Litigiu având ca obiect plata sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihica de 50% din indemnizaţia de încadrare bruta lunară. Netemeinicia unei asemenea pretenţii în cazul asistenţilor judiciari

Litigiu având ca obiect plata sporului pentru risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% din indemnizatia de încadrare bruta lunara. Netemeinicia unei asemenea pretentii în cazul asistentilor judiciari, tinand seama de continutul Deciziei nr. 21/2008 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie în Sectii Unite, precum si al dispozitiilor Legii nr. 50/1996, OUG nr. 179/1999, OG nr. 83/2000 si OUG nr. 177/2002. Recurs admis.

- Legea nr. 50/1996, art. 47

Astfel, retinem ca prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, in forma in vigoare in 1999 (asadar, anterior abrogarii prin OG nr. 83/2000) s-a prevazut ca beneficiarii acestui spor de 50% sunt magistratii si personalul auxiliar de specialitate.

In ceea ce ii priveste pe asistentii judiciari, modul de remunerare a acestora a fost stabilit prin art. 3 din OUG nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, si anume la nivelul salariului de baza pentru judecatorul stagiar anul I-II, fara sa se prevada in favoarea acestora dreptul la sporul de stres si suprasolicitare neuropsihica.

Prin OUG nr. 177/2002 au fost grupate, in cuprinsul aceluiasi act normativ, atat dispozitiile referitoare la salarizarea magistratilor, cat si cele privind salarizarea asistentilor judiciari (magistrati consultanti, in terminologia de la acea data). In aceasta ordonanta sporul de 50% nu mai apare reglementat, intrucat fusese abrogat prin OG nr. 83/2000 (abrogare considerata, ulterior, de catre ICCJ, ca fiind facuta cu depasirea limitelor legii de abilitare).

Din 2002 si pana in prezent in toata legislatia privind salarizarea personalului din cadrul autoritatii judecatoresti nu mai apare reglementat sporul de 50%, nici in favoarea magistratilor, si nici a altor categorii de personal.

Abia prin decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 21/10.03.2008 se statueaza, dupa cum s-a aratat mai sus, ca sporul de 50% nu ar fi fost abrogat prin OG nr. 83/2000, intrucat aceasta ordonanta ar fi fost data de guvern cu depasirea limitelor legii de abilitare. In consecinta, concluzia care se impune este aceea ca acest spor a supravietuit abrogarii, exact in forma in care era reglementat anterior adoptarii OG nr. 83/2000. Or, in cele mai sus expuse, Curtea a notat faptul ca asistentii judiciari nu s-au numarat niciodata printre beneficiarii acestui spor si, prin urmare, chiar daca abrogarea a fost neconstitutionala, asa cum a decis ICCJ, si dreptul la sporul de 50% a ramas in vigoare, el nu se cuvine decat celor care beneficiau de el si anterior aparitiei OG nr. 83/2000.

Fata de aceste considerente, Curtea constata ca nu exista  si nu a existat nicio dispozitie legala care sa prevada dreptul la sporul de stres si suprasolicitare neuropsihica in favoarea asistentilor judiciari, prima instanta facand o gresita aplicare a legii.

CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA NR. 1738 R DIN 14 APRILIE 2010

Prin sentinta civila nr.1671/21.10.2009, pronuntata în dosarul nr.2456/87/2009, Tribunalul Teleorman - Sectia Civila Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis  cererea formulata de reclamanta B.D. în contradictoriu cu pârâtii M.J., C.A.B. si T.T.

A obligat pârâtii  la plata catre reclamanta a sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica în procent de 50% din indemnizatia lunara începând cu 01.01.2008 si în continuare, cu actualizare în raport de indicele de inflatie

Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut ca reclamanta îndeplineste functia de asistent judiciar în cadrul T.T. din data de 01.07.2008 fiind salarizata în baza Legii nr.50/1996, astfel cum a fost completata si modificata ulterior prin OG nr.83/2000, OUG nr.177/2002 si OUG 27/29.03.2006.

Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 „pentru risc si suprasolicitare neuropsihica magistratii precum si personalul auxiliar de specialitate beneficiaza de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar”.

Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu Legea suprema – Constitutia – potrivit unei proceduri prestabilite si care reglementeaza relatiile sociale cele mai generale si mai importante, este actul normativ cu forta juridica superioara tuturor celorlalte acte normative.

Notiunea de suprematie juridica a legii consta în faptul ca norma stabilita de ea trebuie sa corespunda celor cuprinse în Constitutia României si toate celelalte acte juridice emise de organele statului  nu pot sa o abroge, sa o modifice sau sa deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacitatii juridice.

Legea nr.50/1996 are caracter de lege organica conform dispozitiilor art.73 pct.1 lit. e) din Constitutia României.

Art.47 din legea nr.50/1996 a fost abrogat prin art.1 pct.42 din OG  nr. 83/2000 însa acest din urma act normativ  - ordonanta guvernului – este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vadita contradictie cu dispozitiile Constitutiei  si ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative (art.54 pct.2 ).

Abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin art. 1 pct.42 din OG nr.83/2000 încalca, alaturi de normele constitutionale referitoare la delegarea legislativa si dispozitiile legale privind tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative si dispozitiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante.

Potrivit art.108 alin.3 din Constitutie: „Ordonantele se emit în temeiul unei legi speciale, de abilitare, în limitele si în conditiile stabilite de aceasta” iar prin art.1 pct. Q)  din Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat sa emita ordonante doar cu privire la modificarea si completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din cadrul autoritatii judecatoresti, republicata.”

Cu toate acestea, prin OG nr.83/2000 s-a procedat si la abrogarea unor dispozitii ale Legii nr.50/1996 asa cum rezulta din dispozitiile art.56-62 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, modificarea, completarea si abrogarea constituie evenimente legislative distincte.

Desi prin legea de abilitare nu a fost prevazuta decât posibilitatea modificarii si completarii legii, prin ordonanta emisa în temeiul legii a avut loc si abrogarea unor dispozitii ale acesteia.

Întrucât abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin art. 1 pct.42 din OG nr.83/2000 este nelegala si mai mult, subzista notiunile acordarii sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica.

Potrivit art. 3 din Legea nr.304/2004, republicata, dispozitiile legale privind obligatiile, interdictiile, incompatibilitatile judecatorilor si procurorilor se aplica si asistentilor judiciari iar în conformitate cu art. 55, acestia fac parte din completele de judecata constituite pentru solutionarea conflictelor de munca si asigurarilor sociale.

Reclamanta îndeplineste o functie similara celei de magistrat deoarece trebuie sa îndeplineasca obligatiile profesionale prevazute pentru magistrati: sa dispuna de pregatirea profesionala, vechimea, profilul moral si aptitudinile stabilite pentru judecatori, sa respecte incompatibilitatile si interdictiile prevazute pentru magistrati, sa depuna juramântul acestora, sa poarte tinuta vestimentara în modelul prevazut pentru judecatori si sa respecte obligatiile profesionale prevazute de Codul deontologic al magistratilor, aplicându-i-se aceleasi dispozitii legale privind raspunderea disciplinara.

Mai mult, se retine ca asistentii judiciari se supun numai legii, prerogativa judiciara recunoscuta numai judecatorilor, se bucura de stabilitate ca si magistratii stagiari si magistratii – asistenti, delibereaza ca si judecatorii, cu vot consultativ,  cu drept de opinie separata, drept recunoscut numai judecatorilor, au un domeniu specializat de activitate, la fel ca si magistratii militari sau judecatorii de la tribunalele specializate si nu pot face parte din partide politice sau sindicate (art. 110-113 din Legea nr. 304/2004, republicata)

Pe de alta parte, salarizarea asistentilor judiciari, asa cum a fost reglementata de la început este asimilata cu salarizarea judecatorilor (Legea nr. 92/1992,  Legea nr.50/1996, O.U.G. nr. 177/2002, O.U.G. nr. 27/2006 si Legea nr. 45/2007) context în care acestia sunt îndreptatiti a primi si sporurile de care beneficiaza judecatorii.

