Decizia de impunere emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice – Activitatea de inspecţie fiscală; calitate procesuală pasivă. Taxa pe valoarea adăugată. Măsuri de simplificare. Furnizor aflat în stare de insolvenţă.

Prin sentinţa civilă nr.  421 din 12.07.2010 Tribunalul Bacău a admis  în parte contestaţia formulată de S.C. S S.R.L.  Bacău în contradictoriu cu  intimat Direcţia Generală a Finanţelor Publice  Bacău şi în consecinţă:

- anulat decizia nr. 745/31.03.2010 privind TVA în valoare de 51280 lei şi majorări de întârziere în valoare de 2168 lei, decizie emisă de DGFP Bacău;

- a anulat decizia de impunere nr. 67/03.02.2010 emisă de DGFP Bacău;

- a obligat pârâta DGFP Bacău la emiterea unei decizii de impunere cu respectarea dreptului reclamantei la rambursarea TVA în sumă de 51.280 lei.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

În principal, activitatea comercială care face obiectul deciziilor contestate a avut loc in luna decembrie 2008. Reclamanta susţine ca avea dreptul de deducere a T.V.A. ca urmare a tranzacţiilor comerciale pe care le-a avut in luna decembrie 2008 cu S.C. C C. Botoşani, fără a avea obligaţia de a aplica masurile de simplificare prevăzute de lege, deoarece actul normativ, respectiv codul fiscal art. 160. alin 2 lit. b impunea in mod expres ca societatea sa se fi aflat in stare de faliment declarata printr-o sentinţa irevocabila. În speţă, sentinţa comerciala nr. 462/4.12.2008 pronunţata de Tribunalul Botoşani a fost redactata la data de 19.01.2009, deci a devenit irevocabila in decembrie 2008.

Prin deciziile criticate se susţine că norma în vigoare, în perioada 4.12-31.12.2008, era Codul fiscal, art. 160 alin 2 lit. b, de reţinut fiind şi dispoziţiile art.  art. 3 alin 4 lit. b din Legea nr.  85/2006. 

În interpretarea Legii nr. 85/2006 deschiderea procedurii este la data pronunţării sentinţei de către judecătorul sindic, dar aceasta are efecte numai asupra societarii în insolvenţă. Fata de terţi, sentinţa devine executorie odată cu comunicarea ei, deoarece înaintea comunicării terţele persoane nu au posibilitatea de a cunoaşte soluţia. De altfel, terţii  nu au posibilitatea de a cunoaşte situaţia de insolvenţă decât după ce administratorul desemnat de judecătorul sindic face menţiunea în actele societăţii ca aceasta este in stare de insolvenţă si notifica creditorii, băncile, organele fiscale, etc. Se are in vedere şi faptul ca nu există nici o obligaţie legală a entităţilor economice de a încheia tranzacţii numai după ce au solicitat date asupra stării societarilor partenere.

În ceea ce priveşte anularea separată a majorărilor de întârziere, cererea nu poate fi primită, deoarece acestea au fost stabilite prin deciziile contestate, care au fost anulate.

În termen legal împotriva hotărârii tribunalului, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău a formulat prezentul recurs în motivarea căruia a susţinut următoarele:

 Nu a fost respectat principiul rolului activ al judecătorului consacrat de art. 129 din Codul de procedură civilă şi nici principiul contradictorialităţii, încălcându-i-se dreptul la apărare. Astfel, nu a fost îndeplinită obligaţia de comunicare a cererii de chemare în judecată şi a actelor depuse de reclamantă, aceste acte regăsindu-se în dosarul cauzei.

De asemenea, pentru primul termen de judecată procedura de citare a fost îndeplinită cu nerespectarea dispoziţiilor art. 114 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

 Instanţa a anulat două acte distincte emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău şi de Activitatea de inspecţie fiscală  Bacău, deşi hotărârea a fost pronunţată doar în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău. în virtutea rolului activ şi în considerarea art. 16 din Legea nr. 554/2004 instanţa trebuia să pună în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a A.I.F. Bacău în calitate de emitentă a deciziei de impunere.

 Instanţa a apreciat că reclamanta are drept de deducere pentru suma de 51.280 lei fără a analiza componenţa acestei sume şi motivaţia pentru care s-a respins dreptul de deducere. Pentru o parte din această sumă contestaţia administrativă a fost respinsă ca nemotivată; de asemenea, instanţa nu a avut în vedere că această sumă, deşi inclusă în suma totală pentru care s-a admis acţiunea, nu reprezintă taxa pe valoarea adăugată aferentă tranzacţiilor efectuate cu S.C. C C. S.R.L. Botoşani, care este în sumă de 51.211 lei.

Pe fond, soluţia este greşită pentru că s-a reţinut faptul că sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei devine executorie faţă de terţi odată cu comunicarea; motivarea este greşită deoarece aceste sentinţe sunt executorii de drept şi îşi produc efectele de la pronunţare.

Astfel, instanţa trebuia să constate că reclamantei îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 160 alin. 2 lit. b) din Codul fiscal în vigoare în perioada 4.12 – 31.12.2008 şi implicit legalitatea măsurilor dispuse de organul de control, de aplicare a procedurii simplificate, iar ca urmare a neconformării societăţii, de respingere a dreptului de rambursare şi a calculării accesoriilor.

