Titlu : pretenţii
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Zimnicea cu nr. 1377/339/26.09.2007, reclamantul D.C.C. , în contradictoriu cu pârâtul R.D. şi S.C. „U” S.A., a solicitat instanţei să-l oblige pe acesta la plata sumei de 8.205,83 lei, reprezentând prejudiciul pe care pârâtul i l-a cauzat prin accidentul de circulaţie din anul 2007, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a susţinut că la data de 15.08.2007, pârâtul R.D. a produs, din vina sa exclusivă, un accident de circulaţie în urma căruia a fost avariat autoturismul marca Opel „Agila” cu numărul de înmatriculare BZ – 955 – SX, proprietatea reclamantului.
Acesta a arătat că reparaţiile şi piesele necesare pentru aducerea autoturismului în starea anterioară producerii accidentului sunt în valoare de 6.092,93 lei, iar alte cheltuieli (transport etc.) au fost în valoare de 2.112,90 lei.
A mai arătat reclamantul că pârâtul a susţinut, la data producerii accidentului de circulaţie, că are încheiată asigurarea obligatorie de răspundere auto, prezentându-i poliţa de asigurare seria RO/112/S5/BA nr. 000499968, încheiată cu S.C. „U” S.A. – Sucursala Alexandria – motiv pentru care a solicitat introducerea în cauză şi a asigurătorului, întrucât acesta a refuzat să-l despăgubească.
Acesta şi-a întemeiat în drept cererea pe dispoziţiile art. 998-999 C.civ. şi cele ale Legii nr. 136/1995.
Reclamantul D.C.C. a depus la dosarul cauzei înscrisuri privind avariile suferite de autoturismul proprietatea sa ca urmare a accidentului de circulaţie din 15.08.2007, reparaţiile efectuate la acesta, precum şi acte privind cheltuielile de transport efectuate în şi din Italia, şi a timbrat legal acţiunea cu 576 lei taxă judiciară de timbru şi 3 lei timbru judiciar.
În susţinerea cererii sale, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului şi un martor, probe admise de instanţă.
Pârâtul R.D. a formulat întâmpinare, prin care a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive, motivat de faptul că, în conformitate cu dispoziţiile art. 47 C.proc.civ., mai multe persoane pot fi obligate împreună dacă obiectul pricinii este o obligaţie comună ori dacă obligaţiile lor au aceeaşi cauză, susţinând că în speţă obligaţia de dezdăunare aparţine asigurătorului S.C. „U” S.A., cu care avea încheiat contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de circulaţie.
A mai susţinut acest pârât în întâmpinarea sa că, pe fondul cauzei, cererea reclamantului este nefondată, întrucât acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de avizare a prejudiciului prevăzută de art. 27 din Ordinul Preşedintelui C.S.A. (Comisia de Supraveghere a Asigurărilor), ceea ce a condus la refuzul asigurătorului de a întocmi dosarul de daune.
În ce priveşte plata cheltuielilor de deplasare (la muncă în Italia, împreună cu soţia), pârâtul a solicitat respingerea acestei cereri, motivat de faptul că aceste cheltuieli nu pot fi reţinute ca având drept cauză accidentul de circulaţie soldat cu avarierea autoturismului său.
Pârâta S.C. „U” S.A. a formulat, la rândul său, întâmpinare, prin care a invocat excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, motivat de faptul că la societatea de asigurări nu a fost depusă vreo cerere de plată a vreunei despăgubiri ca urmare a accidentului rutier din 15.08.2007, în urma căruia a fost încheiat procesul verbal de contravenţie seria PCA nr. 0320707, invocând în drept dispoziţiile art. 720/1 alin. 1 C.pro.civ.
La termenul din 14.11.2007, instanţa a unit cele două excepţii cu fondul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. 2 din C.proc.civ., iar la cel din 09.01.2008 a administrat proba cu interogatoriul pârâtului R.D. şi a audiat martorul B.C.C. , propus de reclamant, răspunsurile la interogatoriu şi declaraţia martorului fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.
La termenul din 20.08.2008, apărătorul reclamantului şi-a restrâns pretenţiile doar la cheltuielile de transport, în sumă de 2112,90 lei, capătul de cerere privind despăgubirile pentru reparaţia autoturismului fiind rămasă fără obiect, ca urmare a achitării contravalorii acesteia, în sumă de 6092,93 lei, de către asigurătorul pârâtului.
Deliberând, în urma cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut următoarele :
Având în vedere că în urma achitării de către pârâta S.C. „U” S.A., în calitate de asigurător al pârâtului R.D. , a contravalorii reparaţiilor care au fost necesare readucerii autoturismului marca Opel „Agila”, proprietatea reclamantului D.C.C. , în starea anterioară accidentului rutier din 15.08.2007, reclamantul şi-a modificat acţiunea în sensul că şi-a restrâns pretenţiile doar la contravaloarea cheltuielilor de transport, instanţa a constatat că au rămas fără obiect atât excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocată prin întâmpinare de pârâtul R.D. şi cea a prematurităţii acţiunii, invocată prin întâmpinare de pârâta S.C. „U” S.A., cât şi capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata sumei de 6.092,93 lei, şi le-a respins ca atare.
În ce priveşte cererea reclamantului de obligare a pârâtului R.D. la plata sumei de 2112,90 lei, instanţa a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente :
Cheltuielile de transport efectuate de reclamantul D.C.C. pentru a ajunge la locul său de muncă din Italia, aşa cum susţine acesta, nu au o legătură directă de cauzalitate cu accidentul rutier din 15.08.2007, în urma căruia autoturismul proprietatea reclamantului a fost avariat.
Nu rezultă din probatoriul administrat în cauză că la acea dată reclamantul lucra în Italia în baza unui contract de muncă şi că deplasarea sa la locul de muncă ar fi fost necesară la data când a fost efectuată, respectiv 17.08.2007, simpla declaraţie a martorului B.C.C., care susţine că ştie de la reclamant că lucra în această ţară, nefiind suficientă pentru a proba faptul că suma cheltuită de D.C.C. pentru deplasarea sa şi a numitei T.V.F.– care nu are nici o legătură cu cauza – pe ruta Bucureşti-Milano, sumă dovedită cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 11-14), ar avea vreo legătură cu evenimentul rutier din 15.08.2007.
Reclamantul nu a solicitat administrarea de probe şi nici nu a dovedit că deplasările sale în Italia din 17.08.2007 şi, respectiv, 31.08.2007, ar avea legătură în vreun fel cu accidentul de circulaţie în urma căruia i-a fost avariat autoturismul.
Aşa fiind, instanţa apreciază că aceste cheltuieli ale reclamantului nu au legătură cu evenimentul rutier din 15.08.2007, faptul că acesta a fost însoţit la zborul din 17.08.2007 de o persoană de sex feminin – T.V.F. –, ale cărei raporturi cu reclamantul nu au fost stabilite în vreun fel, fiind mai degrabă probant pentru caracterul cu scop de agrement al acestei deplasări, astfel încât urmează să respingă ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 2112,90 lei.
Văzând dispoziţiile art. 274 alin. (1) din C.proc.civ., instanţa a respins şi cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată