Aplicarea dispozitiilor din decizia nr.33/2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, ce se refera la situatia în care nu se poate aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice, ceea ce este esential pentru past...

Aplicarea dispozitiilor din decizia nr.33/2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, ce se refera la situatia în care nu se poate aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice, ceea ce este esential pentru pastrarea ordinii de drept. (Decizia civila nr.87A/3.02.2010 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a IV  a Civila)

Legea nr. 10/2001

Deliberând, asupra  apelului civil de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti  la data de 16.03. 2006, reclamantii B.C.G.B. si B.I.I. au chemat în judecata pe pârâta A.A.,solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta, sa dispuna obligarea acesteia  sa le lase în deplina proprietate si posesie imobilul situat  în Bucuresti, str. Dr. Pasteur  nr. 27, corp A, parter, sector 5.

Prin sentinta civila nr. 3733/30.05.2006 Judecatoria Sectorului 5 a  respins exceptia netimbrarii, constatând ca prezenta cauza este scutita de plata taxei de timbru fata de regimul juridic al Legii nr.112/1995 si în raport de dispozitiile art.15 lit. r din Legea nr. 146/1997; a admis exceptia autoritatii de lucru judecat fata de decizia civila nr.1488/30.05.2002 a Curtii de Apel Bucuresti, în care reclamant era B.E. autoarea reclamantilor si pârâta A.A. pe lânga alti pârâti, fiind îndeplinite conditiile prevazute de  art.166 Cod procedura civila, raportat la art. 1021 din Codul civil.

Împotriva acestei sentinte au formulat apel reclamantii B.C.G.B. si B. I.I.

Prin sentinta civila nr.592/17.04.2009 pronuntata de Tribunalul  Bucuresti Sectia a IV-a Civila,s-au respins ca neîntemeiate exceptiile  inadmisibilitatii actiunii si a lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor; s-a respins ca neîntemeiata exceptia inadmisibilitatii cererii reconventionale în  raport de dispozitiile art. 111 Cod procedura civila;s-a respins ca neîntemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a reclamantilor-pârâti  pe cererea reconventionala; s-a luat act de renuntarea pârâtilor-reclamanti la cererea de chemare în garantie formulata împotriva Primariei Municipiului Bucuresti, prin Primarul General, Municipiul Bucuresti, prin Primarul General, Ministerul Economiei si Finantelor Publice - Directia Generala a Finantelor Publice Municipiul Bucuresti, s-a respins ca neîntemeiata actiunea reclamantilor-pârâti B.C.G.B. si B.I.I. în contradictoriu cu pârâta-reclamanta A.A.; s-a admis cererea  reconventionala formulata de pârâta-reclamanta A.A. si s-a constatat valabilitatea contractului de vânzare-cumparare nr.40842 din 11.11.1996 încheiat între A.A. si SC Cotroceni SA, având ca obiect  apartamentul nr. 1 din imobilul situat în Bucuresti, str. Louis Pasteru nr. 27,  corp A, sector 5.

Pentru a hotarî astfel, tribunalul, cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii reclamantilor întemeiata pe dispozitiile art. 480-481 Cod civil, a considerat ca nu exista nici un text legal prin care sa fie considerate ca inadmisibile actiunile de drept comun privind revendicarea unor imobile  preluate în mod abuziv în proprietatea statului.

Tribunalul a respins ca neîntemeiata exceptia inadmisibilitatii actiunii si  a respins ca neîntemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor pârâti deoarece acestia au facut dovada ca sunt mostenitorii fostului proprietar al imobilului conform titlului de proprietate depus la dosar si a certificatelor de mostenitor.

Tribunalul a respins ca neîntemeiata exceptia inadmisibilitatii cererii  reconventionale în raport de dispozitiile art. 111 întrucât reclamantii au în prezent un titlu de proprietate asupra apartamentului care nu a fost anulat si posesia si folosinta acestuia, deci nu au interesul în a formula o altfel de  actiune decât aceea de a constata în raport cu persoanele care le contesta dreptul de proprietate, valabilitatea contractului de vânzare-cumparare.

Tribunalul a respins ca neîntemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale  pasive a reclamantilor-pârâti cu privire la cererea reconventionala, întrucât acestia sunt cei care prin cererea introductiva de instanta contesta valabilitatea contractului de vânzare-cumparare încheiat cu pârâta reclamanta A.A. cu Primaria Municipiului Bucuresti, prin SC Cotroceni SA.

Tribunalul a luat act de renuntarea pârâtilor-reclamanti la cererea de  chemare în garantie.

Pe cererea principala, tribunalul a considerat ca aceasta este neîntemeiata întrucât reclamantii în contradictoriu cu pârâta Andrei Aurora, au solicitat ca în urma compararii  titlurilor de  proprietate, sa se dea câstig de cauza titlurilor acestora care provine de la un adevarat proprietar.

Tribunalul a dat câstig de cauza proprietarilor care au si posesia imobilului, acestia fiind de buna-credinta la momentul încheierii contractului de vânzare-cumparare cu plata în rate, a admis cererea reconventionala  formulata de pârâta reclamanta, a constatat valabilitatea contractului de vânzare-cumparare cu plata în rate si anume nr.40842/11.11.1996 încheiat între A.A. si SC Cotroceni SA, deoarece nu a existat si nu s-a dovedit nici un motiv de nulitate absoluta sau relativa la încheierea acestui act juridic, fiind respectate întru totul dispozitiile Legii nr.112/1995.

Împotriva sentintei pronuntata de tribunal a declarat apel reclamantii B.C.G.B.si B.I.I. criticând solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinând ca instanta trebuia sa respinga ca prescrisa actiunea în constatarea valabilitatii unui act de înstrainare privind un  imobil vândut în baza Legii nr.112/1995, în raport de dispozitiile art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001.

