Uzucapiune - posesie începută după de intrarea în vigoare a Legii nr. 58/1974 şi a Legii nr. 59/1974

Deliberând asupra cauzei de fa?ă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data 30.11.2011 sub nr. xxx/866/2011 pe rolul Judecătoriei Pa?cani, reclaman?ii TF şi TI au chemat în judecată pârâta Comuna Hălăuceşti, jud. Iaşi reprezentată prin Primar solicitând instan?ei să constate dobândirea dreptului de proprietate asupra suprafe?ei de teren de 1300 m.p. prin prescrip?ia achizitivă de lungă durată.

În motivarea ac?iunii reclaman?ii arată că au cumpărat în anul 1981 o casă de locuit şi terenul aferent de 1300 mp, teren ce este situat în comuna Hălăuceşti, jud. Iaşi, moment din care au stăpânit acest teren neîntrerupt şi fără neînţelegeri cu megieşii sau cu alte persoane care să invoce pretenţii asupra acestui lot de teren.

În drept au fost invocate prevederile Codul civil şi ale Codul de procedura civilă.

Pârâta Ora?ul Tg.Frumos nu a formulat întâmpinare.

La termenul din 30.05.2012, reclamanţii au arătat că invocă în susţinerea cererii sale uzucapiunea de lungă durată.

La termenul din 19.09.2012, reclamanţii au precizat că solicită constatarea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă identificată prin expertiză, respectiv 1353 mp, conform raportului de expertiză întocmit în prezenta cauză.

Pentru solu?ionarea cauzei au fost administrate următoarele probe: înscrisuri – acte de stare civilă (f.27), decizia nr. 14 emisă de Consiliul Popular al comunei Hălăuceşti(f.48-49), relaţii Primăria comunei Hălăuceşti (f.52), certificat de atesatre fiscală, adeverinţă emisă de Primăria comunei Hălăuceşti (f. 35-36), contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xxx din 26.04.1984 al Notariatului de Stat Local Paşcani (f. 30), martori – GL (f.28) şi DN(fila 29) - ?i expertiză tehnică în specialitatea topografie – efectuat de expert Lipşa Ştefan (f.21-26, 63-66)  .

Analizând probatoriul administrat în cauză, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine  următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xx din 26.04.1984 al Notariatului de Stat Local Paşcani (f. 30), reclamanţii au cumpărat de la MM şi MA ”una casă de locuit situată în perimetrul construibil al satului Hălăuceşti, comuna Hălăuceşti, jud. Iaşi, pe terenul aferent în suprafaţă de 250 m.p. care trece în proprietatea statului în baza art.30 din Legea 58/1974”.

Potrivit art.30 din Legea 58/1974 privind sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, în vigoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 620din 26.04.1984 al Notariatului de Stat Local Paşcani şi abrogat prin DEL. 1 26/12/1989 la data de 27 Decembrie 1989: „dobîndirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităţilor urbane şi rurale se poate face numai prin moştenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobîndirea prin acte juridice a acestor terenuri. În caz de înstrăinare a construcţiilor, terenul aferent acestor construcţii trece în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri stabilită potrivit prevederilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 4/1973. Dobînditorul construcţiei va primi din partea statului în folosinţă terenul necesar în limitele prevăzute de art. 8 şi 17 din prezenta lege. Atribuirea se face pe durata existenţei construcţiei, cu plata unei taxe anuale, potrivit Legii nr. 3.”.

Prin decizia nr. 14/martie 1974 emisă de Consiliul Popular al comunei Hălăuceşti(f.48-49)a fost trecută suprafaţa de 250 m.p. în folosinţa reclamanţilor TI şi TL, pe toată durata existenţei construcţiilor, ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xx din 26.04.1984 al Notariatului de Stat Local Paşcani şi ale aplicării prevederilor art.30 din Legea 54/1974.

Din coroborarea înscrisurilor prezentate mai sus rezultă că în urma contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 620din 26.04.1984 al Notariatului de Stat Local Paşcani reclamanţii au devenit proprietari doar asupra imobilului construc?ie, nu si asupra suprafe?ei de teren fostă proprietate a vânzătorilor MM şi MM. Terenul aferent construc?iei cumpărate, a trecut în proprietatea statului la momentul încheierii contractului, fiind ulterior primit de reclamanţi cu titlu de lot în folosinţă.

Uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietăţii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege.

Potrivit art. 1890 Cod civil adoptat în anul 1864 :” toate acţiunile atât reale cât şi personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile şi pentru care nu s-a defipt un termen de prescripţie, se vor prescrie prin 30 ani, fără ca cel ce invocă această prescripţie să fie obligat a produce vreun titlu şi fără să i se poată opune reaua-credinţă.”

Din analiza textului de lege citat mai sus, instanţa reţine că pentru a putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiunea prelungită sau de lungă durată, posesorul trebuie să îndeplinească două condiţii: 1. să posede bunul în tot timpul prevăzută de lege, respectiv 30 ani şi 2. posesia să fie utilă, adică neafectată de vreun viciu.

Nu se mai cere nicio altă condiţie pentru invocarea uzucapiunii de lungă durată. Mai mult, posesorul nu trebuie să fie de bună-credinţă, chiar şi o posesie de rea-credinţă este aptă să ducă la dobândirea dreptului real, la împlinirea termenului prescris de art. 1890 Codul civil.

1. În ceea ce priveşte prima condiţie, instanţa constată, din probatoriul administrat, că  aceasta este îndeplinită în parte, reclamanţii posedând suprafaţa de 1103 mp, situat în comuna Hălăuceşti, jud. Iaşi, şi nu de 1353 mp aşa cum pretind reclamanţii,  din perioada 1980-1984 până în prezent.

Martorii GL (f.28) şi DN (fila 29), fiind audiaţi, au declarat că sunt vecini cu reclamanţii, aceştia stăpânind de la cumpărarea casei de la familia M, din anii 1978-1979 terenul de aproximativ 1300-1400 mp.

De asemenea, astfel cum s-a arătat mai sus, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 620din 26.04.1984 al Notariatului de Stat Local Paşcani (f. 30), reclamanţii au cumpărat de la MM şi MM ”una casă de locuit situată în perimetrul construibil al satului Hălăuceşti, comuna Hălăuceşti, jud. Iaşi, pe terenul aferent în suprafaţă de 250 m.p. care trece în proprietatea statului în baza art.30 din Legea 58/1974”.

Prin decizia nr. 14/martie 1974 emisă de Consiliul Popular al comunei Hălăuceşti(f.48-49)a fost trecută suprafaţa de 250 m.p. în folosinţa reclamanţilor T i şi TL, pe toată durata existenţei construcţiilor, ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xxdin 26.04.1984 al Notariatului de Stat Local Paşcani şi ale aplicării prevederilor art.30 din Legea 54/1974.

Conform art. 1847 Codul civil adoptat în anul 1864, „ca să se poată prescrie, se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar. Deşi precaritatea este tratată prin Codul civil adoptat în anul 1864 în rândul viciilor posesiei, în realitate, precaritatea este mai mult decât atât, este lipsa însăşi a posesiei.

Conform art. 1853 Cod civil :” actele ce exercitam sau asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adica in calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc., sau asupra unui lucru comun, in puterea destinatiei legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar”, iar conform art. 1855 Cod civil :” cand posesorul a inceput a poseda pentru altul, se presupune ca a conservat aceeasi calitate, daca nu este proba contrari.

Potrivit  art. 1857 Cod civil :” Posesorul care poseda nu sub nume de proprietar nu poate sa schimbe el insusi, fie prin sine singur, fie prin alte persoane interpuse, calitatea unei asemenea posesiuni.”

Ceea ce este caracteristic pentru precaritate este faptul că stăpânirea lucrului este lipsită de „animus sibi habendi”, deci de elementul intenţional, psihologic al posesiei. Lipsa elementului psihologic face ca cel care deţine lucrul să nu aibă calitatea de posesor, ci pe aceea de detentor precar. Detentorul precar stăpâneşte bunul pentru proprietar, pe temeiul unui act încheiat cu acesta.

Prin decizia nr. 14/martie 1974 emisă de Consiliul Popular al comunei Hălăuceşti(f.48-49)a fost trecută suprafaţa de 250 m.p. în folosinţa reclamanţilor TI şi TL, pe toată durata existenţei construcţiilor, ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xxxdin 26.04.1984 al Notariatului de Stat Local Paşcani şi ale aplicării prevederilor art.30 din Legea 54/1974.

