Aplicabilitatea Legii nr.10/2001 în situaţia unor terenuri cu destinaţia baltă, păşune şi teren arabil în cazul în care acestea nu au intrat sub incidenţa Legii nr.18/1991

Aplicabilitatea Legii nr.10/2001 în situatia unor terenuri cu destinatia balta, pasune si teren arabil în cazul în care acestea nu au intrat sub incidenta Legii nr.18/1991

DOSAR NR.9719/1/2007– DECIZIA CIVILA NR.243/A/01.04.2010

Prin sentinta civila nr.957/21.12.2004 pronuntata de Tribunalul Teleorman în dosarul nr.5667/2003, a fost respinsa ca nefondata contestatia formulata de N.V. împotriva dispozitiei nr.725/28.10.2003 emisa de Primaria Comunei N., prin care i s-a respins acestuia solicitarea de restituire în natura, în conditiile Legii nr.10/2001, a urmatoarelor bunuri: 9,7868 ha balta, 9 ha teren conac (curti), 1,39 imas, 1,6851 ha arie, de pe urma autorului G.S.N.

Pentru a hotarî în acest sens, prima instanta a retinut ca reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 90 ha teren arabil, mostenit de la G.I. si G.N. si 2 ha teren forestier, în conditiile Legii nr.18/1991, iar prin sentinta civila nr.1692/10.06.1998 a Judecatoriei Alexandria, reclamantul a mai beneficiat de restituirea constructiei si a unui teren aferent în suprafata de 4689 mp, mostenit de la G.N.

În privinta terenurilor solicitate în aceasta procedura, s-a apreciat ca nu pot face obiectul Legii nr.10/2001 întrucât regimul lor juridic este reglementat de Legea nr.18/1991, iar pentru acest caz, art.8 din Legea nr.10/2001 o exclude pe aceasta de la aplicare.

Apelul declarat de contestator împotriva acestei sentinte, a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr.1174 A/21.06.2005 pronuntându-se ca, desi terenurile din speta sunt distincte de cele pentru care au fost deja emise titlurile de proprietate în favoarea reclamantului si a altor coindivizarei, ele fac parte dintre cele al caror regim juridic e reglementat de legile fondului funciar si pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si forestiere si care au fost solicitate de catre reclamant potrivit acestor legi, dovada fiind chiar titlurile de proprietate emise deja, singurul motiv pentru care nu ai fost restituite întregile suprafete de teren fiind faptul ca aceste legi prevedeau conditia restituirii unor suprafete maxime.

Prin decizia nr.1334/6.02.2006 pronuntata în dosarul nr.27297/1/2005, Înalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul declarat de contestator împotriva deciziei instantei de apel, pe care a casat-o si a trimis cauza aceleiasi instante pentru rejudecarea apelului.

În considerentele deciziei de casare, instanta de recurs a retinut ca, desi contestatorul a sustinut pe parcursul întregului litigiu ca terenurile ce fac obiectul cauzei de fata sunt distincte de cele pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991, din probele cauzei nu a reiesit cu certitudine acest fapt.

Drept consecinta, decizia de casare a cuprins îndrumarea pentru instanta de rejudecare de a administra o expertiza pentru a se stabili cu certitudine aceste lucru.

Cauza a fost reînregistrata sub acelasi numar pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila, la 30.03.2006.

La termenul de judecata din 1.06.2006, Curtea a încuviintat efectuarea unei expertize prin comisie rogatorie, la Tribunalul Teleorman, cu obiectivele trasate prin decizia de casare mentionata.

Expertiza a fost depusa la dosar la 18.01.2007, termen la care instanta a încuviintat contestatorului obiectiuni la expertiza.

Atât expertiza, cât si raspunsul la obiectiuni se regasesc în dosarul nr.4013/87/2006 al Tribunalului Teleorman, instanta prin mijlocirea careia s-a administrat aceasta proba a cauzei.

