Apel. Contestatie împotriva dispozitiei prin care s-a respins cererea de retrocedare a unui imobil ce a apartinut cultului greco-catolic, întemeiata pe dispozitiile oug nr.94/2000. Actul normativ de preluare. Calitatea de persoana îndreptatita a cult...

 Apel. Contestatie împotriva dispozitiei prin care s-a respins cererea de retrocedare a unui imobil ce a apartinut cultului greco-catolic, întemeiata pe dispozitiile OUG nr.94/2000. Actul normativ de preluare. Calitatea de persoana îndreptatita a cultului religios. Dovada dreptului de proprietate.

- Decretul nr. 358/1948 pentru stabilirea situatiei de drept a fostului cult greco-catolic, art.1 si 2;

- Decretul-lege nr.92/1950;

- Decretul-lege nr.126/1990, art.1 alin.1;, art.2;

- OUG nr.94/2000, art.1 alin.1.

 Efect al aplicarii Decretului nr.92/1950 nu putea fi decât nationalizarea dreptului de uzufruct viager pe care Maria Baleanu si-l rezervase asupra imobilului in litigiu, întrucât la intrarea in vigoare a Decretului nr.92/1950 nuda proprietate asupra imobilului nu mai era în patrimoniul sus-numitei, ca efect al constituirii acesteia ca patrimoniu al Fundatiei. Totodata, nuda proprietate nu mai apartinea Fundatiei întrucât aceasta fusese desfiintata, iar bunurile ce apartinusera acesteia si, deci, si nuda proprietate asupra imobilului in litigiu, trecusera în patrimoniul statului ca efect al dispozitiilor art. 2 din Decretul nr. 358/1948.

 Fata de dispozitiile art.1 alin.1 din Decretul-lege nr.126/1990: "Ca urmare a abrogarii Decretului nr.358/1948, ..., Biserica Româna Unita cu Roma (greco-catolica) este recunoscuta oficial.", precum si fata de mijloacele de proba administrate, se retine ca pentru Vechiul Regat autoritatea ierarhic superioara este Vicariatul Român Unit cu Roma, Greco-catolic de Bucuresti. Ca atare, Vicariatul Roman Unit cu Roma, Greco-catolic de Bucuresti este structura ce reprezinta Biserica Greco-catolica în Vechiul Regat, asa încât în mod gresit intimata a sustinut ca Vicariatul ar fi trebuit sa faca dovada ca a fost proprietar al imobilului, dreptul asupra imobilului trebuind sa fie analizat in raport cu cultul greco-catolic, iar nu cu o structura din componenta acestui cult.

 Stingerea împrumutului ipotecar nu are nici o importanta în ceea ce priveste dreptul de proprietate asupra imobilului si, respectiv, dreptul la restituire.

Împrejurarea ca titular al rolului fiscal al imobilului ar fi figurat sau nu vreodata cultul greco-catolic sau structura acestuia - Vicariatul nu are nici o relevanta, întrucât rolul fiscal nu face nici o dovada cu privire la proprietate. (Decizia nr.225A din 15.12.2009 - Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si Pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuala).

 La data de 09.01.2009 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti contestatia formulata de catre contestatorul Vicariatul Român Unit cu Roma, Greco Catolic de Bucuresti, Greco Catolica de Alba Iulia si Fagaras împotriva Dispozitiei nr. 9542/09.12.2008 emisa de pârâtul RAPPS.

 În motivarea acestei contestatii s-a aratat ca emitentul deciziei a retinut în esenta ca solicitantul nu îndeplineste conditiile prevazute de lege pentru a fi persoane îndreptatite, în sensul art. 1 al. 1 si art. 4 al. 3 din OUG nr.94/2000 motivat de faptul ca nu s-a prezentat în titlul de proprietate al imobilului solicitat, nu s-a facut dovada stingerii împrumutului ipotecar si istoricul de rol fiscal pe numele contestatorului.