Ca urmare a acestei decizii reclamanţii au devenit detentori precari pentru suprafaţa de 250 mp, identificaţi prin Anexa 1 la suplimentul raportului de expertiză efectuat în prezenta cauză de către expert tehnic Lipşa Ştefan, fila 66, punctele A-B-C-D-E-A, stăpânind această suprafaţă de 250 mp în numele pârâtei, în temeiul deciziei de trecere în folosinţă.

Detenţia precară nu poate avea ca efect dobândirea proprietăţii, indiferent de durata stăpânirii bunului. Pentru un astfel de efect juridic este necesară exercitarea unei posesii, aşa cum reglementează art. 1890 Codul civil.

Precaritatea poate totuşi să se transforme în posesie prin intervertire, în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, respectiv art. 1858 Codul civil, însă o astfel de intervertire trebuie dovedită de cel ce o invocă. Or, prin probatoriul administrat, reclamanţii nu au făcut dovada îndeplinirii a niciunui caz prevăzută de art. 1858 Codul civil, respectiv cele ce ar putea fi incidente în speţă, şi anume de a fi primit cu bună-credinţă de la o a treia persoană, alta decât adevăratul proprietar, un titlu translativ de proprietate în privinţa lucrului ce deţin sau de a fi negat dreptul celui de la care ţine posesiunea, prin acte de rezistenţă la exerciţiul dreptului său.

Prin urmare, instanţa constată că reclamanţii au posedat, pentru cel puţin 30 ani, doar terenul în suprafaţă de 1103 m.p., situat în localitatea Hălăuceşti, comuna Hălăuceşti, jud. Iaşi, cvartal 33, delimitat pe planul de amplasament Anexa 1A la suplimentul raportului de expertiza tehnică topografică întocmit în cauză de expert tehnic Lipşa Ştefan, fila 66, de punctele C-B-A-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-C.

2. Cu privire la cea de a doua condiţie, cea referitoare la posesia utilă a suprafeţei de 1103 mp, instanţa reţine că regularitatea posesiei se prezumă, căzând în sarcina celui care invocă faptul că posesia ar fi afectată de vreun viciu să facă dovada unui astfel de fapt.

Prin relaţiile comunicate la fila 39, pârâta Comuna Hălăuceşti arată că reclamanţii au exercitat o posesie continuă, utilă şi sub nume de proprietar. Totodată şi martorii audiaţi declară că posesia exercitată de către reclamanţi a fost una neafectată de vreun viciu.

De asemenea, potrivit relaţiilor Primăria comunei Hălăuceşti (f.42) terenul face parte din domeniul privat al comunei Hălăuceşti, nefăcând obiectul vreunei cereri privind reconstituirea dreptului de proprietate potrivit legilor fondului funciar.

Având în vedere situaţia specială a terenurilor în perioada 1974-1989, perioadă în care a început şi posesia reclamanţilor asupra terenului de 1103 mp, instanţa va face următoarele precizări:

Potrivit art.30 din Legea 58/1974 privind sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, în vigoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 620din 26.04.1984 al Notariatului de Stat Local Paşcani şi abrogat prin DEL. 1 26/12/1989 la data de 27 Decembrie 1989: „dobîndirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităţilor urbane şi rurale se poate face numai prin moştenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobîndirea prin acte juridice a acestor terenuri”.

Prin Decizia nr. IV/2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii s-a statuat că "în cazul posesiilor începute înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 58/1974 şi a Legii nr. 59/1974, prescripţia achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin intrarea în vigoare a acestor legi".

În considerentele deciziei se precizează expres că posesorii acestor terenuri au beneficiat atât de prezumţia de neprecaritate, cât şi de prezumţia de neintervertire de titlu, impunându-se concluzia că intervalul de timp cât aceste legi au fost în vigoare nu a întrerupt cursul prescripţiei începute anterior, putând fi invocat la calcularea duratei de timp necesare pentru constatarea prescripţiei achizitive asupra acelor terenuri.