Prin decizia civila nr.320 A/17.05.2007, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie a admis apelul declarat de apelantul-contestator N.V., împotriva sentintei civile nr.957 din 21.12.2004 pronuntata de Tribunalul Teleorman în dosarul nr.5667/2003, în contradictoriu cu intimata Primaria Comunei N., a schimbat sentinta apelata, în sensul ca a admis, în parte, contestatia formulata de contestatorul N.V., a anulat dispozitia nr.725/28.10.2003, a obligat intimata sa dispuna restituirea în natura în favoarea contestatorului, a unei suprafete de 10,8868 ha balta (9,7868 ha plus 1,1 ha), a unei suprafete de 1,39 ha imas (pasune) si a unei suprafete de 1,6251 ha arie (teren arabil) pe raza comunei N., identificate conform raportului de expertiza întocmit de expert D.D., a obligat pe intimata sa emita în favoarea contestatorului o dispozitie motivata prin care sa propuna acordarea de despagubiri în conditiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si platii despagubirilor pentru suprafata de 1,3 ha conac, imposibil de restituit în natura.

Expertiza de identificare a terenurilor solicitate de contestator, ce a fost administrata în fata instantei de fond, a stabilit ca pe întreaga suprafata de 10,300 ha curte si conac (rezultata din însumarea celor 9 ha cu 1,3 ha, terenuri cu aceeasi destinatie, provenind de la ambii autori) au avut loc reconstituiri ale drepturilor de proprietate în favoarea unor proprietari particulari, prin titluri de proprietate emise de Comisia Locala N. în aplicarea Legii nr.18/1991. Asadar, suprafata de 1,3 ha conac nu poate fi restituita în natura, motiv pentru care, în aplicarea art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001 si a titlului VII din Legea nr.247/2005, Curtea a obligat-o pe intimata sa emita în favoarea contestatorului o dispozitie motivata prin care sa propuna acordarea de despagubiri în conditiile celui din urma act normativ indicat întrucât în mod gresit s-a refuzat în procedura administrativa solutionarea favorabila a acestei pretentii, terenul în discutie fiind intravilan si nerestituit în procedura Legii nr.18/1991, intrând în sfera de aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001.

În privinta tuturor celorlalte categorii de terenuri solicitate de apelantul-contestator, opinia Curtii este, asa cum s-au exprimat si celelalte doua instante de fond în cea dintâi etapa de solutionare a cauzei, în sensul ca acestea nu pot face obiectul Legii nr.10/2001.

Chiar si în varianta initiala a Legii nr.10/2001, în vigoare la data emiterii dispozitiei contestate în cauza de fata, normele de aplicare ale acestei legi explicau foarte clar aspectul ca domeniul sau de reglementare avea si un caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu, inclusiv cea a fondului funciar, în sensul ca domeniul de reglementare al acesteia acoperea si acele terenuri din intravilanul localitatilor care, pâna la intrarea în vigoare a acesteia nu au fost restituite integral persoanelor îndreptatite. De asemenea, alte prevederi ale HG nr.498/2003 (spre ex. punctul 10.8 lit. B) faceau referire expresa la terenurile intravilane, ca domeniu de reglementare al Legii nr.10/2001.

Însa terenurile solicitate de contestator, prin chiar destinatia lor – balta, arie, imas - nu pot fi decât extravilane si prin urmare, aflate în afara sferei de reglementare a Legii nr.10/2001 (aspect confirmat si de expertiza administrata la instanta de fond).

Totusi, în virtutea prevederilor art.315 alin.1 Cod procedura civila, Curtea a solutionat cauza în sensul îndrumarilor deciziei de casare care, desi nu transeaza în mod explicit problema aplicabilitatii Legii nr.10/2001 în cazul de fata (desi aceasta fusese singura problema de drept ridicata în cauza si care facuse si obiectul recursului), lasa de înteles ca opinia Înaltei Curti este comuna cu cea a apelantului-contestator, caci altfel nu s-ar mai fi justificat o solutie de casare, cu îndrumarea de a se cerceta daca terenurile solicitate în aceasta procedura au fost sau nu restituite deja contestatorului în baza Legii nr.18/1991.