 S-a sustinut ca aceasta decizie este nelegala si netemeinica deoarece prin  procesul - verbal nr. 20285/13.07.1942 al Tribunalului Ilfov - Sectia Notariat au fost autentificate Actul fundational, Statutul si Inventarul Fundatiunii Maria Baleanu si Alexandru Apostol.  Patrimoniul fundatiei a fost constituit, între altele si de imobilul situat în Bucuresti, str. A. D. X. nr. .. (colt cu strada C...) al carui proprietar exclusiv era la acea data Maria Baleanu Apostol, întemeietoarea Fundatiei astfel cum rezulta chiar din preambulul Actului fundational. Acelasi imobil este consacrat ca facând parte din patrimoniul Fundatiunii de art. 3 alin. 1 din Statutul Fundatiunii Maria Baleanu si Alexandru Apostol. Actul fundational cât si Statutul Fundatiei se circumscriu dispozitiilor Legii nr. 21/1924 pentru persoane juridice (Asociatiuni si Fondatiuni).

 Toate cele aratate mai sus atesta fara putinta de tagada ca la data autentificarii actului fundational, a statutelor si a inventarului Fundatiunii Maria Baleanu si Alexandru Apostol bunurile care au fost constituite ca patrimoniu al Fundatiei au devenit proprietatea acesteia, fara nici o alta formalitate, operând în acest fel transferul dreptului de proprietate de la fondator catre Fundatie.

 Prin actul constitutiv al Fundatiei Maria Baleanu si Alexandru Apostol, statutul si inventarul acesteia, petentul Vicariatul Român Unit cu Roma, Greco-Catolic a facut pe deplin dovada dreptului de proprietate asupra imobilului a carui restituire a solicitat-o, fiind proprietar începând cu data autentificarii, respectiv 13.07.1942.

 În aceste conditii, solicita sa se constate ca bunul nu putea sa fie nationalizat decât de la adevaratul proprietar si nicidecum de la Maria Baleanu, care la data preluarii abuzive de catre stat avea un drept de uzufruct asupra imobilului, consacrat de însusi statutul Fundatiei, astfel cum a aratat în precedent.

 Dovada calitatii de persoana îndreptatita la restituire o constituie statutul Fundatiei art. 16.

 Sunt lipsite de relevanta împrejurarile potrivit carora imobilul nu a fost înregistrat cu rol fiscal de catre Vicariat la autoritatile competente si ca nu s-a facut dovada stingerii împrumutului ipotecar mentionat în Statutul Fundatiei.

 La data de 01.02.2009 s-a depus întâmpinare de catre pârât, solicitându-se respingerea contestatiei ca neîntemeiata, sustinând în esenta lipsa titlului de proprietate al contestatorului, imobilul fiind preluat prin Decretul nr.92/1950 de la Apostol Maria, acesta nefiind evidentiat nici cel putin în istoricul de rol fiscal al imobilului.

Prin sentinta civila nr. 834/15.06.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila contestatia a fost respinsa ca nefondata.

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca prin Decizia nr.952/2008, contestata în prezenta cauza, pârâtul a respins cererea contestatorului de retrocedare a imobilului în litigiu, aceasta decizie fiind data conform sentintei civile nr.1203/2008, si în aplicarea art. 2 al.1 din OUG nr.94/2000. Motivul respingerii a fost acela ca solicitantul nu îndeplineste conditiile legale privind calitatea de persoana îndreptatita, nedovedind dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.

 Tribunalul a apreciat ca aceasta decizie este fondata, deoarece probele administrate, inclusiv actele referitoare la Fundatia Maria Baleanu Apostol, nu sunt de natura a justifica dobândirea dreptului de proprietate de catre contestator si de altfel, acesta este singurul argument invocat în sprijinul acestei ipoteze. Mai mult chiar, o dovada a faptului ca imobilul nu a intrat în patrimoniul reclamantului, este însusi faptul nationalizarii sale prin Decretul nr.92/1950 pe numele proprietarei, în anul 1948, ca urmare a Decretului 35/1948, acea dispozitie din Statutul Fundatiei Maria Baleanu de care se prevaleaza reclamantul, devenind caduca.

 Or, ca urmare a acestei împrejurari, nu se mai poate sustine ca reclamantul ar fi dobândit în patrimoniul sau un drept de proprietate valabil care sa-i confere îndreptatirea de a pretinde restituirea catre el a imobilului în litigiu în temeiul dispozitiilor legale invocate.

