiunea pe timp de noapte, prin efracţie şi împreună cu o altă persoană.

Instanţa va avea totodată în vedere circumstanţele privitoare la conduita şi persoana inculpatului, care este în vârstă de 25 de ani, fără o ocupaţie şi un loc de muncă şi fără antecedente penale. De asemenea, instanţa va avea în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârşirea faptei, cooperând cu organele de cercetare în vederea aflării adevărului, astfel încât urmează să reţină în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a) şi c) Cod penal şi, făcând aplicarea prevederilor art.76 lit.c) Cod penal, să coboare pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut de lege.

Având în vedere circumstanţele reale şi personale ale cauzei şi ale inculpatei, precum şi limitele de pedeapsă stabilite de lege, între 3 şi 15 ani, instanţa apreciază că în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an închisoare. Instanţa apreciază că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare eficient.

În privinţa pedepsei accesorii, instanţa va avea în vedere considerentele menţionate anterior, astfel că raportat la natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, ţinând cont de dispoziţiile Deciziilor nr.51/2007 şi 74/2007 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţate în recurs în interesul legii, de prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului dezvoltată pe marginea acestui articol (cauza Hirst contra Marii Britanii), precum şi de dispoziţiile ale art.868 alin.1 lit.f) şi alin.2 Cod penal, apreciază că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a şi lit.b) Cod penal. De asemenea, instanţa apreciază că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege şi având în vedere faptul că infracţiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcţiei şi profesiei sau legate de exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa apreciază că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza I, c), d) şi e) Cod penal.

Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanţa consideră că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie, motiv pentru care urmează să analizeze îndeplinirea în cauză a condiţiilor necesare aplicării suspendării condiţionate a executării pedepsei, prevăzute de art.81 Cod penal. În consecinţă, pedeapsa închisorii ce urmează să fie executată este de 1 an închisoare, încadrându-se în dispoziţiile art.81 alin.1 lit.a) Cod penal. Din fişa de cazier existentă la dosar rezultă că inculpatul nu are antecedente penale şi, în consecinţă, nu este recidivist, îndeplinind astfel cerinţa prevăzută de art.81 alin.1 lit.b) Cod penal.

În privinţa scopului preventiv şi educativ al pedepsei consacrat de art.52 Cod penal, instanţa consideră că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenţie, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenţia asupra gravităţii şi a consecinţelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. Dincolo de acest rol al condamnării, instanţa apreciază că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale şi profesionale ale inculpatului, or, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenţia asupra importanţei respectării relaţiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenţie.

Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condiţiile reglementate de art.81 Cod penal, instanţa va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal.

În acelaşi timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei şi că instanţa urmează a dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului, în baza art.71 alin.3 Cod penal, instanţa va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art.359 Cod procedură penală, va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. Pe cale de consecinţă, în ipoteza în care inculpatul nu va săvârşi o nouă infracţiune pe parcursul termenului de încercare şi nici nu se va pronunţa revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, acesta va fi reabilitat de drept la expirarea termenului de încercare, conform art.86 Cod penal.

Sub aspectul laturii civile, instanţa reţine că părţile vătămate …. S.R.L., GDT şi FD nu s-a constituit părţi civile în cauză, astfel încât va lua act de această poziţie a părţilor vătămate.

De asemenea, tot sub aspectul laturii civile, instanţa constată că în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, prin adresa din data de ….2009, Spitalul  Judeţean Sălaj s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 152,39 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu îngrijirile medicale acordate pacientului FD (fila 82).

Instanţa constată că în conformitate cu prevederile art.313 din Legea nr.95/2006, Spitalul Judeţean de Urgenţă Sălaj are calitatea de parte civilă în cauză, iar din înscrisurile depuse la dosar de aceasta, apreciază că pretenţiile sale civile sunt întemeiate, partea civilă făcând dovada cheltuielilor ocazionate de îngrijirile medicale acordate părţii vătămate FD.

Prin urmare, faţă de prevederile art.313 din Legea nr.95/2006, instanţa urmează să oblige pe inculpatul GF la plata sumei de 152,39 lei, în favoarea Spitalului Judeţean de Urgenţă Sălaj, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru partea vătămată FD.

În baza art.191 alin.1 şi 2 Cod procedură penală, instanţa va obliga inculpaţii GF şi OA la plata sumei totale de 1.800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, reprezentând cheltuieli efectuate cu administrarea şi conservarea mijloacelor de probă, precum şi cu asigurarea asistenţei juridice obligatorii a inculpatului, potrivit dispozitivului sentinţei.

Domenii speta

Spete similare