Cum expertiza a stabilit ca aceste terenuri sunt distincte fata de cele deja restituite contestatorului în procedura Legii nr.18/1991, contestatorul probându-si calitatea de persoana îndreptatita, dreptul si întinderea dreptului autorilor sai, caracterul abuziv al preluarii si cum prin expertiza administrata în fata primei instante s-a stabilit ca terenurile de 10,8868 ha balta, 1,39 ha imas si 1,6251 ha arie (cât se indica în procesul-verbal de preluare ca avea G.N., fila 55 dosar fond) sunt libere, se afla în administrarea Primariei Comunei N., nefiind atribuite cu acte altor persoane fizice sau juridice, Curtea a apreciat ca în privinta acestora contestatorul este îndreptatit sa obtina restituirea lor în natura.

Împotriva deciziei civile nr.320 A/17.05.2007 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie a formulat recurs reclamantul N.V. si pârâta Primaria comunei N., criticând-o pentru nelegalitate, sens în care au fost invocate prevederile art.304 pct.8 si 9 Cod procedura civila.

Pârâta Primaria comunei N. a criticat hotarârea instantei de apel sub aspectul regimului juridic aplicabil bunului litigios, considerat a fi reglementat de prevederile legilor fondului funciar, ceea ce determina întrunirea în speta a ipotezei prevazuta de art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001 care excepteaza de la aplicarea acestui act normativ, a terenurilor supuse obiectului de reglementare a celorlalte acte normative reparatorii adoptate în materie.

Prin decizia civila nr.4397/01.04.2009, Înalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursurile declarate de reclamantul N.V. si de pârâta Primaria Comunei N. împotriva deciziei nr. 320 A din 23 ianuarie 2007 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie, pe care a casat-o si a trimis cauza la aceeasi instanta pentru rejudecare.

Solutionând cererea reclamantului de restituire în natura a bunurilor proprietatea antecesorilor sai, expropriate de stat în conformitate cu prevederile art.3 lit.h din legea agrara, cu referire la suprafata de 9 ha conac, instanta de apel a retinut ca pretentiile reclamantului au fost partial realizate prin restituirea suprafetei de 4.689 mp potrivit dispozitiilor sentintei nr.1692/10 iunie 1998 a Judecatoriei Alexandria, pentru diferenta retinând inexistenta dovezilor ce atesta întinderea dreptului autorului sau, G.N., cu privire la terenul mentionat.

Ca urmare, contrar celor retinute de instanta de apel reclamantul a facut atât dovada proprietatii cât si a întinderii acesteia, cu referire la terenul de 9 ha conac, perspectiva din care criticile invocate sub acest aspect se vadesc a fi fondate.

Au fost apreciate fondate si criticile privind omisiunea instantele de apel de a analiza pretentia reclamantului de a i se atribui, ca masura reparatorie prin echivalent pentru terenurile ce nu pot fi restituite în natura în compensare alte terenuri în echivalent situate pe raza aceleiasi localitati.

Ca urmare, se va suplimenta probatiunea prin administrarea unei lucrari de specialitate care sa raspunda acestui obiectiv prin delimitarea cu rigurozitate a suprafetei de 9 ha teren si a destinatiei sale actuale, ori completarea lucrarilor de specialitate deja administrate în sensul evocat, ca si stabilirea titlului cu care terenul sau parte din acesta apare a fi ocupat de alte persoane si depunerea acestor înscrisuri, sens în care vor fi solicitate datele corespunzatoare de la autoritatea administrativa locala.