Este adevărat că dispozitivul Deciziei nr. IV/2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii se referă la posesiile începute anterior adoptării legilor arătate, însă faţă de momentul sesizării Înaltei Curţii, 04.10.2005 cât şi de cel al emiterii deciziei nr. IV, 16.01.2006, prin această decizie nici nu se putea decide altfel, având în vedere că până la aceste momente nu era fizic posibil să se sesizeze o practică neunitară la nivelul instanţelor judecătoreşti pentru situaţiile posesiilor începute după intrarea în vigoare a legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974 respectiv 01.12.1974 şi 05.12.1974, termenul de 30 ani necesar prescripţiei achizitive de lungă durată împlinindu-se abia la începutul anului 2005 cel mai devreme.

Mai mult, analizarea considerentelor Deciziei nr. IV/2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie duce la aceeaşi concluzie, în sensul că şi posesiile începute ulterior intrării în vigoare a legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974 pot fi folosite pentru dobândirea dreptului de proprietate privind terenurile respective.

Astfel se arată că, din examinarea dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi ale art. 44 din Legea nr. 59/1974 rezultă că intrarea în vigoare a acestor acte normative nu a determinat nici o modificare esenţială asupra cursului posesiilor achizitive începute anterior. Prevăzând la art. 30 alin. 1 că "dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităţilor urbane şi rurale se poate face numai prin moştenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri", Legea nr. 58/1974 nu conţine, în ansamblul său, nici o dispoziţie referitoare la posesiile exercitate până în acel moment asupra terenurilor. Tot astfel, nici Legea nr. 59/1974, care reglementează în mod similar dobândirea de terenuri agricole, la art. 44, nu conţine vreo prevedere referitoare la posesiile exercitate asupra acelor terenuri până la data intrării ei în vigoare.

Se mai precizează că, lipsa posibilităţii de a mai fi transmise terenurile prin acte juridice nu atrage şi încetarea posesiei asupra lor cât timp exercitarea acesteia nu numai că nu a fost interzisă prin nici o dispoziţie a legii, dar şi-a demonstrat în mod neîndoielnic utilitatea economică şi socială.

Caracterul real şi util al exercitării posesiei asupra terenurilor a fost confirmat de recunoaşterea şi protecţia acordată acţiunilor posesorii în întreaga perioadă de aplicabilitate a legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974.

Este de observat că prin art. 1864 pct. 2 din Codul civil se prevede că este întrerupere naturală a prescripţiei atunci "când lucrul este declarat neprescriptibil ca urmare a unei transformări legale a naturii sau destinaţiei sale".

Or, prin dispoziţiile legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul juridic civil, spre a li se transforma natura sau destinaţia legală, ci doar au fost restrânse modalităţile de transmitere şi dobândire a acestora, astfel că nu se poate considera întreruptă prescripţia pentru perioada în care acele legi au fost în vigoare.

De altfel, în raport cu dispoziţiile art. 1844 din Codul civil, potrivit cărora "nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declaraţie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerţ", terenurile la care se referă reglementările din legile nr. 58/1974 şi nr. 59/1974 şi-au păstrat apartenenţa la domeniul proprietăţii private atât timp cât nu au fost trecute în altă formă de proprietate şi, mai mult, au continuat să fie susceptibile de a fi transmise şi dobândite pe calea restrânsă a moştenirii legale.

Din moment ce în perioada 1974-1989, în care au fost în vigoare dispoziţiile legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, ci doar s-au restrâns căile de transmitere şi dobândire a lor, fără a se înlătura caracterul privat al formei de proprietate, este evident că nu a putut să aibă loc o întrerupere naturală a cursului prescripţiei acestora, în sensul prevederilor art. 1864 pct. 2 din Codul civil, care să poată fi invocată ca piedică la dobândirea dreptului de proprietate pe calea prescripţiei achizitive.

Rezultând astfel că terenurile ce au făcut obiectul reglementărilor din cuprinsul legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974 şi-au păstrat caracterul privat, sub aspectul dreptului de proprietate, iar posesorii lor au beneficiat atât de prezumţia de neprecaritate prevăzută de art. 1854 din Codul civil, cât şi de dispoziţiile art. 1858 din Codul civil referitoare la prezumţia de neintervertire de titlu, se impune concluzia că intervalul de timp în care aceste legi au fost în vigoare nu a întrerupt cursul prescripţiei începute anterior, putând fi invocat la calcularea duratei de timp necesare pentru constatarea prescripţiei achizitive asupra acelor terenuri.

