Înşelăciune şi uzul de fals - art. 215cp si 291 cp

Prin rechizitoriul nr.494 P/2004 din 12 iulie 2006, şi înregistrat la instanţă sub nr.1088/339/2006 din data de 12.07.2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea a dispus  punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului D.A. , pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.26 cod penal raportat la art.215 alin.2. cod penal şi art.290 cod penal cu aplicarea art.41, 41 cod penal şi inculpatul P.V. ,  pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.215 alin.2.şi 291 cod penal.

Se reţine în actul de sesizare că  inculpatul D.A. a eliberat coinculpatului  P.V. adeverinţa nr. 640/10.04.1998 din care rezultă în mod fals că utimul inculpat ar fi fost salariat al SMT Ulmuleţ, în perioada 10.07.1965  - 30.12.1992. În aceeaşi modalitate inculpatul  D.A. a completat carnetul  de muncă al inculpatului P.V.  De înscrisurile respective acesta s-a prevalat la întocmirea dosarului de pensionare.

Examinând actele şi lucrările dosarului : proces-verbal de predare – primire carnete de muncă şi registre de evidenţă personale, proces-verbal verificare arhivă, carnet de muncă şi adresa nr.640/10.04.1998, raportate de constatare tehnică ştiinţifică grafică din 29.03.2006, 10.03.2005 şi 23.04.2004 declaraţii martori, adrese emise de Casa de pensii Teleorman, copie registru intrare-ieşire, copie carnete de muncă aparţinând numitei  B.V. şi inculpatului D.A., adresă prejudiciu, toate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor, instanţa a reţinut următoarele :

La data de 22.09.2003, urmare unei sesizări primite de la un grup de cetăţeni din oraşul Zimnicea, judeţ Teleorman, prin care se reclama faptul că mai multe persoane din localitate beneficiază ilegal de pensii de stat fără ca acestea să fi fost angajate, au fost demarate cercetări prin intermediul organelor de poliţie din cadrul Poliţiei Zimnicea pentru a se stabili dacă aspectele sesizate se confirmă.

Din cercetările efectuate în cauză de către organele de cercetare penală sub directa supraveghere a procurorului s-a stabilit următoarea situaţie de fapt.

Inculpatul  D.A. este în prezent pensionar, iar în perioada 1961 – 1990 a lucrat la fostul SMT Ulmuleţ, iniţial ca pontator, iar ulterior până la ieşirea sa la pensie s-a ocupat cu evidenţa şi înregistrarea carnetelor de muncă ale salariaţilor şi alte activităţi ce ţineau de serviciul personal. În  virtutea acestei calităţi inculpatul  D.A. era foarte cunoscut în oraşul Zimnicea şi a ajutat diferite persoane care au lucrat la SMT Ulmuleţ şi cărora le-a întocmit şi verificat documentele necesare pensionării. Printre aceste persoane s-a numărat şi inculpatul  P.V. din Zimnicea care la data de 12.07.2000 cu cererea înregistrată sub nr.2509 din aceeaşi dată a depus la Casa de Pensii Teleorman, dosarul de ieşire la pensie anticipată compus din  cartea de muncă seria CD nr.364849 li adeverinţa nr.640/10.04.1998. Din conţinutul celor două documente rezultă că inculpatul  P.V. a fost salariat al SMT Ulmuleţ în  perioada 10.07.1965 – 30.12.1992 şi că în acea perioadă s-a încadrat în grupa a II a de muncă. Urmare documentaţiei depusă la Casa de Pensii şi admiterii  cererii de pensionare, începând cu data de 1.08.2000, inculpatul  P.V. a fost pus în plata pensiei, încasând în perioada 1.08.2000 – 1.06.2006 cu titlu de pensie suma de 115.769.395 lei rol.

Cu privire la întocmirea dosarului de pensionare al inculpatului  P.V. atât acesta cât şi inculpatul  D.A. au precizat, pe parcursul cercetărilor că toate datele şi menţiunile cuprinse în carnetul de muncă seria CD nr.364849 şi adeverinţa nr.640/10.04.1998 corespund realităţii întrucât inculpatul  P.V. a fost salariatul SMT Ulmuleţ în perioadele specificate în aceste documente şi îndeplinea condiţiile prevăzute de lege pentru a putea ieşi la pensie.

Conform declaraţiei inculpatului  D.A. în perioada în care a lucrat la SMT Ulmuleţ având atribuţiuni de serviciu cu privire la completarea carnetelor de  muncă, a făcut înregistrările corespunzătoare în  carnetul de muncă al inculpatului  P.V. care era salariatul unităţii.

A mai declarat inculpatul D.A. , că la rugămintea lui  P.V. şi a fratelui acestuia P.C. , în prezent decedat anterior depunerii dosarului la Casa de Pensii, a verificat cartea de muncă a lui  P.V. comunicându-i că se încadrează ca să iasă la pensie şi cu acea ocazie unuia din cei doi fraţi le-a dat un formular de adeverinţă pe care îl păstra din perioada în care lucrase la SMT Ulmuleţ, pentru ca aceştia să-l completeze şi din care să  reiasă că s-a încadrat în grupa a II a de muncă. Inculpatul  D.A. a mai precizat că atât cartea de muncă cât şi adeverinţa sus menţionată au fost semnate de persoanele care îndeplineau funcţia de director şi şef serviciu personal la SMT Ulmuleţ şi care reprezentau legal unitatea.

Din cercetările efectuate în cauză s-a stabilit pe bază de probe certe că inculpatul  P.V. nu a fost niciodată salariatul SMT Ulmuleţ şi că toate menţiunile din carnetul de  muncă şi din adeverinţa nr.640/ 10.04.1998 avute în vedere la admiterea cererii de pensionare sunt false.

Astfel, din procesul verbal întocmit de lucrătorii Poliţiei Zimnicea la data de 23.06.2004 cu ocazia verificării arhivei fostului SMT Ulmuleţ, verificare ce a cuprins perioada 1962 -1992 şi a vizat Registrul de evidenţă a cărţilor de muncă, state de salarii, foi colective de prezenţă şi note de lichidare s-a constat că inculpatul P.V. , în nici unul din aceste registre nu figura ca salariat al acestei unităţi.

De asemenea, din copia  după registrul de intrare-ieşire al Sc.Agromec Fîntînele (fost SMT Ulmuleţ), în perioada 31.03.1998 – 29.05.1998 rezultă că nu figurează ca fiind înregistrată şi eliberată, inculpatul  P.V. adeverinţa cu numărul 640/10.04.1998, privind grupa a II a de  muncă.

Cu privire la menţiunile din această adeverinţă şi semnăturile aplicate pe aceasta, în cauză s-a efectuat o expertiză grafică care să stabilească de către cine a fost completată şi semnată, întrucât inculpatul  D.A. a negat că el ar fi completat-o. Din raportul de expertiză grafică nr.12252/23.04.2004 întocmit de IPJ Teleorman – Serviciu criminalistic a rezultat că scrisul depus pe Adeverinţa nr.640/10.04.1998 a fost executat de către inculpatul D.A. , iar semnăturile de la poziţiile „Director” şi „Şef serviciu personal” nu au fost executate de cătreI.A. şi P.C. , persoanele care îndeplineau aceste funcţii specificate pe adeverinţă.

Din cercetările efectuate a mai rezultat că de la pensionarea inculpatului D.A. , atribuţiile acestuia au fost preluate de către numita B.V.

Deşi din conţinutul cărţii de muncă a inculpatului  P.V.reiese că menţiunile din aceasta (începând cu data de 1.01.1991 şi până la 30.12.1992 când acesta şi-ar fi încetat activitatea) au fost scrise de către B.V. , martora a precizat că menţiunile de la poziţia 22 la poziţia 30 nu au fost operate de ea şi nici semnătura care se află pe carnetul de muncă al inculpatului  P.V. din dreptul acestor poziţii nu îi aparţine, cu toate că în acea perioadă atribuţiile privind efectuarea menţiunilor în carnetele de  muncă ale salariaţilor îi aparţineau.

Conform  actelor existente la dosarul cauzei, respectiv procesul-verbal din 15 iulie 1991, rezultă că la acea dată  inculpatul  D.A. a predat către  B.V. unele documente ale unităţii printre care registrele de evidenţă personală aferentă anilor 1950 – 1960, 1960 -1991, precum şi documentele de personal (cărţi de muncă) ale salariaţilor unităţii.

Din procesul-verbal întocmit cu ocazia predării primirii unui număr total de 331 carnete de muncă, rezultă că la 15.07.1991 nu s-a predat către B.V. carnetul de  muncă seria CD nr. 364849 al inculpatului P.V.  Nepredarea şi a acestui carnet de  muncă denotă faptul că inculpatul  P.V. nu era salariatul unităţii la vremea respectivă, aşa cum susţine atât el cât şi inculpatul D.A.

Versiunea inculpatului  D.A. că menţiunile din carnetul de muncă al inculpatului  P.V. au fost scrise de el şi nu de  B.V. pentru faptul că deşi pensionat a mai rămas în continuare la unitate s-o ajute pe aceasta la înregistrări, întrucât  era începătoare, nu sunt confirmate de martora  B.V. care susţine că acest lucru nu s-a întâmplat.  Prezentându-i-se  martorei atât carnetul  de  muncă în litigiu cât şi adeverinţa nr.640/10.04.1998 aceasta a m ai precizat că pe ambele documente a fost aplicată o ştampilă contrafăcută sau o ştampilă scoasă din uz şi nicidecum ştampila originală a unităţii la vremea respectivă care îşi schimbase denumirea din SMT Ulmuleţ în SC Agromec Fîntînele.

Referitor la faptul că numitei  B.V. nu i-a fost predată şi cartea de muncă a inculpatului P.V. , deşi aşa cum susţin cei doi inculpaţi acesta era salariat al unităţii, inculpatul  D.A. a precizat că este posibil ca acest document să fi fost înmânat lui  P.V. de către unitate, urmare unei cereri formulate de acesta.