Pentru terenul ce nu poate fi restituit în natura, în solutionarea cererii de reparatie si determinarea categoriei masurilor reparatorii cuvenite, raportat la pretentia reclamantului care a optat pentru acordarea masurii reparatorii prin echivalent în modalitatea compensarii cu alte bunuri, în acord cu dispozitiile art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001, ce consacra prioritatea acestei masuri celei în despagubire, se va verifica îndeplinirea de catre pârâta a obligatiei stipulare de art.1 alin.5 din aceeasi lege ca si existenta/inexistenta unui excedent de teren pe raza aceleiasi localitati si care ar permite realizarea dreptului reclamantului în modalitatea solicitata.

Analizând actele si lucrarile dosarului în limitele stabilite prin criticile formulate, si de dispozitiile art. 294 si 296 Cod procedura civila, respectiv ale art. 315 alin. 3 si 4 din Codul de  procedura civila, Curtea retine urmatoarele:

Prin dispozitia nr.725/28.10.2003 emisa de  Primaria Com.N., s-a respins notificarea formulata de  contestatorul N.V.,  prin care acesta a  solicitat restituirea  în natura a  urmatoarelor imobile:9,7868 ha balta, 9 ha conac, 1,39 ha imas, 1,6851 ha arie, 1,1 ha balta  si 1,3 ha conac,  retinându-se ca  acestea nu fac obiectul legii nr. 10/2001.

Potrivit art. 315 alin. 1  din Codul de  procedura civila, în caz de casare, hotarârile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.

 În cauza, prin decizia civila nr. 4397/01.04.2009 Înalta Curte de Casatie si Justitie, a  admis ambele recursuri declarate de  ambele parti în cauza, a casat în tot  decizia recurata si a trimis cauza spre rejudecare.

Verificând  considerentele deciziei sus mentionate, se constata ca au fost apreciate ca fiind fondate criticile recurentului reclamant referitoare la întinderea drepturilor detinute de  autorii sai în ceea ce priveste  terenul de 9, 00 ha conac si omisiunea instantei de  apel de a  analiza  pretentia  reclamantului de a i se  analiza  solicitarea de a i se atribui, ca masura reparatorie prin echivalent, pentru terenurile  care nu pot fi restituite în natura, în compensare, alte terenuri situate pe raza aceleiasi localitati, ratiunea casarii  cu trimitere fiind  aceea de a  se  stabili complet  situatia juridica actuala a  suprafetei de 9,00 ha conac si identificarea posibilitatilor  concrete  de acordare a unor masuri reparatorii prin echivalent, în modalitatea compensarii cu alte  bunuri, conform art.1 alin. 2 din legea nr. 10/2001, pentru reclamant.

 În ceea ce priveste recursul promovat de recurenta pârâta, instanta de recurs a  retinut ca se impune admiterea acestui cai de atac,  exclusiv din perspectiva  necesitatii solutionarii unitare a cauzei, în conditiile în care motivele de recurs formulate vizau gresita solutionare a apelului prin decizia civila recurata în conformitate cu prevederile legii nr. 10/2001, recurenta sustinând  ca în cauza nu  este aplicabil acest act normativ ci prevederile speciale ale legii nr. 18/1991 si  respectiv ale legii nr. 1/2000.

 De asemenea, în virtutea prevederilor art.315 alin.1 Cod procedura civila, Curtea apreciaza ca se impun a fi avute în vedere  si  îndrumarile primei decizii de casare respectiv ale  deciziei civile nr. 1334/06.02.2006 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, care, desi nu a transat în mod explicit problema aplicabilitatii Legii nr.10/2001 în cazul de fata (desi aceasta fusese singura problema de drept ridicata în cauza si care facuse si obiectul recursului promovat de  contestator ), lasa de înteles ca opinia Înaltei Curti este comuna cu cea a apelantului-contestator, caci altfel nu s-ar mai fi justificat o solutie de casare, cu îndrumarea de a se cerceta daca terenurile solicitate în aceasta procedura au fost sau nu restituite deja contestatorului în baza Legii nr.18/1991.

