Evaziune fiscală. Facturi fiscale neînregistrate în contabilitate. Neîntocmirea documentelor justificative. Sustragere de la plata impozitului pe profit şi a tva

TITLU:

Evaziune fiscală. Facturi fiscale neînregistrate în contabilitate. Neîntocmirea documentelor justificative. Sustragere de la plata impozitului pe profit şi a TVA

Legea nr. 241/2005, art. 9 alin. (1) lit. b), 11, 13

Legea nr. 82/1991, art. 10

REZUMAT:

Fapta inculpatului care, în calitate de administrator al unei societăţi comerciale, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a procedat la emiterea unui număr de 138 facturi fiscale către diferiţi clienţi din ţară, fără a le include în jurnalul de vânzări, precum şi la vânzarea mai multor cantităţi de marfă, fără a deţine documente justificative pentru aceste operaţiuni contabile, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor către bugetul de stat, respectiv a impozitului pe profit şi taxei pe valoare adăugată, producând un prejudiciu de 128.798 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În calitate de administrator al societăţii, inculpatul este responsabil şi de faptul că la nivelul punctului de lucru al acesteia nu a fost întocmit niciodată un registru de casă pentru evidenţierea fidelă a încasărilor şi plăţilor efectuate prin casieria unităţii, iar acesta nu s-a îngrijit nici de întocmirea fişelor de magazie care ar fi redat fidel situaţia stocurilor zilnice ale mărfurilor rulate prin intermediul societăţii comerciale.

(Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală, Decizia nr. 668/A din 8.12.2009, nedefinitivă)

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE: DRAGU MIHAELA

JUDECĂTOR: TÂRŢĂU LUMINIŢA SPERANŢA

CONSIDERENTE:

Prin sentinţa penală nr.234/26.03.2009, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în dosarul penal nr. 2277/300/2008, în baza art.9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art.41 alin.2 C.p., s-a dispus condamnarea inculpatului M.N., la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art.64 alin. 2 şi 3 C.p. raportat la art.9 alin.1 din Legea nr.241/2005, s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a doua şi lit.b C.p. pe o durată de 1 an, cu titlul de pedeapsă complementară.

În baza art. 71 alin. 1 C.p., s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a doua şi lit b) C.p., cu titlul de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C.p., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 C.p..

În baza art. 71 alin. 5 C.p., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359 alin. 1 C.proc.pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C.pen., a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

S-a admis acţiunea civilă şi în baza art. 14, art. 346 C.p.p. şi a art. art.998 şi următoarele Cod civil, au fost obligaţi inculpatul şi partea responsabilă civilmente S.C. O.F. S.R.L. în solidar la plata către partea civilă Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a sumei  de 221.242 lei şi a majorărilor de întârziere aferente, calculate conform art. 119 şi următoarele din O.G. nr. 92/24.12.2003 republicată privind Codul de procedură fiscală. 

S-a luat act că Ministerul Economiei şi Finanţelor nu s-a constituit parte civilă în cauză. 

În baza art. 353 C.p.p. raportat la art. 163 alin. 1 şi 2 C.p.p. şi art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului până la concurenţa sumei de 128.798 lei, dispusă prin ordonanţa din 07.11.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, şi s-a dispus aplicarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului până la concurenţa cu diferenţa faţă de prejudiciul total de 221.242 lei plus majorările de întârziere aferente.

În baza art. 353 C.p.p. raportat la art. 163 alin. 1 şi 2 C.p.p. şi art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, s-a  dispus aplicarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale părţii responsabile civilmente S.C. O.F. S.R.L. până la concurenţa prejudiciului de 221.242 lei plus majorările de întârziere aferente.