Apelantii au mai invocat faptul ca instanta de fond în mod nelegal a respins exceptia inadmisibilitatii cererii reconventionale, deoarece aceasta încalca dispozitiile art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001 si este inadmisibila si tardiv formulata.

Chiar daca partea are interes în formularea unei actiuni în constatare, aceasta este o chestiune distincta de existenta a unui drept sau a unui raport juridic.

În mod gresit instanta de fond a respins actiunea în constatarea nulitatii absolute, deoarece imobilul în litigiu a fost preluat abuziv si trebuia facuta aplicatiunea art.998 pct.4 si art.968 Cod civil, în sensul constatarii cauzei nelicite. Instanta trebuia sa aiba în vedere si dispozitiile art.20 alin.2 din Constitutia României, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Strain si altii contra României si cauza Katz contra României, precum si dispozitiile art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie.

Un alt argument invocat de apelanti este acela ca vânzarea apartamentelor din imobilul autoarei reclamantilor, în baza Legii nr.112/1995, împiedica reclamantii sa se bucure de dreptul lor de proprietate fara sa li se acorde vreo despagubire pentru aceasta privare.

Apelul este nefondat.

Examinând actele si lucrarile dosarului, se constata ca tribunalul a pronuntat o hotarâre legala si temeinica, solutionând în mod just litigiul dedus judecatii.

Instanta de fond în mod corect s-a referit în considerentele hotarârii pronuntate la decizia nr.33/2008 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie în recurs în interesul legii, potrivit careia: referitor la actiunile întemeiate pe dispozitiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate dupa intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 si solutionate neunitar de instantele judecatoresti: 

Concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar daca acesta nu este prevazut expres în legea speciala. În cazul în care sunt sesizate neconcordante între legea speciala, respectiv Legea nr. 10/2001, si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, aceasta din urma are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data în cadrul unei actiuni în revendicare, întemeiata pe dreptul comun, în masura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.

În speta, reclamantii au formulat actiune în revendicare pe calea dreptului compun la data de 16.03.2006 invocând, în drept, dispozitiile art.480 si art. 481 Cod civil, fara ca, în prealabil, sa apeleze la procedurile administrative prevazute de Legea nr.10/2001.

În raport de decizia nr.33/2008, mentionata anterior, prevaleaza dispozitiile legii speciale, respectiv ale Legii nr.10/2001, ceea ce înseamna ca atâta timp cât reclamantii nu au un drept de proprietate recunoscut printr-o hotarâre judecatoreasca sau printr-o decizie de restituire emisa într-o procedura administrativa, nu pot dovedi existenta bunului în patrimoniul lor, conditie esentiala pentru formularea actiunii în revendicare pe calea dreptului comun.

În raport de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, trebuie avuta în vedere notiunea de "bun", asa cum rezulta din considerentele mai multor litigii,respectiv cauza Mosteanu contra României si cauza Constandache contra României. În cauza Mosteanu, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca: "Notiunea de bunuri poate acoperi atât bunuri actuale cât si bunuri patrimonial, inclusiv creante în baza carora reclamantul poate pretinde sa aiba cel putin o speranta legitima pentru a obtine utilizarea efectiva a unui drept de proprietate. În schimb, speranta de a i se vedea recunoscuta supravietuirea unui fost drept de proprietate, pentru care este de multa vreme în imposibilitatea de a-l exercita efectiv, nu poate fi considerata drept un bun în sensul art.1 din Protocolul 1 aditional la Conventie".

În ceea ce priveste actiunea în revendicare, aceasta este acea actiune reala prin care reclamantul cere instantei de judecata sa i se recunoasca dreptul de proprietate asupra unui bun determinat  si, pe cale de consecinta, sa-l oblige pe pârât la restituirea bunului. Asadar, la fel ca în oricare alt proces, reclamantul revendicant, fiind cel care a declansat procesul, este tinut sa dovedeasca pretentia sa ca este proprietarul acelui imobil.

Spre deosebire de cauzele Katz si Strain contra României, unde partile aveau hotarâri judecatoresti din care rezulta ca nationalizarea imobilelor a fost ilegala, în speta, reclamantii nu pot face dovada existentei dreptului de proprietate în patrimoniul lor, prin aceeasi modalitate juridica, astfel încât actiunea în revendicare este nefondata.

Atâta timp cât instanta de fond a constatat ca actiunea în revendicare este neîntemeiata si nu s-a stabilit preluarea abuziva a imobilului, în raport de dispozitiile legii speciale, nu se poate invoca o privare a reclamantilor de dreptul lor de proprietate si, în consecinta, nu se poate solicita o despagubire  daca nu s-a stabilit o încalcare a drepturilor reclamantilor.

În ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de pârâta A.A., în mod corect a fost admisa de instanta de fond, aceasta având interesul în formularea unei astfel de actiuni, în raport de actiunea principala, prin care reclamantii contesta valabilitatea contractului de vânzare-cumparare încheiat de pârâta cu Primaria Municipiului Bucuresti, prin SC Cotroceni SA.

De altfel, atâta timp cât titlul pârâtei este valabil, în cauza devin incidente dispozitiile din decizia nr.33/2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, ce se refera la situatia în care nu se poate aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice, ceea ce este esential pentru pastrarea ordinii de drept.

În acest context,sustinerile apelantilor-reclamanti,referitoare la inadmisibilitatea cererii reconventionale, precum si criticile formulate pe fond relativ la aceasta, sunt nefondate.

Domenii speta

Spete similare