Suspendarea judecăţii în baza art.1551 C.proc.civ. Temeinicie.

Suspendarea judecatii în baza art.1551 C.proc.civ. Temeinicie.

- Cod procedura civila, art.1551

În materie probatorie, neîndeplinirea obligatiilor vizând plata expertilor nu este de natura sa împiedice desfasurarea procesului, de vreme ce instanta este îndrituita sa treaca la judecata.

Astfel, desi judecatorul este subiectul probei, pentru ca el este cel care trebuie convins de justetea pretentiilor formulate, probele se administreaza, în esenta, în interesul partilor, asa încât daca acestea nu înteleg sa se conformeze obligatiilor stabilite în cursul procesului, instanta urmeaza sa evalueze temeinicia cererilor deduse judecatii prin prisma probelor pe care partile le-au administrat.

DECIZIA COMERCIALA NR. 490 R din 25.03.2010

Prin încheierea pronuntata la data de 23.11.2009, în dosarul nr. 32712/3/2009, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala a dispus, în temeiul art. 1551 C.proc.civ., suspendarea judecatii cauzei privind pe  reclamanta-pârâta S.C. D S.R.L. si pe pârâta-reclamanta S.C. R S.R.L.

Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut ca desfasurarea normala a procesului este împiedicata din culpa partilor, care nu s-au conformat dispozitiilor privind achitarea onorariilor provizorii stabilite pentru efectuarea unei contraexpertize.

Împotriva acestei încheieri, S.C. D S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia si continuarea judecatii. 

În motivare, recurenta a aratat ca partea adversa este cea care a solicitat efectuarea unei contraexpertize, fiind nemultumita de concluziile primului raport de expertiza, iar instanta de fond a încuviintat cererea de administrare a unei astfel de probe, stabilind în sarcina fiecarei parti obligatia de a plati un onorariu de 1.500 lei. Recurenta a precizat ca si-a îndeplinit aceasta obligatie, nu însa si intimata, însa a apreciat ca prima instanta ar fi putut sa revina asupra probei sau sa procedeze la darea în debit a partii adverse, care are interesul de a împiedica judecata cauzei. De asemenea, a afirmat ca prima instanta a procedat la suspendarea judecatii, fara a-i pune în vedere obligatia de a plati suma pe care ar fi trebuit sa o achite societatea intimata.

Analizând actele dosarului, Curtea a retinut urmatoarele:

La termenul de la data de 12.10.2009, prima instanta a dispus ca pârâta-reclamanta sa fie citata cu mentiunea de a face dovada platii onorariului provizoriu în cuantum de 1.500 lei, pentru contraexpertiza si de 750 lei, pentru al treilea expert; totodata, a dispus ca reclamanta-pârâta sa achite 750 lei, cu titlu de onorariu pentru al treilea expert.

Partile nu si-au îndeplinit aceste obligatii, desi este util a se nota ca, pentru termenul acordat, 23.11.2009, când a fost data încheierea atacata, pârâta-reclamanta nu a fost citata cu mentiunile evocate mai sus, probabil în considerarea faptului ca partile cunosteau termenul. 

Potrivit art. 1551 C.proc.civ., masura suspendarii poate fi aplicata atunci când neîndeplinirea de catre reclamant a obligatiilor impuse de lege sau stabilite de instanta împiedica desfasurarea normala a cauzei.

Este adevarat ca, în conditiile în care în fata primei instante partile  îsi disputa pretentii reciproce, ele îsi justifica dubla calitate de reclamant si de pârât, astfel încât Tribunalul este îndrituit sa aplice sanctiunea suspendarii în cazul neîndeplinirii de oricare dintre parti a obligatiilor impuse.

Însa, prin obligatii „stabilite de instanta” trebuie sa se înteleaga dispozitii fara îndeplinirea carora nu se poate pasi la judecata.

Probele nu releva ca neplata de catre parti a onorariului provizoriu a fost de natura sa împiedice judecata cauzei, pe de o parte pentru ca în dosar nu poate fi identificata vreo adresa a expertilor desemnati pentru a efectua contraexpertiza, prin care acestia sa fi precizat ca nu prezinta raportul de contraexpertiza, datorita neplatii onorariului.

Pe de alta parte, desi este real ca efectuarea contraexpertizei a fost dispusa din oficiu, asa încât instanta nu putea face aplicarea art. 170 alin. 3 C.proc.civ., privind decaderea – sanctiune ce se aplica doar în situatia în care proba este propusa de parti –, este la fel de adevarat ca prima instanta ar fi putut ca, în temeiul art. 1711 C.proc.civ., sa stabileasca ca plata onorariului sa fie facuta doar de catre una dintre parti, în masura în care aprecia ca cealalta parte nu-si îndeplineste obligatiile tocmai pentru a tergiversa judecata.

Pentru a putea fi aplicata masura suspendarii, esential este însa ca neîndeplinirea de catre reclamant a obligatiilor impuse de lege sau stabilite de instanta sa împiedice, nu doar sa tergiverseze desfasurarea normala a cauzei.

Or, în materie probatorie, neîndeplinirea obligatiilor vizând plata expertilor nu este de natura sa împiedice desfasurarea procesului, de vreme ce instanta este îndrituita sa treaca la judecata. În acest context, Curtea apreciaza util sa sublinieze ca, desi judecatorul este subiectul probei, pentru ca el este cel care trebuie convins de temeinicia pretentiilor formulate, probele se administreaza, în esenta, în interesul partilor, asa încât daca acestea nu înteleg sa se conformeze obligatiilor stabilite în cursul procesului, instanta urmeaza sa evalueze temeinicia cererilor deduse judecatii prin prisma probelor pe care partile le-au administrat.

În aceste conditii, masura suspendarii apare ca fiind excesiva, astfel încât, având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 5 C.proc.civ., recursul a fost admis, iar încheierea atacata a fost casata, dosarul fiind trimis primei instante, în vederea continuarii judecatii.

Domenii speta

Spete similare