Nici această susţinere  a inculpatului  D.A. nu se confirmă, inculpatul  P.V. declarând că a intrat în posesia cărţii de muncă în momentul în care şi-a încetat activitatea, deci după anul 1992.

Deşi inculpatul  P.V. susţine că a fost salariatul unităţii SMT Ulmuleţ, acesta nu a putut da relaţii cu privire persoanele care au îndeplinit funcţia de director în perioada respectivă, sau cu privire la persoana care i-a fost şef direct. Deşi în carnetul său de muncă se specifică că a lucrat ca tractorist şi mecanic agricol,  inculpatul  P.V. a declarat că nu a lucrat niciodată ca tractorist şi nu a făcut nici un curs de calificare în acest sens, el nefiind şcolarizat.

Inculpatul  P.V. a mai declarat că după  întocmirea şi verificarea dosarului său de pensionare de către inculpatul D.A. , dosarul a fost depus la Casa de pensii de către fratele său P.C. Această apărare a inculpatului nu poate fi luată în considerare având în vedere faptul că la data depunerii dosarului P.C. , fratele inculpatului era decedat, iar din adresa nr.4246/16.03.2004 a Casei Judeţene de pensii Teleorman, rezultă că dosarul de pensionare a fost depus personal de către P.V.

În drept, faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. şi ped. de art. 26 cod penal raportat la art.215 alin.2. cod penal şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 cod penal cu aplicarea art.41, 42 cod penal, iar faptele comise de inculpatul  P.V. întrunesc elementele consecutive ale infracţiunilor de înşelăciune şi uz de fals, prevăzute de art.215 alin.2. cod penal şi 291 cod penal, texte de lege în baza cărora instanţa ,  prin sentinţa penală nr. 40 din data de 15.02.2007 a dispus condamnarea inculpaţilor.

La individualizarea pedepselor având în vedere criteriile prevăzute de art.72 cod penal, instanţa a apreciat  că prin  condamnarea inculpaţilor la pedeapsa închisorii,  orientată către minimul  special prevăzut de lege, scopul preventiv - educativ al pedepsei, prevăzut de art.52 cod penal, va fi atins.

A  reţinut  instanţa în favoarea inculpaţilor circumstanţa atenuantă prevăzută de art.74 lit.a. cod penal şi a dat eficienţă disp. art.76 cod penal.

A  făcut, totodată, instanţa  aplicarea disp. art.33, 34 cod penal.

Constatând întruneşte în speţă, cerinţele impuse de disp. art.81 cod penal şi apreciind că inculpaţii se pot îndrepta chiar şi fără executarea pedepsei, instanţa în baza disp. art.81 cod penal a dispus  suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate celor doi inculpaţi şi, în baza disp. art.82 cod penal, a fixat  acestora termene de încercare.

A atras  atenţia celor doi inculpaţi asupra disp. art.83 cod penal.

Instanţa nu a primit concluziile inculpaţilor, în sensul achitării lor cu motivarea că a acestea sunt contrazise de toate mijloacele de probă administrate  în cauză.

În ce priveşte acţiunea civilă, văzând că prin  chiar actul de sesizare, partea civilă Casa Judeţeană de Pensii Teleorman s-a constituit parte civilă cu următoarele sume 115.769.395 lei rol reprezentând pensie achitată inculpatului  P.V. în perioada 1.08.2000 – 1.06.2006; 2.402.631 lei rol contribuţie pentru sănătate; 1.600.000 lei rol taxe poştale şi 5.900.000 lei rol dobânda aferentă  cu mijloacele de probă administrate în care făcând dovada acestui prejudiciu, instanţa, în baza disp.  art.998 şi urm. Cod civil, art.14 şi urm. Cod pr.pen. şi art.346 din acelaşi cod, a obligat inculpaţii în solidar să plătească părţii civile Casa Judeţeană de pensii Teleorman, suma de 11576,9395 lei, reprezentând pensie achitată inculpatului  P.V. în perioada 01.08.2000 – 01.06.2006, 240,2631 lei  contribuţie pentru sănătate, 160 lei – taxe poştale şi 590 lei, dobânda aferentă.

Faţă de împrejurarea că partea civilă nu a solicitat actualizarea prejudiciului şi nu a făcut dovada sumelor achitate inculpatului  P.V. pe parcursul desfăşurării procesului, - pentru aceste sume partea civilă are la îndemână procedura prevăzută de art.20 cod pr.penală.

În condiţiile aceloraşi articole – 14 cod pr.pen, 346 şi 348 din acelaşi cod, instanţa a anulat înscrisurile false.

În baza disp. art.191 cod pr.pen. a obligat inculpaţii la plata sumei de câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 lei, onorariu avocat oficiu se va plăti din fondurile Ministerului de Justiţie, d-lui avocat Ş.M.

Domenii speta

Spete similare