Astfel, se retine ca asistentii judiciari participa la înfaptuirea actului de justitie, intrând în compunerea completelor pentru solutionarea conflictelor de munca si asigurari sociale si beneficiaza, conform legii, de o salarizare echivalenta cu cea a judecatorilor de la judecatorii, indemnizatia de încadrare bruta lunara calculându-se pe baza aceleiasi valori de referinta sectoriala si aceluiasi indice de multiplicare. Asistentii judiciari beneficiaza si de celelalte drepturi acordate magistratilor în ceea ce priveste transportul, asistenta medicala gratuita si concediul de odihna.

Mai mult decât atât, perioada în care asistentii judiciari exercita aceasta functie constituie atât vechime în munca cât si vechime în magistratura.

Prin decizia nr.21/10.03.2008 Înalta Curte de Casatie si Justitie s-a pronuntat asupra recursului în interesul legii în sensul ca în interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art.47 din Legea  nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor si personalului auxiliar de specialitate, acestia au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar si dupa intrarea în vigoare a OG nr.80/2000 astfel încât se va da eficienta dispozitiilor art.329 (3) teza finala din Codul de procedura civila.

Prin urmare, interpretarea diferentiata a normelor incidente cu privire la aceleasi categorii socio-profesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constata existenta unei justificari legitime obiective si rezonabile , ar fi de natura sa reprezinte o discriminare în sensul dispozitiilor art.16 alin.1 din Constitutia, republicata, ale Ordonantei Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata si ale art.1 din protocolul nr.12 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul M.J., întemeiat in drept pe dispozitiile art. 304 pct. 4 si 9  C.proc.civ., criticând hotarârea pentru urmatoarele motive:

Potrivit motivului de recurs prevazut punctul 4 al art. 304 din Codul de procedura civila, se poate cere casarea unei hotarâri în situatia în care instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti.

Depasirea limitelor puterii judecatoresti este constatata prin Decizia Curtii Constitutionale privind conflictul juridic de natura constitutionala dintre autoritatea judecatoreasca, reprezentata de Înalta Curte de Casatie si Justitie, pe de o parte, si Parlamentul României si Guvernul României, pe de alta parte.

La 27.05.2009 Curtea Constitutionala a pronuntat Decizia nr. 838/2009 prin care a constatat existenta unui conflict juridic de natura constitutionala între autoritatea judecatoreasca, pe de o parte, si Parlamentul României si Guvernul României, pe de alta parte, retinând printre altele: Înalta Curte de Casatie si Justitie nu s-a limitat la a clarifica întelesul unor norme juridice sau a câmpului lor de aplicare. Instanta suprema, invocând vicii de tehnica legislativa - nerespectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 - sau vicii de neconstitutionalitate - încalcarea normelor privind delegarea legislativa -, a repus în vigoare norme care îsi încetasera aplicarea, fiind abrogate prin acte normative ale autoritatii legiuitoare. Însa, o atare operatie juridica nu poate fi realizata decât de autoritatea legiuitoare (Parlament sau Guvern, dupa caz), unica abilitata sa dispuna cu privire la solutiile ce se impun în aceasta materie.

Având în vedere cele aratate mai sus recurentul solicita instantei de recurs a constatat ca dupa pronuntarea deciziei Curtii Constitutionale, instantele nu mai pot aplica cele statuate de ICCJ prin decizia 21/10.03.2008 decât cu încalcarea si ignorarea dispozitiilor imperative ale art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, cu consecinta perpetuarii încalcarii Constitutiei în pofida celor constatate expres de Curtea Constitutionala.

La momentul pronuntarii hotarârii atacate prin prezentul recurs, instanta de fond trebuia sa aiba în vedere exclusiv Decizia nr. 838/27.05.2009 a  Curti Constitutionale  si sa considere art. 47 din Legea  nr. 50/1996 abrogat.

Un alt motiv recurs care trebuie retinut în cauza este cel prevazut la punctul 9 al art. 304 din Codul de procedura civila, potrivit caruia hotarârea este lipsita de temei legal si a fost data cu aplicarea gresita a legii, în ceea ce priveste pe reclamantii ce se constituie asistenti judiciari.