O astfel de soluţie este în deplină concordanţă şi cu dispoziţiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, republicată, prin care s-a stabilit ca terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobândite să fie trecute în proprietatea celor ce le aveau în folosinţă.

Or, dacă unor deţinători precari ai terenurilor pe care se aflau construcţiile dobândite în perioada în care erau în vigoare prevederile Legii nr. 58/1974 li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra acelor terenuri, cu atât mai mult se cuvine să li se recunoască evidenta calitate de posesori celor care au stăpânit şi folosit terenurile altor persoane fizice o perioadă atât de îndelungată de timp.

Din analiza considerentelor Deciziei citate nu se poate reţine niciun argument pentru care posesiile începute după intrarea în vigoare a legilor nr. 58/1974 şi 59/1974 să nu poate fi avute în vedere la calcularea termenului necesar prescripţiei achizitive, ci dimpotrivă.

Totodată se poate observa că prin legile arătate mai sus s-a interzis înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a terenurilor, putându-se aprecia astfel că prescripţia de scurtă durată întemeiată pe just titlu şi buna-credinţă nu ar putea fi invocată pentru perioada 1974-1989. Însă, în cazul uzucapiunii de lungă durată, cum este situaţia de faţă, nu se invocă niciun act juridic, ci  o stare de fapt, posesia, constând în stăpânirea unui lucru, în exercitarea unei puteri de fapt, în cadrul căreia posesorul se comportă ca şi când el ar fi adevăratul titular al dreptului real asupra acelui lucru.

Pentru considerentele de fapt şi de drept arătate mai sus, având în vedere că în prezenta cauză sunt îndeplinite condiţiile analizate în ceea ce priveşte suprafaţa de teren de 1103 m.p., situat în localitatea Hălăuceşti, comuna Hălăuceşti, jud. Iaşi, cvartal 33, delimitat pe planul de amplasament Anexa 1A la suplimentul raportului de expertiza tehnică topografică întocmit în cauză de expert tehnic Lipşa Ştefan, fila 66, de punctele C-B-A-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-C, instanţa va admite în parte cererea reclamantului, constatând că reclamanţii au dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate doar asupra imobilului-teren în suprafaţă de 1103 m.p şi va respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de către reclamanţi în ceea ce priveşte constatarea dobândirii prin uzucapiunea de 30 de ani a dreptului de proprietate asupra imobilului-teren în suprafaţă de 250 m.p., situat în localitatea Hălăuceşti, comuna Hălăuceşti, jud. Iaşi, cvartal 33, parcela CC.30/1, delimitat pe planul de amplasament Anexa 1A la suplimentul raportului de expertiza tehnică topografică întocmit în cauză de expert tehnic Lipşa Ştefan, fila 66, de punctele A-B-C-D-E-A.

Conform art. 274 Codul de procedura civila, instanţa va lua act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea civilă formulată de către reclamanţii TI şi TL, ambii cu domiciliul în ……..în contradictoriu cu pârâta Comuna Hălăuceşti, jud. Iaşi reprezentată prin Primar, cu sediul în comuna Hălăuceşti, jud. Iaşi.

Constata că reclamanţii au dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra imobilului-teren în suprafaţă de 1103 m.p., situat în localitatea Hălăuceşti, comuna Hălăuceşti, jud. Iaşi, cvartal ….delimitat pe planul de amplasament Anexa 1A la suplimentul raportului de expertiza tehnică topografică întocmit în cauză de expert tehnic Lipşa Ştefan, fila 66, de punctele C-B-A-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-C.

Respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de către reclamanţi în ceea ce priveşte constatarea dobândirii prin uzucapiunea de 30 de ani a dreptului de proprietate asupra imobilului-teren în suprafaţă de 250 m.p., situat în localitatea Hălăuceşti, comuna Hălăuceşti, jud. Iaşi, cvartal …., parcela …., delimitat pe planul de amplasament Anexa 1A la suplimentul raportului de expertiza tehnică topografică întocmit în cauză de expert tehnic Lipşa Ştefan, fila 66, de punctele A-B-C-D-E-A.

Ia act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi 05.09.2012.

Domenii speta

Spete similare