Examinând hotărârea recurată în raport de motivele invocate, curtea de apel constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată şi înscrisurile care i-au fost anexate nu au fost comunicate pârâtei, iar citaţia pentru termenul din 7.06.2010 i-a fost înmânată la data de 1.06.2010, nefiind, astfel, respectate dispoziţiile art. 1141 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă. Însă, aceste împrejurări de drept nu pot determina casarea hotărârii recurate întrucât cauza nu s-a judecat la primul termen de judecată (din 7.06.2011), ci s-a amânat pentru termenul din 5.07.2011, termen pentru care citaţia i-a fost înmânată pârâtei la data de 17.06.2010, deci cu mai mult de 15 zile anterior judecăţii. Pârâta nu a depus nicio cerere şi nici nu a desemnat o persoană care să-i reprezinte interesele în faţa instanţei; prin urmare, avându-se în vedere dispoziţiile art. 108 alin. 3 din Codul de procedură civilă, neregularităţile în discuţie au fost acoperite, iar instanţa putea păşi la judecată. de aceea, nu se poate reţine că instanţa ar fi încălcat principiile rolului activ al judecătorului şi al contradictorialităţii.

Casarea hotărârii nu poate fi determinată nici de neparticiparea în proces a Activităţii de inspecţie fiscală  Bacău. Decizia de impunere  a fost emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău – Activitatea de inspecţie fiscală. Direcţiile generale ale finanţelor publice sunt -  potrivit art. 11 alin. 1 şi anexei 2 din Hotărârea Guvernului nr. 495/2007 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală  şi art. 1 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene aprobat prin Ordinul nr. 1348/2009 al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (publicat pe site-ul A.N.A.F: www.anaf.ro) - unităţi  cu personalitate juridică aflate în subordinea Agenţiei. Conform art. 2 din regulament, Activitatea de inspecţie fiscală  este o componentă  a direcţiilor generale de finanţe publice, astfel încât nu este necesară citarea sa în proces, distinct de direcţia generală a finanţelor publice din structura căreia face parte.

Al treilea motiv de recurs este fondat. Suma pentru care reclamanta a solicitat motivat, atât prin contestaţia administrativă, cât şi prin acţiunea în justiţie,  rambursarea este în cuantum de 51.211 lei. Argumente în sprijinul cererii sale au fost formulate de reclamantă doar în privinţa taxei pe valoarea adăugată aferente operaţiunilor comerciale desfăşurate cu S.C. C C. S.R.L. Botoşani; în privinţa sumelor de 10, 4, 8 şi 47 lei, nici reclamanta, nici prima instanţă nu au motivat îndreptăţirea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată. Prin urmare, pentru diferenţa între suma de 51.280 lei anulată de instanţă şi 51.211 lei solicitată motivat de reclamantă, hotărârea tribunalului urmează a fi modificată pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 din Codul de procedură civilă.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, hotărârea tribunalului se impune a fi menţinută.

Taxa pe valoarea adăugată în sumă de 51.211 lei este aferentă bunurilor, în valoare de 320.740 lei, care i-au fost livrate reclamantei de către S.C. C C. S.R.L. Botoşani. Facturile fiscale pentru aceste bunuri au fost emise în perioada 4 – 30 decembrie 2008, astfel cum rezultă din anexa nr. 5 la raportul de inspecţie fiscală nr. 11343/2.02.2010. Începerea procedurii generale de insolvenţă a S.C. C C. S.R.L. a fost dispusă de Tribunalul Botoşani prin sentinţa civilă nr.  462 din 4 decembrie 2008.

Menţiunile privind actele şi faptele comercianţilor sunt supuse obligaţiei de înregistrare în registrul comerţului, Legea nr. 26/1990 fiind actul normativ care conţine dispoziţii cu caracter general. Potrivit art. 5 din această lege, menţiunile sunt opozabile terţilor de la data efectuării publicităţii, în forma prevăzută de lege. De asemenea, potrivit art. 33 alin. 7 coroborat cu art. 61 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii este notificată de administratorul judiciar oficiului registrului comerţului unde este înmatriculat debitorul pentru efectuarea menţiunii. Aşadar, atâta vreme cât în registrul comerţului nu existau menţiuni cu privire la starea de insolvenţă a furnizorului S.C. C C. S.R.L. reclamantei nu i se putea pretinde să cunoască această situaţie care ar fi determinat aplicarea măsurilor de simplificare prevăzute de art. 160 alin. 2 lit. b) din Codul fiscal, în forma în vigoare la data efectuării operaţiunilor comerciale în discuţie. 

Pe de altă parte, menţiunea „în insolvenţă” este obligatoriu a fi făcută pe toate actele emise de debitor (administratorul judiciar sau lichidator), după rămânerea irevocabilă a hotărârii de deschidere a procedurii, astfel cum se prevede prin art. 45 din Legea nr. 85/2006. În cauză, această menţiunea nu putea fi făcută pe facturile fiscale emise de S.C. C C. S.R.L. în perioada 4 – 30 decembrie 2008 întrucât hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei a fost pronunţată la data de 4 decembrie 2008 şi redactată la data de 19 ianuarie 2009, după această din urmă dată dosarul fiind trimis spre soluţionare în recurs.

În ceea ce priveşte insolvenţa, publicitatea actelor de procedură, inclusiv a hotărârilor judecătoreşti, se realizează potrivit dispoziţiilor cu caracter special din Legea nr. 85/2006, respectiv prin Buletinul procedurilor de insolvenţă reglementat de art. 7 din lege şi de Hotărârea Guvernului nr. 460/2005, art. 1 alin. 1 lit. b) din această hotărâre prevăzând că Buletinul este înfiinţat în scopul publicării, între altele, a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cadrul procedurii de insolvenţă. Însă, această formă de publicitate se referă doar la părţile din insolvenţă.

Faţă de cele ce preced, hotărârea va fi modificată în parte pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 din Codul de procedură civilă.

3

3

Domenii speta

Spete similare