Recurs. Cazuri de casare.

Domenii asociate:

- cai de atac

- procedura penala

- recurs

Dosar nr. 11788/300/2007

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si de familie, decizia penala nr. 63  din 12 ianuarie 2009

Recurs. Cazuri de casare. Art. 3859 alin.1 pct. 12 - condamnare dispusa pentru o alta fapta decât cea care face obiectul judecatii. Inaplicabilitate în cazul solutionarii laturii civile.

Cazul de casare prev. de art. 3859 alin.1 pct. 12 C. pr. pen. este aplicabil numai sub aspectul laturii penale a cauzei. Textul de lege face referire expresa la solutia de condamnare dispusa pentru o alta fapta decât cea care face obiectul judecatii, în conformitate cu dispozitiile art. 317 C. pr. pen., rezultând, asadar, ca modalitatea de solutionare a laturii civile nu poate fi analizata prin prisma acestui caz de casare decât ca o consecinta a modificarii laturii penale.

art. 3859 alin.1 pct. 12, art. 3859 alin.2 C. pr. pen.

Prin sentinta penala nr. 318/16.05.2008, pronuntata în dosarul nr. 11788/300/2007, rejudecând latura civila a cauzei, Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a dispus urmatoarele:

În temeiul art. art.346 C. pr. pen., a admis actiunea civila formulata împotriva inculpatului R.G.D. si a dispus obligarea acestuia la plata sumelor de 4680 USD si 4800 EUR, cu titlu de despagubiri catre partile civile P.P. si P.R.

A admis în parte actiunea civila formulata de partea vatamata U.C. si inculpatul a fost obligat la plata sumei de 108.367,38 RON cu titlu de despagubiri.

A declarat nule contractele de vânzare-cumparare autentificate sub nr. 2135/1997 de catre BNP C.P., nr. 7205/1997 de catre BNP A.S. si nr. 824/2000 de catre BNP A.G.

 A restabilit situatia anterioara savârsirii infractiunii, în sensul ca a obligat partea vatamata U.C. sa lase partilor civile P.P. si P.R. în deplina proprietate si posesie apartamentul nr.90, situat în Bucuresti din Sos. Pantelimon.

 Partile vatamate P.P. si P.R. au fost obligate sa plateasca partii vatamate U.C. suma de 12.308,7 RON reprezentând contravaloarea îmbunatatirilor aduse apartamentului su s-a instituit în favoarea partii civile U.C. un drept de retentie asupra apartamentului în cauza, pâna la achitarea de catre partile civile P.P. si P.R. a sumei reprezentând îmbunatatirile aduse imobilului.

În baza art.357 alin.2 lit.c C. pr. pen., s-a mentinut masura sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile si imobile ale inculpatului.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut, în rejudecarea laturii civile, ca prin sentinta penala nr. 218/10.02.2003 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti ramasa definitiva prin decizia penala nr. 2595/R/11.11.2003 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I Penala, s-a dispus condamnarea inculpatului R.G.D. la o pedeapsa rezultanta de 4 ani si 6 luni închisoare pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art. 215 alin. 1, 2, 3 C. pen., art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. si art. 31 rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.

În fapt, s-a retinut ca, fara drept si în baza unor înscrisuri false, inculpatul R.G.D. a înstrainat succesiv, mai multor persoaneb - ultimul dobânditor fiind partea civila U.C. - apartamentul nr.90, situat în Bucuresti din Sos. Pantelimon, proprietatea partilor civile P.P. si P.R.

Prin decizia penala nr. 503/A/18.09.2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia I  Penala a respins ca nefondat apelul declarat de partea civila U.C.

Împotriva ambelor hotarâri a formulat recurs, în termen legal, partea civila U.C. care a criticat solutiile instantelor pentru motive de nelegalitate si netemeinicie invocând cazul de casare prevazut de art. 3859 pct. 12 C. pr. pen.

Curtea apreciaza ca recursul este nefondat.

Partea civila U.C. nu a motivat recursul în termenul expres prevazut de dispozitiile art. 38510 alin. 2 C. pr. pen. (cu cel putin 5 zile înaintea primului termen de judecata), context în care, potrivit prevederilor aliniatului 21 al aceluiasi text de lege, Curtea poate examina hotarârile atacate exclusiv prin raportare la cazurile de casare care, în conformitate cu art. 3859 alin. 3 C. pr. pen., se iau în considerare din oficiu.

Pe cale de consecinta, motivele de recurs formulate de catre partea civila pot fi examinate doar prin raportare la cazul de casare prevazut de art. 3859 pct. 12 C. pr. pen. (invocat de aceasta) sau la cazurile care ar putea fi luate în considerare din oficiu.

În privinta motivului de casare la care partea civila a facut referire, respectiv pronuntarea unei condamnari a inculpatului pentru o alta fapta decât cea pentru care acesta a fost trimis în judecata, Curtea retine ca, de principiu, el ar putea fi invocat din oficiu exclusiv în cazul în care ar fi influentat asupra hotarârii în defavoarea inculpatului. O atare situatie nu este incidenta în speta, deoarece, data fiind pozitia sa procesuala, partea civila tinde la crearea unei situatii proprii mai favorabile în detrimentul inculpatului, ceea ce exclude aplicarea cazului de casare mentionat.

Esential în retinerea inaplicabilitatii acestui motiv de recurs este, însa, împrejurarea ca el limiteaza posibilitatea instantei de recurs de a cenzura legalitatea solutiei instantei inferioare numai sub aspectul laturii penale a cauzei. Formularea textului face referire expresa la solutia de condamnare dispusa pentru o alta fapta decât cea care face obiectul judecatii, în conformitate cu dispozitiile art. 317 C. pr. pen., rezultând, asadar, ca modalitatea de solutionare a laturii civile nu poate fi analizata prin prisma acestui caz de casare decât ca o consecinta a modificarii laturii penale.

Or, o atare posibilitate este exclusa în speta, cât timp latura penala a fost definitiv solutionata, intrând sub puterea autoritatii de lucru judecat.

Curtea mai constata ca sustinerile în recurs ale partii civile U.C. cu privire la mentiunile eronate cuprinse în decizia instantei de apel, la gresita retinere a relei sale credinte la încheierea contractului de vânzare-cumparare si la gresita restabilire a situatiei anterioare savârsirii infractiunii nu se subsumeaza cazului de casare invocat si nici vreunui alt caz de casare ce ar putea fi luat în considerare din oficiu.

Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen., Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de partea civila U.C. si conform art. 192 alin. 2 C. pr. pen., a obligat-o la plata cheltuielilor judiciare catre stat.

Domenii speta

Spete similare