 Împotriva acestei sentinte a declarat apel contestatoarea, aratând ca prin procesul-verbal nr. 20285/13.07.1942 al Tribunalului Ilfov - Sectia Notariat, au fost autentificate Actul fundational, Statutele si Inventarul Fundatiunii Maria Baleanu si Alexandru Apostol. În conformitate cu art. 3 alin. 1 din Statutele Fundatiunii Maria Baleanu si Alexandru Apostol patrimoniul fundatiei a fost constituit, între altele, si de imobilul situat în Bucuresti, str. A.D.X. nr..., al carui proprietar exclusiv era la acea data Maria Baleanu Apostol, întemeietoarea Fundatiei astfel cum rezulta chiar din preambulul Actului fundational. În fine, pct. 7 din art. 3 din Actul fundational consacra dreptul Mariei Baleanu de a culege fructele (veniturile) rezultate din exploatarea bunurilor pentru care a operat transferul dreptului de proprietate, pâna la încetarea ei din viata, dar si dreptul Consiliului Superior de Administratie de a vinde din patrimoniul Fundatiei orice avere imobila sau orice fond pentru aducerea la îndeplinire a scopului urmarit de întemeietoarea Fundatiei.

 Asa fiind, atât Actul fundational cât si Statutul Fundatiei se circumscriu dispozitiilor Legii nr. 21/1924 pentru persoane juridice (Asociatiuni si Fondatiuni) al carei art. 66 defineste fundatia ("fondatiunea") ca fiind "actul prin care o persoana fizica sau juridica constituie un patrimoniu distinct si autonom de patrimoniul sau propriu, si-l destina, în genere, în mod permanent realizarii unui scop ideal, de interes obstesc".

 Este lesne de observat, în aceste conditii, ca patrimoniul fundatiei astfel constituite, cu îndeplinirea normelor legale de la acea vreme, cuprindea, fara putinta de tagada, imobilul mai-sus mentionat. Fundatia a devenit în acest mod titulara dreptului exclusiv de proprietate asupra imobilului a carui retrocedare s-a solicitat, transferul dreptului de proprietate operând în mod valabil, fara a mai fi necesara o alta formalitate.

 De altfel, prin Decretul-lege nr. 126/24.04.1990 publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 54 din 25.04.1990 privind unele masuri referitoare la Biserica Româna Unita cu Roma (greco-catolica) la art.2 s-a prevazut ca "Bunurile preluate de catre stat prin efectul Decretului nr. 358/1948, aflate în prezent în patrimoniul statului, cu exceptia mosiilor, se restituie, în starea lor actuala, Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolica)" .

 Având în vedere ca imediat dupa instaurarea regimului comunist Biserica Unita cu Roma a fost victima unui proces de desfiintare (finalizat cu edictarea dispozitiilor din Decretului nr. 358/1948) si odata cu Biserica au fost "desfiintate" si fundatiile pendinte de aceasta, este evident ca Decretul-lege nr.126/24.04.1990 nu face altceva decât sa confirme si sa consolideze titlul reclamantului, în calitate de persoana îndreptatita la retrocedare.

 În ceea ce priveste calitatea de persoana îndreptatita la restituire a reclamantului, instanta de fond a pronuntat o hotarâre nelegala si netemeinica, motivând superficial împrejurarea potrivit careia acestuia nu i s-a transmis niciodata dreptul de proprietate.

 Solicita apelanta sa se constate ca prin dispozitiile exprese ale art. 16 din Statutul Fundatiei s-a prevazut ca "daca din orice motiv neprevazut Fundatiunea nu ar mai putea exista patrimoniul ei va trece integral si exclusiv autoritatilor ierarhice ale Biserici Romana-Unita din vechiul Regat, care-l va întrebuinta numai în scop religios, conform intentiei fondatoarei". În aceste conditii, prin vointa clara, libera si neechivoca a proprietarului imobilului, s-a prevazut în mod expres soarta juridica a acestuia în ipoteza în care activitatea proprietarului va înceta sau acesta va fi desfiintat din "motive neprevazute".

 Statutul Fundatiei consacra, practic, în acest mod, o dispozitie testamentara a fostei proprietare care a lasat întregul patrimoniu Fundatiei Bisericii Romane Unita din Vechiul Regat, astazi îndeobste cunoscuta sub denumirea de Biserica Româna unita cu Roma, Greco-Catolica, reprezentata în capitala si pe teritoriul vechiului Regat de Vicariatul Roman Unit (cu Roma) de Bucuresti - conform Statutului sau intern în conformitate cu prevederile Legii cultelor.