Asa fiind, în temeiul art. 315 alin. 3 din Codul de  procedura civila, curtea va proceda la rejudecarea cauzei, tinând seama de dezlegarile obligatorii ale ambelor decizii de casare  si de îndrumarile  date, ca si de motivele  invocate  în fata instantei de apel.

 Asa cum rezulta din certificatele de mostenitor nr.196/12.02.1991 si nr.972/26.04.1994,  apelantul contestator  a dovedit ca este succesorul în drepturi al numitului G.S.N.I., în calitate de fiu, si al numitului G.N., în calitate de nepot de fiu.

Prin decizia depusa în copie la fila 37 a dosarului de fond, el a  dovedit schimbarea pe cale administrativa a numelui sau de familie, din G.S.N.V. în N.V.

Având în vedere statuarile obligatorii ale deciziei de casare  cu privire la  întinderea drepturilor  detinute de autorul reclamantului  G.N., prin raportare la procesul verbal de verificare nr. 259 /16.02.1946 întocmit de Comisia de îndrumare a aplicarii reformei agrare din judetul Teleorman, eliberat în baza certificatului nr.12/1946 emis de Primaria Comunei N., curtea, va retine ca aceasta statuare a intrat în puterea lucrului judecat, astfel ca aprecierile instantei de recurs în sensul ca acest autor detinea pe raza  localitatii N. o proprietate agricola  în suprafata de 133 ha si 7841 mp., în care se includea printre altele si suprafata de 9,00 ha conac, proprietate  supusa exproprierii în temeiul reformei agrare si ca, contrar celor retinute de  instanta de apel, reclamantul a  facut atât dovada proprietatii cât ai a întinderii acesteia cu  referire la terenul de 9,00 ha conac, se impun  a  fi respectate nemaiputând face obiect al analizei, în rejudecarea apelului  reclamantului.

 În cuprinsul acestui  proces-verbal - fila 55-56 dosar fond, este  de asemenea individualizata proprietatea acestui autor pe categorii de folosinta a terenurilor,  regasindu-se  mentionate  suprafetele de  116 ha arabil,1,39 ha imas, 1,6251 ha arie, 9,768 ha balti.

  Pe de alta parte, statul a preluat în baza aceleiasi legi, printr-un proces-verbal distinct, având însa tot nr.555/15.09.1945 fila 57 dosar fond, suprafata de 10, 3 ha de la autorul G.I., ramânându-i în continuare în proprietate 50 ha teren.

În cuprinsul acestui  proces-verbal -  este individualizata proprietatea acestui autor, pe categorii de folosinta a terenurilor,  regasindu-se  mentionate  suprafetele de  58 ha arabil, 1 ha balti, 1,3 ha conac.

Ulterior, în anul 1949, în baza Decretului nr.83/1949, celor doi autori le-a fost preluat si restul ramas în urma aplicarii Legii reformei agrare, de câte 50 ha teren, dar si câte 12 ha padure de fiecare, asa cum rezulta din certificatul nr.93-2657/21.08.1991 (fila 53 dosar fond) emis de Directia Generala a Arhivelor Statului.

Curtea a mai retinut ca  în probatiune în ceea priveste provenienta acestor terenuri, contestatorul a  depus  la dosar si copii  de pe actul de donatie autentificat sub nr.27416/14.12.1920 de Tribunalul Ilfov si de pe testamentul din 14.02.1942.

Asa cum rezulta din raportul de expertiza efectuat în cauza în prima instanta, si  chiar prin destinatia lor  bunurile solicitate de contestator reprezentând  balta, arie, imas - sunt extravilane, si prin urmare, aflate în afara sferei de reglementare a Legii nr.10/2001.