În baza art.13 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, s-a dispus comunicarea, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri,  a unei copii a dispozitivului către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

În temeiul art.191 alin.1 şi 3 C.p.p., inculpatul şi partea responsabilă civilmente S.C. O.F. S.R.L. au fost obligaţi în solidar la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că în perioada ianuarie-iunie 2006, S.C. O.F. S.R.L., avându-l pe inculpat drept administrator, a vândut mărfuri (ceapă, mere, morcovi – 327.085 kg) pentru care a emis 138 facturi fiscale fără a le menţiona în jurnalele de vânzări, sustrăgându-se de la plata către bugetul de stat a TVA aferentă, în cuantum de 70.149 lei, şi a impozitului pe profit, în cuantum de 12.529 lei. Totodată, în aceeaşi perioadă, societatea a  vândut mărfuri (legume şi fructe – 378.915 kg.) în valoare totală de 604.717 lei fără emiterea de facturi fiscale şi fără evidenţierea operaţiunile comerciale în actele contabile sau în alte documente legale, fiind menţionate doar în caietele şi agendele ce cuprind notări olografe ale inculpatului şi angajaţilor societăţii, sustrăgându-se de la plata către bugetul de stat a TVA aferentă, în cuantum de 114.896 lei, şi a impozitului pe profit, în cuantum de 23.668 lei. Starea de fapt reţinută rezultă din coroborarea raportului de expertiza contabilă judiciara nr. 6100/30.08.2007 cu înscrisurile administrate în cauză şi cu declaraţiile martorilor audiaţi, precum şi, parţial, cu declaraţiile date de inculpat în faza urmăririi penale şi în timpul cercetării judecătoreşti.

Astfel, atât în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti cât şi în declaraţiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut emiterea celor 138 de facturi fiscale fără evidenţierea operaţiunilor comerciale în jurnalele de vânzări, contestând cuantumul prejudiciului. Totodată, explicând minusurile din stocul societăţii, inculpatul a recunoscut vânzarea de mărfuri fără a fi întocmite şi înregistrate documente de vânzare.

S-a mai reţinut ca, cuantumul total al prejudiciului produs bugetului de stat este de 221.242 lei fiind reprezentat, conform expertizei contabile întocmite, de TVA (70.149 + 114.896 lei) şi impozitul pe profit (12.529 + 23.668 lei). În ceea ce priveşte sumele rezultând din diferenţele dintre datele din caiete şi agende şi facturile de livrare, nu există motive pentru ca acestea să nu fie avute în vedere, având în vedere certitudinea faptului că au existat operaţiuni de vânzări de mărfuri fără a fi întocmite şi înregistrate vreun fel de documente de vânzare, iar caietele şi agendele respective s-au întocmit ca urmare a dispoziţiei inculpatului de a se ţine evidenţa operaţiunilor cu numerar ale societăţii. Totodată, expertul a ţinut cont la stabilirea prejudiciului de coeficienţii legali de perisabilitate, stabilind cantitatea de mărfuri vândută fără includerea perisabilităţilor.

De asemenea, instanţa fondului a mai stabilit ca SC. O.F. S.R.L. a fost constituită prin Actul constitutiv autentificat în data de 21.12.2004, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului al Judeţului Ilfov sub nr. J23/2058/29.12.2004, având C.U.I. – R17085370, şi înmatriculată din nou în data de 28.07.2005 sub nr. J40/13239/2005, atribuit de O.R.C. Bucureşti. Domeniul principal de activitate al societăţii este reprezentat de  comerţul cu ridicata al produselor alimentare, al băuturilor şi al tutunului – cod CAEN 513, obiectul principal de activitate fiind comerţul cu ridicata al fructelor şi legumelor – cod CAEN 5131. Conform Actului constitutiv – capitolul IV, atât conducerea cât şi administrarea societăţii erau asigurate în perioada ianuarie – iunie 2006 de cetăţeanul turc M.N., inculpatul, acesta fiind asociat unic şi administrator. Conform art. 10 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii îi revenea acestuia, care a încălcat dispoziţiile alineatelor 2 şi 3 ale aceluiaşi articol.