 În acest mod este probata calitatea procesuala activa a reclamantului-apelant, fiind lipsita de relevanta neînregistrarea cu rol fiscal la autoritatile competente întrucât nu rolul fiscal probeaza calitatea de proprietar, ci titlul pe care acesta îsi fundamenteaza pretentiile si cu care întelege sa se legitimeze.

 Nu în ultimul rând, o dovada în plus a calitatii de persoana îndreptatita o reprezinta si faptul ca prin Decretul nr.92/1950 imobilul în discutie a fost nationalizat de la Maria Baleanu, întemeietoarea Fundatiei, care îsi rezervase uzufructul pe toata durata vietii.

 Astfel fiind, instanta fondului a apreciat eronat în sensul ca o dovada a lipsei calitatii de persoana îndreptatita la restituire o reprezinta nationalizarea pe numele numitei Maria Baleanu. Este evident ca masura a vizat-o pe aceasta, întrucât era uzufructuara imobilului, în timp ce nuda proprietate apartinea fundatiei constituite si nu întrucât era proprietara imobilului a carui retrocedare se solicita.

 Cu alte cuvinte, prin decretul de nationalizare patrimoniul Fundatiei a fost lichidat, iar entitatea constituita pe baza lui si-a încetat activitatea, aflându-se în imposibilitatea evidenta de a mai efectua activitati specifice scopului constituirii.

 În aceste conditii, nu pot fi primite nici argumentele instantei în sensul ca dispozitiile statutului au devenit caduce în conditiile în care cultul religios fusese desfiintat anterior, atâta vreme cât masura desfiintarii acestuia a fost una abuziva si nelegala (prin urmare, cultul nu a încetat niciodata sa fiinteze), iar actul normativ din anul 1990 confirma practic aceste aspecte prin abrogarea Decretului nr. 358/1948.

 La data edictarii Decretului nr. 358/1948 (01.12.2008) era în vigoare Constitutia Republicii Populare România publicata în Monitorul Oficial nr. 87 bis din 13 aprilie 1948, data intrarii ei în vigoare, care la art. 27 prevedea în mod imperativ ca "Libertatea constiintei si libertatea religioasa sunt garantate de Stat; cultele religioase sunt libere sa se organizeze si pot functiona liber .... ", iar legea organica (Codul civil) prevedea în art. 481 ca nimeni nu poate fi obligat a-si ceda proprietatea, exceptie facând cazurile de utilitate publica când se acordau despagubiri, ceea ce nu s-a realizat. Prin urmare, decretul de desfiintare a cultului religios contravenea atât prevederilor constitutionale în vigoare la acea data cât si legii nationale organice, o dovada în plus ca entitatea religioasa nu a încetat niciodata sa existe.

 Este lesne de observat ca judecatorul fondului s-a aflat în eroare atunci când a statuat cu privire la caducitatea dispozitiilor statutare, atâta vreme cât cultul religios nu si-a încetat niciodata activitatea (masurile "legale" de la acea vreme fiind abuzive si în neconcordanta cu legislatia nationala si internationala iar, ulterior, au fost infirmate prin Decretul-lege din 1990) iar transferul proprietatii s-a realizat în conditii perfect valabile, reglementate de dispozitiile expres ale statutului Fundatiei.

 O alta interpretare (astfel cum a procedat prima instanta) ar duce la concluzia potrivit careia desfiintarea cultului religios s-a realizat în conditii de legalitate, recunoscându-se, practic, ca valabile, masurile abuzive si tiranice ale regimului comunist.

 Asa fiind, reclamantul a facut pe deplin dovada calitatii de persoana îndreptatita la restituire, imobilul în discutie aflându-se în patrimoniul sau atunci când preluarea s-a facut în contradictie cu normele legale.

 Analizând lucrarile dosarului, curtea constata urmatoarele:

 Prin decizia nr. 952/9.12.2008, emisa in cadrul procedurii reglementate de OUG nr.94/2000, intimata a respins cererea de retrocedare a imobilului formulata de Vicariatul Roman Unit cu Roma, Greco-catolic, retinând ca "solicitantul nu îndeplineste conditiile prevazute de lege privind calitatea de persoana îndreptatita la retrocedarea imobilului ..., nefiind depuse la dosar titlul de proprietate pentru imobilul solicitat, dovada detinerii imobilului revendicat, tinând cont ca din Statutul Fundatiei Maria Baleanu si Alexandru Apostol nu rezulta dreptul de proprietate in favoarea Vicariatului, iar în Decretul nr. 92/1950 imobilul figureaza nationalizat de Maria Apostol, dovada stingerii împrumutului ipotecar, mentionat in Statutul Fundatiei, istoric de rol fiscal din care sa rezulte ca imobilul în cauza a fost înregistrat pe numele institutiei Vicariatului".