Având insa în vedere  trimiterea  expresa din deciziile de casare si  ratiunile care au constituit temei al admiterii recursurilor astfel solutionate, câta vreme, în favoarea  reclamantului, prin  decizia de casare sus mentionata,  s-a recunoscut si un drept de  proprietate si asupra suprafetei de 9 ha conac, de pe urma autorului G.N., suplimentar fata de cele deja recunoscute în apelul solutionat prin decizia civila casata, în rejudecarea caii de atac a apelului exercitat de aceasta parte, nu s-ar putea retine în contextul tuturor argumentelor prezentate în cadrul  deciziei de casare, ca dreptul astfel recunoscut, nu ar putea beneficia de protectia  legii speciale  de reparatie – legea nr. 10/2001, decât cu încalcarea prevederilor art. 315  alin. 4 raportat la art. 296  teza  finala din Codul de  procedura civila.

În consecinta, în raport de aceste statuari, curtea retinând ca expertizele de specialitate administrate în cauza, au stabilit ca aceste terenuri sunt distincte fata de cele deja restituite contestatorului în procedura Legii nr.18/1991, ca în favoarea contestatorului, prin sentinta civila nr. 1692/1998 a Judecatoriei Alexandria, contestatorului i-a fost  deja reconstituita suprafata de 4.689 mp., teren intravilan cu constructia situata pe acesta, contestatorul probând astfel, caracterul abuziv al preluarii si întinderea dreptului autorilor sai, va retine ca apelantul reclamant are calitatea de persoana  îndreptatita  la masurile reparatorii stabilite de legea nr. 10/2001, pentru urmatoarele suprafete: 10,8868 ha balta, 1,39 ha imas si 1,6251 ha arie, 8,5311 ha conac (de la autorul G.N.- asa cum rezulta din coroborarea continutului concret al actului de donatie si testamentului anterior mentionate,  acest  autor  dobândind  cladiri situate pe mosia N. si cel al  sentintei civile nr. 1692/1998 a Judecatoriei Alexandria si în lipsa administrarii unor dovezi de catre reclamant, din care sa rezulte ca  terenul si constructia  la care face  referire  aceasta  hotarâre judecatoreasca  sunt distincte de  suprafata de 9 ha  conac preluat de la acest autor) si respectiv pentru suprafata de 1,3 ha conac (de la autorul  G.I.).

Întrucât prin expertiza administrata în fata primei instante s-a stabilit ca terenurile de 10,8868 ha balta, 1,39 ha imas si 1,6251 ha arie sunt libere, se afla în administrarea Primariei Comunei N., nefiind atribuite cu acte altor persoane fizice sau juridice, aspect care nu a facut obiect al contestatiei în caile de atac, Curtea apreciaza ca în privinta acestora contestatorul este îndreptatit sa obtina restituirea lor în natura.

În ceea ce priveste  suprafata de teren care la data preluarii avea destinatia de conac, expertiza administrata în faza procesuala a apelului, în rejudecare, la îndrumarea instantei de recurs, care s-a întemeiat si pe copiile titlurilor de proprietate aflate la dosar la filele 26-63,  a concluzionat ca  în prezent pe acest teren,  au fost reconstituite conform legii nr. 18/1991, drepturi de proprietate în favoarea unor terte persoane, mai putin în ceea ce priveste suprafata de 8516,30 mp., care are în prezent  destinatia de  baza sportiva a comunei N.

 Potrivit art. 10 alin. 4 legea nr. 10/2001, se restituie în natura inclusiv terenurile fara constructii afectate de lucrari de investitii de interes public aprobate, daca nu a început constructia acestora, ori lucrarile aprobate au fost abandonate, or, asa cum rezulta din situatia de fapt  rezultata din  expertiza efectuata si relatiile comunicate de  pârâta, cerintele impuse de aceasta dispozitie legala pentru a se putea dispune restituirea în natura a  acestei parti din teren nu sunt îndeplinite, în prezent,  aceasta  suprafata având destinatia de baza sportiva a comunei N. si facând parte din domeniul public al  comunei, asa cum rezulta din anexa nr. 48 la Hotarârea nr. 13/2001 a Consiliului Local al comunei N. - fila 108-111 dosar apel, publicata în Monitorul Oficial 620 bis/ 22.08.2002.