Astfel, recurentul solicita instantei sa constate ca, spre deosebire de celelalte categorii de personal din sistemul justitiei, drepturile salariale ale asistentilor judiciari (magistratilor consultanti) au fost reglementate în prima faza chiar în cuprinsul Legii nr.92/1992 privind organizarea judecatoreasca.Drepturile salariale de care au beneficiat asistentii judiciari nu au indus sporul pentru risc si solicitare neuropsihica, art. 3 din O.U.G. nr.179/1999 fiind modificarea si completarea Legii nr.92/1992 pentru organizarea judecatoreasca (aprobata cu modificari prin Legea nr. 118/2001) stabilind exhaustiv drepturile salariale ale acestora.

Art. 3 asistentii judiciari sunt remunerati lunar cu coeficientul de ierarhizare a salariului de baza pentru judecatorul stagiar anul l-ll, în raport cu timpul efectiv lucrat. Perioada în care o persoana desfasoara activitate de asistent judiciar constituie vechime în munca si vechime în specialitate.

Persoanelor numite ca asistenti judiciari, în perioada în care îsi desfasoara activitatea în aceasta calitate, li se suspenda contractele de munca, având posturile rezervate.

Mai mult, prin dispozitiile art.3 din O.U.G. nr.20/2002 privind modificarea si completarea Legii nr.92/1992 pentru organizarea judecatoreasca s-a stabilit ca art. 2 magistratii consultanti beneficiaza, în raport cu vechimea în specialitate juridica, de drepturile de salarizare prevazute pentru judecatorii de la judecatorii de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Magistratii consultanti care nu îndeplinesc conditia de vechime în specialitate prevazuta la art. 691 alin. 1 sunt mentinuti în functie, fiind salarizati cu indemnizatia prevazuta de lege pentru magistratii stagiari, în raport cu vechimea în specialitate juridica pe care o poseda, pâna la împlinirea vechimii stabilite de lege. Indemnizatia prevazuta la alin. (1) si (2) este unica forma de remunerarea magistratilor consultanti.

Ca atare, în raport de dispozitiile legale anterior precizate, recurentul a conchis ca asistentii judiciari nu au beneficiat niciodata de sporul pentru risc si solicitare neuropsihica, întrucât art.47 si art. 48 alin. 4 din Legea nr.50/1996 nu a fost vreodata incident în privinta acestora, ci doar în privinta altor categorii de personal din autoritatea judecatoreasca, la care s-a referit expres  magistrati, personal auxiliar si experti criminalisti.

Instanta suprema a admis recursul în interesul legii si, în dezlegarea problemei de drept cu care a fost învestita, a stabilit prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronuntata în dosar nr. 5/2008 ca: „judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si solicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta lunara de încadrare, respectiv la salariul de baza brut lunar si dupa intrarea în vigoare a O.G. nr. 83/2000 aprobata prin Legea nr. 334/2001".

Mai mult,  recurentul a învederat instantei ca abia o data cu intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice la data de 12.11.2009, a fost recunoscut dreptul la sporul de risc în ceea ce priveste categoria asistentilor judiciari. Astfel, la art. 4 alin.(1) din anexa VI din lege, anexa cuprinde reglementari specifice personalului din sistemul justitiei, se prevede judecatorii de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, de la curtile de apel, tribunale, tribunale specializate si judecatorii, procurorii de la parchetele de pe lânga aceste instante, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personalul de specialitate juridica asimilat judecatorilor si procurorilor, potrivit Legii nr. 303/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, mustratii asistenti de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, asistentii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistica si personalul care ocupa functii auxiliare de specialitate criminalistica din cadrul Institutului National de Expertize Criminalistice si al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofiterii si agentii de politie judiciara, precum si specialistii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie, Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism si personalul de probatiune beneficiaza de urmatoarele sporuri:

a) pentru risc si suprasolicitare neuropsihica - 25% din salariul de baza, respectiv indemnizatia de încadrare bruta lunara;

b de confidentialitate - 5% din salariul de baza, respectiv indemnizatia de încadrare bruta lunara.

De asemenea, potrivit alin. (2) si (3) lit. a) din acelasi art. 4 dispozitiile alin.1 intra în vigoare la 3 zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, sporurile aplicându-se în procentele prevazute la alin.1 lit. a) si b) pâna la data de 31 decembrie 2009; de la 1 ianuarie 2010, personalul prevazut la alin.1, beneficiaza, pentru risc si suprasolicitare neuropsihica si pentru pastrarea confidentialitatii, de urmatoarele drepturi salariale: a), un adaos de 25% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica si, respectiv, de 10% pentru pastrarea confidentialitatii."