Astfel, s-a apreciat ca, in ceea ce priveşte  contabilitatea societăţii, aceasta nu a fost ţinută şi organizată în baza unui contract de prestări servicii, martora T. S. arătând că ţinea contabilitatea pe baza unei înţelegerii verbale cu inculpatul în perioada noiembrie 2005 – mai 2006, doar pe baza documentelor de evidenţă ce îi erau puse la dispoziţie de administrator, predarea primirea acestora nefiind făcută pe bază de borderou sau alt înscris justificativ. Astfel, martora nu putea avea în vedere facturile ce nu-i erau remise din vina inculpatului şi, cu atât mai puţin, operaţiunile comerciale pentru care nu s-au întocmit facturi fiscale sau alte documente. Inculpatul nu a pus la dispoziţia contabilei toate documentele de evidenţă primară emise de către societate spre plata, ceea ce a condus la depunerea pe zero a raportărilor la organul financiar competent.

S-a mai reţinut de către instanţa de fond ca, în calitate de administrator al societăţii, inculpatul este responsabil si de faptul ca la nivelul punctului de lucru al acesteia nu a fost întocmit niciodată un registru de casă pentru evidenţierea fidelă a încasărilor si plaţilor efectuate prin casieria unităţii. Inculpatul nu s-a îngrijit nici de întocmirea fiselor de magazie care ar fi redat fidel situaţia stocurilor zilnice ale mărfurilor rulate prin intermediul.

În drept, instanţa fondului a apreciat ca, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., în temeiul căruia va dispune condamnarea acestuia, constatând că activitatea inculpatului  prezintă pericolul social al unei infracţiuni, apreciat în funcţie de criteriile enumerate de art. 181 alin. 2 C. pen..

Totodată, instanţa fondului a constatat ca, inculpatul are calitatea de subiect activ al infracţiunii reţinute in sarcina sa din obligaţiile stabilite de Legea contabilităţii.

Astfel, în ceea ce priveşte latura obiectivă din conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală, elementul material constă în omisiunea în tot sau în parte a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate. Elementul material este realizat în cauză  atât prin omisiunea evidenţierii a vânzărilor pentru care s-au emis 138 de facturi în jurnalele de vânzări şi în celelalte acte contabile, cât şi prin omisiunea totală a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale a vânzărilor privind 378.915 kg de legume şi fructe şi a veniturilor realizate. Urmarea imediată a elementului material este producerea unui prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 21.242 lei fiind reprezentat de TVA  şi impozitul pe profit datorate, legătura de cauzalitate fiind evidentă.

Cu privire la latura subiectivă, instanţa fondului a reţinut intenţia directă de a săvârşi fapta, inculpatul urmărind prin activitatea sa sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Omisiunea evidenţierii fiecărei operaţiuni de vânzare de bunuri şi a veniturilor realizate a avut la bază aceeaşi rezoluţie infracţională, îndreptată spre acelaşi scop, sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, fapt ce uneşte actele de executare într-o infracţiune continuată.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului şi a modului de executare a acesteia se va ţine seama de criteriile prev. de art. 72 şi de art. 52 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările concrete în care a fost comisă infracţiunea, dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea reţinută, precum şi de persoana inculpatului. Instanţa va avea în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale. Instanţa constată că în cauză nu se poate reţine aplicarea art. 73 Cod pen.. Totodată, instanţa nu a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 al. 1 lit. a) C.pen., întrucât conduita bună înainte de săvârşirea infracţiunii avută în vedere de acest articol presupune mai mult decât lipsa antecedentelor penale. De asemenea, s-a constatat că nu se impune a se reţine în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 al. 1 lit. c) C.pen.. Totuşi, atitudinea cooperantă a inculpatului în timpul procesului penal şi disponibilitatea exprimată de acesta de a acoperi prejudiciul, deşi îi contestă cuantumul, justifică aplicarea unei pedepse principale reprezentând minimul special.