Pe de alta parte, câta vreme, pentru restul suprafetei de teren –conac, au fost emise deja titluri de proprietate conform legii nr. 18/1991,  în lipsa unor dovezi din care sa rezulte ca aceste  acte  juridice intrate în circuitul civil au fost  invalidate / anulate în conditiile stabilite de  lege, curtea, în aplicarea prevederilor art. 1 alin. 1 din legea nr. 10/2001, apreciaza ca nu se poate proceda la obligarea pârâtei la a–i restitui în natura  reclamantului  aceasta  suprafata.

  De asemenea, desi în apel conform îndrumarilor obligatorii ale ultimei decizii de casare, s-au administrat  probe  în vederea stabilirii posibilitatii de acordare a unor masuri reparatorii în echivalent, prin modalitatea compensarii cu alte bunuri, prin adresa existenta la fila 18-20 dosar apel, pârâta  a comunicat ca în patrimoniul comunei N. nu exista  bunuri mobile sau imobile  sau servicii care  sa poata fi acordate în compensare. Curtea retine totodata ca la filele 64-107 dosar apel, pârâta  a anexat  procesele  verbale întocmite  în perioada 03.2008-12.2009, în conformitate cu  prevederile art. 1 alin. 5 din legea nr. 10/2001, din care rezulta ca  Primaria Com.N. nu detine  bunuri disponibile si/sau, dupa caz, servicii care sa pot fi acordate în compensare.

Pe de alta parte, luând act de solicitarea apelantului  reclamant, ca în solutionarea  cererii de acordare a  unor masuri reparatorii prin echivalent în compensare, de a se  proceda la verificarea  situatiei juridice a terenului  intravilan ,, fost teren de fotbal” , curtea a constatat  ca în realitate acest teren este cel la care s-a facut referire în raportul de expertiza tehnica, ca având destinatia de baza sportiva, al carui regim juridic a fost deja analizat în cele ce  preced.

 Având în vedere ca, în raport de cele anterior constatate, în cauza nu  s-a probat existenta unor bunuri sau servicii, disponibile, care sa poata face obiect al masurilor reparatorii prin echivalent, în sensul art. 1 alin. 4 din legea nr. 10/2001, curtea, în aplicarea art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001 si a titlului VII din Legea nr.247/2005,  va  dispune obligarea intimatei sa emita în favoarea contestatorului o dispozitie motivata prin care sa propuna acordarea de despagubiri în conditiile celui din urma act normativ indicat, pentru aceasta suprafata de  teren 8,5311 ha si 1, 3 ha conac, apreciind ca  întrucât în mod gresit s-a refuzat în procedura administrativa solutionarea favorabila a acestei pretentii, terenul în discutie fiind intravilan si nerestituit în procedura Legii nr.18/1991, intrând în sfera de aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001.

Pentru toate aceste considerente,  în temeiul art. 296  din Codul de  procedura civila, curtea va admite apelul, va schimba sentinta apelata, în sensul ca va  admite în parte, contestatia formulata de contestatorul N.V. în sensul ca va anula dispozitia nr.725/28.10.2003 si  va obliga intimata sa dispuna restituirea în natura, în favoarea contestatorului, a unei suprafete de 10,8868 ha balta (9,7868 ha plus 1,1 ha), a unei suprafete de 1,39 ha imas (pasune) si a unei suprafete de 1,6251 ha arie (teren arabil) pe raza comunei N., identificata conform raportului de expertiza întocmit de expert D.D. si sa propuna acordarea de despagubiri în conditiile legii speciale pentru suprafata de 1,3 ha conac si 8,5311 ha conac, imposibil de restituit în natura.

Domenii speta

Spete similare