Prin urmare, începând cu data de 12 noiembrie 2009, data intrarii în vigoare de Legii salarizarii unitare, asistentii judiciari beneficiaza de un spor de risc în cuantum de 25%, urmând ca de la 1 ianuarie 2010 cuantumul sa fie de 25%. în aceste conditii, solicitam instantei de recurs sa observe ca în mod nelegal si netemeinic prima instanta a obligat pârâtii Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti s.a. la plata sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica si în continuare, drept pentru care  recurentul solicita modificarea sentintei pronuntate si sub acest aspect, în sensul respingerii capatului de cerere privind acordarea sporului în continuare (respectiv dupa data de 12.11.2009) ca lipsit de interes întrucât, asa cum a aratat, începând cu data intrarii în vigoare a Legii nr. 303/2009 exista reglementare legala pentru acordarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica.

În aceste conditii, deoarece asistentii judiciari nu faceau parte din categoriile de personal beneficiare a sporului în discutie, asa cum a statuat Înalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr. XXI din 10 martie 2008, recurentul solicita respingerea actiunii reclamantei pentru perioada anterioara Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice intrata în vigoare la data de 12.11.2009, prin care a fost recunoscut acest spor si pentru categoria asistentilor judiciari ca netemeinica si nelegala, iar pentru perioada ulterioara intrarii în vigoare a Legii nr. 330/2009, ca ramasa fara obiect.

Analizând sentinta recurata, prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este fondat, urmand a fi admis, intrucat prima instanta a facut o gresita aplicare a legii, motiv de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct. 9 C.proc. civ.

Dispozitiile legale aplicate in mod gresit de catre prima instanta sunt cele referitoare la salarizarea asistentilor judiciari, categorie din care face parte si reclamanta.

În conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata: „pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, magistratii, precum si personalul auxiliar de specialitate beneficiaza de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar”.

La data de 01.10.2000 a intrat în vigoare Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, care a abrogat expres prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996. Astfel, prin dispozitiile art. I pct. 42 din Ordonanta de Guvern nr.83/2000 s-a dispus ca "Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 563 din 18 noiembrie 1999,  se  modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:  (…) 42. articolul 47 se abroga".

In sedinta din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casatie si Justitie, constituita în Sectii Unite, în dosarul nr. 5/2008 a pronuntat decizia nr. XXI, cu urmatorul dispozitiv: „Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie. În interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata, constata ca judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar si dupa intrarea în vigoare a O.G. nr. 83/2000, aprobata prin Legea nr. 334/2001”.

Dupa cum se poate observa, decizia pronuntata de instanta suprema in solutionarea recursului in interesul legii nu face niciun fel de referire la categoria asistentilor judiciari, iar tribunalul a considerat in mod gresit ca aceasta decizie poate constitui temei pentru acordarea drepturilor solicitate de reclamanta.

In consecinta, urmeaza sa analizam daca sporul de stres si suprasolicitare neuropsihica in cuantum de 50% din indemnizatia de incadrare bruta lunara se cuvine asistentilor judiciari, in temeiul dispozitiilor legale care reglementeaza salarizarea acestora, intrucat decizia Inaltei Curti nu le este aplicabila.

Astfel, retinem ca prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, in forma in vigoare in 1999 (asadar, anterior abrogarii prin OG nr. 83/2000) s-a prevazut ca beneficiarii acestui spor de 50% sunt magistratii si personalul auxiliar de specialitate.

In ceea ce ii priveste pe asistentii judiciari, modul de remunerare a acestora a fost stabilit prin art. 3 din OUG nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, si anume la nivelul salariului de baza pentru judecatorul stagiar anul I-II, fara sa se prevada in favoarea acestora dreptul la sporul de stres si suprasolicitare neuropsihica.