Pe latura civilă, instanţa fondului a reţinut că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale astfel cum reies acestea din art. 998, 999, 1000 alin.3 Cod civil (prejudiciu, faptă ilicită, raport cauzal, vinovăţie), astfel că, având în vedere şi dispoziţiile art. 35 din Decretul nr. 31/1954, şi a admis acţiunea civilă obligând pe inculpat şi pe partea responsabilă civilmente S.C. O.F. S.R.L., în solidar, la plata către partea civilă Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a sumei  de 221.242 lei şi a majorărilor de întârziere aferente, calculate conform art. 119 şi următoarele din O.G. nr. 92/24.12.2003 republicată privind Codul de procedură fiscală. 

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREŞTI, partea responsabilă civilmente SC O.F. SRL şi inculpatul M.N.

Astfel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a solicitat sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului ca aceasta sa fie mai severa si sporita.

Inculpatul M.N. a solicitat, in baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.p.p. achitarea sa pentru infracţiune dedusa judecaţii având in vedere ca nu a avut intenţia de a se sustrage de la plata obligaţiilor pe care societatea le datora bugetului de stat.

Partea responsabila civilmente a solicitat, prin motivele depuse în scris la dosar, reducerea sumei reţinute in sarcina inculpatului ca fiind valoarea impozitului datorat bugetului de stat.

Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât şi din oficiu conform art.371 al.2 Cod pr.pen., Tribunalul constată nefondate apelurile declarate în cauză, pentru următoarele considerente:

Astfel, prin rechizitoriul emis în dosarul nr. 951/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M. N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., reţinându-se că, în perioada ianuarie-iunie 2006, având calitatea de administrator al SC. O.F. S.R.L., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul a procedat la emiterea unui număr de 138 facturi fiscale către diferiţi clienţi din ţară, fără a le include în jurnalul de vânzări, precum şi la vânzarea mai multor cantităţi de legume şi fructe, fără a deţine documente justificative pentru aceste operaţiuni contabile, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor către bugetul de stat, respectiv a impozitului pe profit şi taxei pe valoare adăugată, producând un prejudiciu de 128.798 RON, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omisiune în tot sau în parte a evidenţierii în actele contabile ori a altor documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p..

Astfel, în mod corect prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului M.N. în baza art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În ceea ce priveşte vinovăţia inculpatului la săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată din analiza coroborată a probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, a cercetării judecătoreşti la prima instanţă, Tribunalul constată că în cauză există probe care să confirme că inculpatul, în calitate de administrator al SC O.F. SRL., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul a procedat la emiterea unui număr de 138 facturi fiscale către diferiţi clienţi din ţară, fără a le include în jurnalul de vânzări, precum şi la vânzarea mai multor cantităţi de legume şi fructe, fără a deţine documente justificative pentru aceste operaţiuni contabile, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor către bugetul de stat, respectiv a impozitului pe profit şi taxei pe valoare adăugată, producând un prejudiciu de 128.798 RON.

Astfel, atât în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti cât şi în declaraţiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut emiterea celor 138 de facturi fiscale fără evidenţierea operaţiunilor comerciale în jurnalele de vânzări, contestând cuantumul prejudiciului. Totodată, explicând minusurile din stocul societăţii, inculpatul a recunoscut vânzarea de mărfuri fără a fi întocmite şi înregistrate documente de vânzare.

În ceea ce priveşte cuantumul total al prejudiciului produs bugetului de stat, Tribunalul constată că este de 221.242 lei fiind reprezentat, conform expertizei contabile întocmite, de TVA (70.149 + 114.896 lei) şi impozitul pe profit (12.529 + 23.668 lei). În ceea ce priveşte sumele rezultând din diferenţele dintre datele din caiete şi agende şi facturile de livrare, nu există motive pentru ca acestea să nu fie avute în vedere, având în vedere certitudinea faptului că au existat operaţiuni de vânzări de mărfuri fără a fi întocmite şi înregistrate vreun fel de documente de vânzare, iar caietele şi agendele respective s-au întocmit ca urmare a dispoziţiei inculpatului de a se ţine evidenţa operaţiunilor cu numerar ale societăţii. Totodată, expertul a ţinut cont la stabilirea prejudiciului de coeficienţii legali de perisabilitate, stabilind cantitatea de mărfuri vândută fără includerea perisabilităţilor.

