Divorţ prin acordul părţilor, exercitarea autorităţii părinteşti, stabilirea locuinţei minorului, stabilirea unui program de legături personale cu minorul. Aplicarea dispoziţiilor Noului Cod Civil.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Paşcani sub nr. 880/866/23.02.2012, aşa cum a fost completată în cursul judecăţii, reclamanta P.G.O. a chemat în judecată pe pârâtul P.I., solicitând ca, în contradictoriu cu acesta, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între ei la data de 28 aprilie 2007, din culpa exclusivă a pârâtului, exercitarea exclusivă a drepturilor părinteşti cu privire la minora P.A., născută la data de 06 octombrie 2008, stabilirea locuinţei minorei la ea, cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în beneficiul acesteia şi revenirea ei la numele avut anterior căsătoriei, acela de „B.”.

Cererea a fost legal taxată şi timbrată.

În motivarea acesteia reclamanta arată că s-a căsătorit cu pârâtul în anul 2007, după o perioadă de prietenie, de un an între ei apărând neînţelegeri din cauza pârâtului care era o fire mai închisă necomunicativă, între apărând certuri ce degenerau în violenţe fizice şi verbale exercitate asupra ei de către pârât. Acesta era dezinteresat de viaţa de familie, nu avea sentimente de afecţiune faţă de ea, se purta distant şi cu copilul, nu muncea în gospodărie, necontribuind la cheltuielile casei.

Mai arată reclamanta că se impune ca ea se exercita autoritatea părintească cu privire la minora P.A. şi să fie stabilită locuinţa acesteia la ea, întrucât este fetiţă, ea este cadru didactic, iar pârâtul  nu a avut o relaţie foarte apropiată de acesta.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 373, 516, 523, 400, 402, 529, 525 cod civil.

La cerere au fost ataşate, în copie, acte de stare civilă.

Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.

La termenul din data de 24 noiembrie 2011, ambele părţi au arătat că solicită desfacerea căsătoriei pe baza acordului de voinţă şi s-au înţeles asupra exercitării autorităţii părinteşti cu privire la minora P.A. de ambii părinţi, neînţelegându-se însă asupra stabilirii locuinţei minorei.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii promovate de către reclamant, şi cerere reconvenţională prin care a solicitat în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între ei la data de 28 aprilie 2007, din culpa exclusivă a soţiei, exercitarea în comun a drepturilor părinteşti cu privire la minora P.A., născută la data de 06 octombrie 2008, minora să locuiască în mod egal atât la domiciliul lui cât şi la domiciliul reclamantei-pârâte, revenirea soţiei la numele avut anterior căsătoriei, acela de „B.” şi să i se permită ca în perioada în care minora locuieşte la mamă să aibă drept de vizită zilnic după terminarea orelor de program, cu luarea minorei pe o perioadă ce 3 ore.

În motivarea cererii pârâtul reclamant arată că s-a căsătorit cu reclamanta pârâtă la data de 28 aprilie 2007, din căsătoria lor rezultând minora P.A., născută la data de 06 octombrie 2008, neînţelegerile între ei apărând la scurt timp după încheierea căsătoriei, culpa aparţinând soţiei şi familiei acesteia care au intervenit distructiv între ei. Familia soţiei îi solicita să-i ajute financiar, pârâta lipsea de acasă nejustificat, îl minţea şi îl bârfea cu familia ei în lipsa lui. El s-a ocupat de familie şi gospodărie, manifestând preocupare şi faţă de minor.

Instanţa, în virtutea rolului activ, a dispus efectuarea  unei anchete sociale la domiciliul reclamantei, Primăria mun. Paşcani, Serviciul Comunitar de Asistenţă Socială şi Autoritate Tutelară, înaintând referatul întocmit cu adresa nr. 7202/23.04.2012.

La termenul din data de 07 iunie 2012, ambele părţi prezente în faţa instanţei au arătat că solicită desfacerea căsătoriei pe baza acordului de voinţă şi s-au înţeles asupra exercitării autorităţii părinteşti cu privire minora P.A. de ambii părinţi, stabilirii locuinţei minorei la mamă, stabilirea obligaţiilor de întreţinere faţă de minoră în la un venit net de 900 lei pentru reclamanta-pârâtă şi la un venit net de 808 lei pentru pârâtul-reclamant. În privinţa programului de legături personale al pârâtului-reclamant cu minora, părţile au căzut de acord ca acesta să se desfăşoare o zi în fiecare săptămână, la sfârşit, în ziua de sâmbătă sau duminică, la locuinţa pârâtului-reclamant.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 28 aprilie 2007, din relaţia lor de căsătorie rezultând minora P.A., născută la data de 06 octombrie 2008.

Minora se află în prezent la mamă, unde are condiţii bune de locuit, copilul fiind bine îngrijit, mama fiind cea care se preocupă de creşterea şi educarea acesteia şi conferă garanţii morale şi materiale propice unei dezvoltări armonioase a minorei.

În consecinţă, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 373 alin. 1 lit. a şi art. 374 din noul Cod Civil şi văzând şi dispoziţiile art. 6131 C. pr. civ., instanţa urmează a admite, în parte, cererile de divorţ promovate de părţi şi a dispune desfacerea căsătoriei încheiate între acestea, potrivit acordului lor.

În privinţa minorului P.A., instanţa va avea în vedere dispoziţiile  noului Cod Civil potrivit cărora, după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care există motive temeinice şi este în interesul superior al minorului să se hotărască ca autoritatea părintească să revină unuia dintre părinţi. De asemenea, după divorţ, instanţa trebuie să stabilească locuinţa minorului.

Instanţa constată că în prezenta cauză, din probatoriul administrat, nu s-au dovedit motive temeinice pentru ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi.