Prin OUG nr. 177/2002 au fost grupate, in cuprinsul aceluiasi act normativ, atat dispozitiile referitoare la salarizarea magistratilor, cat si cele privind salarizarea asistentilor judiciari (magistrati consultanti, in terminologia de la acea data). In aceasta ordonanta sporul de 50% nu mai apare reglementat, intrucat fusese abrogat prin OG nr. 83/2000 (abrogare considerata, ulterior, de catre ICCJ, ca fiind facuta cu depasirea limitelor legii de abilitare).

Din 2002 si pana in prezent in toata legislatia privind salarizarea personalului din cadrul autoritatii judecatoresti nu mai apare reglementat sporul de 50%, nici in favoarea magistratilor, si nici a altor categorii de personal.

Abia prin decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 21/10.03.2008 se statueaza, dupa cum s-a aratat mai sus, ca sporul de 50% nu ar fi fost abrogat prin OG nr. 83/2000, intrucat aceasta ordonanta ar fi fost data de guvern cu depasirea limitelor legii de abilitare. In consecinta, concluzia care se impune este aceea ca acest spor a supravietuit abrogarii, exact in forma in care era reglementat anterior adoptarii OG nr. 83/2000. Or, in cele mai sus expuse, Curtea a notat faptul ca asistentii judiciari nu s-au numarat niciodata printre beneficiarii acestui spor si, prin urmare, chiar daca abrogarea a fost neconstitutionala, asa cum a decis ICCJ, si dreptul la sporul de 50% a ramas in vigoare, el nu se cuvine decat celor care beneficiau de el si anterior aparitiei OG nr. 83/2000.

Fata de aceste considerente, Curtea constata ca nu exista  si nu a existat nicio dispozitie legala care sa prevada dreptul la sporul de stres si suprasolicitare neuropsihica in favoarea asistentilor judiciari, prima instanta facand o gresita aplicare a legii.

Curtea nu poate retine sustinerile intimatei reclamante, in sensul ca acest  spor i s-ar cuveni pentru ratiuni de analogie, respectiv pentru faptul ca asistentii judiciari indeplinesc o functie similara celei de magistrat, intrucat dispozitiile legale mai sus mentionate sunt foarte clare si nu pot fi aplicate prin analogie. Legiuitorul stabileste diferente clare intre functia de magistrat si cea de asistent judiciar, atat sub aspectul atributiilor, responsabilitatilor, cat si sub aspectul salarizarii. Argumentul intimatei bazat pe analogie, insusit si de prima instanta, nu poate fi primit si pentru faptul ca, daca l-am aplica in continuare, ar insemna sa acordam asistentilor judiciari toate drepturile salariale prevazute in favoarea magistratilor, cu ignorarea desavarsita a prevederilor legale referitoare la salarizare.

A mai sustinut intimata, prin concluziile orale formulate de aparator, ca prin minuta de unificare a practicii judiciare s-ar fi stabilit ca asistentii judiciari au dreptul de a beneficia de acest spor. Curtea nu va retine nici acest argument, intrucat solutiile se pronunta pe baza dispozitiilor legale incidente in speta, si nu pe baza discutiilor care au avut loc la CSM pentru unificarea practicii judiciare, care nu constituie izvor de drept. Mai mult, aceasta chestiune a fost semnalata tocmai ca o problema de practica neunitara, intrucat exista instante care apreciaza ca asistentii judiciari pot beneficia de sporul de 50%, in timp ce alte instante statueaza in sens contrar.

Tocmai pentru faptul ca unele instante au considerat intemeiata solicitarea asistentilor judiciari de a beneficia de acest spor s-a ajuns la situatia ca M.J. sa emita Ordinul nr. 1165/C din 09.04.2009, invocat de intimata reclamanta. Acest ordin, precum si celelalte doua referitoare la judecatori si la personalul auxiliar de specialitate, nu au avut alta menire decat sa puna in executare hotararile judecatoresti prin care s-a recunoscut plata „pentru viitor” sau „in continuare” a acestui spor. Emiterea ordinului nu echivaleaza nicidecum cu recunoasterea dreptului asistentilor judiciari de a primi acest spor, astfel ca nici acest argument nu va fi retinut de Curte.

În consecinta, în baza art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentinta recurata, în sensul ca va respinge actiunea ca neîntemeiata.

Domenii speta

Spete similare