Astfel, Tribunalul constata ca, in ceea ce priveşte  contabilitatea societăţii, aceasta nu a fost ţinută şi organizată în baza unui contract de prestări servicii, iar martora Tache Sanda arătând că ţinea contabilitatea pe baza unei înţelegerii verbale cu inculpatul în perioada noiembrie 2005 – mai 2006, doar pe baza documentelor de evidenţă ce îi erau puse la dispoziţie de administrator, predarea primirea acestora nefiind făcută pe bază de borderou sau alt înscris justificativ. Astfel, martora nu putea avea în vedere facturile ce nu-i erau remise din vina inculpatului şi, cu atât mai puţin, operaţiunile comerciale pentru care nu s-au întocmit facturi fiscale sau alte documente.

De asemenea, Tribunalul mai retine ca, inculpatul nu a pus la dispoziţia contabilei toate documentele de evidenţă primară emise de către societate spre plata, ceea ce a condus la depunerea pe zero a raportărilor la organul financiar competent.

Totodată Tribunalul mai constată că, în calitate de administrator al societăţii, inculpatul este responsabil si de faptul ca la nivelul punctului de lucru al acesteia nu a fost întocmit niciodată un registru de casă pentru evidenţierea fidelă a încasărilor si  plaţilor  efectuate prin casieria  unităţii, iar acesta  nu s-a îngrijit nici de întocmirea fiselor de magazie care ar fi redat  fidel situaţia stocurilor zilnice ale mărfurilor  rulate prin intermediul societăţii comerciale.

Cu privire la latura subiectivă, Tribunalul constata ca inculpatul a săvârşit faptele cu intenţie directă, acesta urmărind prin activitatea sa sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, iar omisiunea evidenţierii fiecărei operaţiuni de vânzare de bunuri şi a veniturilor realizate a avut la bază aceeaşi rezoluţie infracţională, îndreptată spre acelaşi scop, sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, fapt ce uneşte actele de executare într-o infracţiune continuată. Reevaluând întreg materialul probator existent în cauză, Tribunalul va constata că situaţia de fapt a fost corect stabilită iar soluţia pronunţată, în sensul unei condamnări şi are la bază tocmai situaţia redată mai sus.

La individualizarea pedepsei instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.72 Cod penal şi anume: dispoziţiile Legii nr.241/2005 cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la modalitatea de executare a pedepsei, dispoziţiile părţii speciale ale Codului penal, modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, precum şi circumstanţele de ordin personal ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, iar la stabilirea cuantumului pedepsei şi a modalităţii de executare a pedepsei acestor împrejurări li s-a dat eficienta juridica.

De asemenea, Tribunalul mai constata ca inculpatul a avut o atitudine relativ sincera pe tot parcursul procesului penal, astfel ca, în acest context toate criteriile de individualizare au fost analizate, iar stabilirea cuantumului pedepsei a fost stabilit în limite legale şi motivat neimpunându-se sporirea cuantumului pedepsei aplicate şi nici executarea pedepsei in regim de detenţie.

Drept urmare, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod pr.pen., Tribunalul va respinge apelurile formulate, ca nefondate, constatând că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.

În baza art.192 al.2 Cod pr.pen., va obliga pe apelantul inculpat şi apelanta parte responsabilă civilmente la plata fiecare a cheltuielilor judiciare avansate de stat, iar onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti vor rămâne în sarcina statului.

DISPOZITIV:

Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREŞTI, partea responsabilă civilmente SC O.F. SRL şi inculpatul M.N., împotriva sentinţei penale nr.234/26.03.2009, pronunţate de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în dosarul penal nr. 2277/300/2008.

Obligă pe apelantul inculpat şi apelanta parte responsabilă civilmente la plata fiecare a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, iar onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti rămân în sarcina statului.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 08.12.2009.

Domenii speta

Spete similare