Potrivit Principiului 3:11 - Exerciţiul comun din Principiile Dreptului European cu Privire la Autoritatea Părintească elaborate de Comisia Europeană privind Legislaţia Familiei, principiu ce este integrat în art. 483 al. 3 din noul Cod Civil părinţii care au autoritatea părintească ar trebui să aibă în mod egal dreptul şi obligaţia de a o exercita şi de câte ori este posibil, ar trebui să facă acest lucru împreună, iar potrivit Principiul 3:32 - Retragerea autorităţii părinteşti, principiu ce este integrat în art. 508 şi Art. 509 din noul Cod Civil, ce se referă la decăderea din drepturile părinteşti, autoritatea competentă ar trebui să retragă autoritatea părintească deţinătorului ei, în totalitate sau parţial, atunci când comportamentul său sau neglijarea constituie un risc considerabil la adresa persoanei sau a bunurilor copilului. Totodată de reţine că art. 507 din noul Cod Civil prevede limitativ situaţiile în care exercitarea autorităţii părinteşti se face de către un singur părinte, respectiv când unul din părinţi este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicţie, decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti, sau dacă, din orice motiv se află în neputinţă de a-şi exprima voinţa.

În consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 396 alin. 1 şi 397 din noul Cod Civil, instanţa va dispune ca autoritatea părintească asupra minorei P.A. să fie exercitată în comun de ambii părinţi, nefiind justificată exercitarea acesteia doar de către unul din părinţi, şi conform disp. art. 400 din Noul Cod Civil va stabili locuinţa minorei la mamă, constatând că această măsură corespunde interesului superior al acesteia, după cum rezultă şi din concluziile referatului de anchetă socială. 

Potrivit dispoziţiilor art. 402 alin. 1 din noul Cod Civil, instanţa de tutelă, prin hotărârea de divorţ, stabileşte contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 529 din noul Cod Civil, întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. Când întreţinerea este datorată de părinte sau cel care înfiază, obligaţia de întreţinere se stabileşte până la o pătrime din câştigul său pentru un copil, o treime pentru doi copii, şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii. Întrucât părinţii sunt obligaţi în egală măsură să contribuie la cheltuielile de creştere a copiilor lor, care au dreptul la întreţinere pentru că se află în nevoie dacă nu se pot întreţine din munca lor, chiar dacă ar avea bunuri, instanţa va obliga pe pârâtul reclamant la plata unei pensii lunare de întreţinere, în bani, în raport de disp. art. 530 al. 2 din Noul Cod Civil, în beneficiul minorei P.A., în raport de veniturile pe care acesta le realizează, astfel cum au fost declarate de acesta în faţa instanţei.

Conform art. 383 alin. 3 Noul Cod Civil, reclamanta va reveni la numele avut anterior căsătoriei.

În ceea ce priveşte cererea pârâtului-reclamant privind stabilirea unui program de legături personale cu minora P.A., instanţa reţine că potrivit art. 401, al. 1 din Noul Cod Civil în cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor, au dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar potrivit disp. art. 262, al 2 din Noul Cod Civil copilul care nu locuieşte la părinţii săi sau, după caz, la unul dintre ei, are dreptul de a avea legături personale cu aceştia. Exerciţiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condiţiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.

Art. 8 al Convenţiei europene a drepturilor omului intitulat “Dreptul la respectarea vieţii private si de familie” prevede în alin 1 că “Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii private şi de familie...”. De asemenea, curtea a statuat în cauza Boyle c. Marea Britanie că „pentru un părinte si copilul său, a fi împreuna este un element esenţial al vieţii de familie....”

În relaţia dintre părinţi si copii, exerciţiul autorităţii părinteşti este un element fundamental al vieţii de familie, în el incluzându-se şi dreptul la vizită al părintelui care nu locuieşte împreună cu minorul, în vederea menţinerii contactului cu acesta. Soţul care nu mai locuieşte cu copilul trebuie să beneficieze de un drept de vizită cu excepţia cazului  în care interesul copilului o opune. Astfel, exercitarea dreptului părintelui de a avea legături personale cu copilul minorul trebuie să se facă în condiţii care să nu-l influenţeze negativ, şi să nu-i pună în primejdie creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională.

Prin urmare se impune stabilirea în favoarea reclamantei a unui program de legături personale cu minora P.A., fiind imperios necesar ca un părinte să-şi poată vedea copilul şi să ţină permanent legătura cu acesta, pentru a putea constata felul  în care i se asigura îngrijirea, creşterea, sănătatea şi educaţia, pentru că numai în acest mod poate exercita şi veghea în mod permanent la dezvoltarea sa, reţinând totodată că interesul copilului nu impune restricţionarea dreptului tatălui de a-şi exercita dreptul de a avea legături personale cu minorul la domiciliul lui, acest fapt fiind impus şi de interesul copilului, considerându-se că legăturile personale dintre tată şi copilul său pot să se desfăşoare normal.

Cu privire la modalitatea concretă de exercitare a legăturilor personale cu minorul, instanţa apreciază, de asemenea, că interesul copilului nu impune restricţionarea dreptului de vizită al pârâtului-reclamant, înţelegerea părţilor în această privinţă fiind în acord cu interesul minorei.

În raport de cele expuse, instanţa constatând întemeiată cererea pârâtului-reclamant, urmează a o admite şi a stabili în favoarea acestuia un program de relaţii personale cu minora P.A. o zi în fiecare săptămână, la sfârşit, în ziua de sâmbătă sau duminică, la locuinţa pârâtului-reclamant.

Se va lua act de renunţarea părţilor la renunţarea cheltuielilor de judecată, în deplin acord cu principiul disponibilităţii.

Domenii speta

Spete similare