 Prin actul fundational autentificat sub nr. 20285/13.07.1942 numita Maria Baleanu Apostol a înfiintat fundatia Maria Baleanu si Alexandru Apostol, având ca scop ajutorarea si dezvoltarea Comunitatii Române-Unita/Greco-Catolica din Vechiul Regat, fondatoarea fundatiei aratând ca doreste ca din patrimoniul constituit Fundatiei sa se împlineasca, în masura posibilului, nevoile de pastoratie, crearea de institutii de pietate, cladiri de biserici pentru biserica româna-unita, exclusiv din Vechiul Regat, si alte opere în acelasi sens.

 Printre bunurile constituite ca patrimoniu al Fundatiei a existat si imobilul din Bucuresti, str. A.D.X. nr. ..., fondatoarea rezervându-si dreptul de uzufruct viager.

 Acelasi mentiuni privind scopul fundatiei si patrimoniul acesteia se regasesc si în statutul fundatiei, autentificat sub acelasi numar.

 Totodata, în art. 16 din statut s-a mentionat ca, în cazul în care, din orice motiv neprevazut, Fundatia nu va mai putea exista ca persoana juridica si va trebui dizolvata, patrimoniul acesteia va trece integral si exclusiv autoritatilor ierarhice ale bisericii Româna-Unita din Vechiul Regat, care îl va întrebuinta numai în scop religios, conform intentiei fondatoarei.

 De asemenea, în structura organelor de conducere ale fundatiei intrau în mod obligatoriu, potrivit clauzelor actelor constitutive, trei membrii ai clerului bisericii Române-Unite, iar ceilalti membri puteau fi doar persoane apartinând cultului mentionat.

 În decretul nr.358 din 2.12.1948 pentru stabilirea situatiei de drept a fostului cult greco-catolic s-a stabilit ca "în urma revenirii comunitatilor locale (parohii) ale cultului greco-catolic la cultul ortodox român si în conformitate cu art. 13 din decretul nr.177 din 1948, organizatiile centrale si statutare ale acestui cult ca: Mitropolia, Episcopiile, capitulurile, organele, congregatiunile, protopopiatele, mânastirile, fundatiunile, asociatiunile, cum si orice alte institutii si organizatiuni, sub orice denumire, înceteaza de a mai exista"(art.1), iar "averea mobila si imobila apartinând organizatiilor si institutiilor aratate la art. 1 din prezentul decret, cu exceptia expresa a averii fostelor parohii, revine Statului Român, care o va lua în primire imediat.".

 Fata de scopul si structura fundatiei, mentionate în actele constitutive, este evident ca Fundatia Maria Baleanu si Ioan Apostol facea parte din fundatiunile avute în vedere de art. 1 din Decretul 358/2.12.1948, care a fost desfiintata ca urmare a acestui decret si, prin urmare, ale carei bunuri au fost preluate in conditiile prevazute de art. 2 din acelasi decret.

 Imobilul în litigiu a fost înscris si în listele anexe ale Decretului nr.92/1950 ca fiind preluat în temeiul acestui decret de la Maria Apostol. Însa, efect al aplicarii decretului nr.92/1950 nu putea fi decât nationalizarea dreptului de uzufruct viager pe care Maria Baleanu si-l rezervase asupra imobilului in litigiu, întrucât la intrarea in vigoare a Decretului nr.92/1950 nuda proprietate asupra imobilului nu mai era în patrimoniul sus-numitei, ca efect al constituirii acesteia ca patrimoniu al Fundatiei. Totodata, nuda proprietate nu mai apartinea Fundatiei întrucât aceasta fusese desfiintata, iar bunurile ce apartinusera acesteia si, deci, si nuda proprietate asupra imobilului in litigiu, trecusera în patrimoniul statului ca efect al dispozitiilor art. 2 din Decretul nr. 358/1948.

 Sustinerea RAAPPS potrivit careia actul de preluare a proprietatii asupra imobilului este Decretul nr. 92/1950 nu poate fi primita. Astfel, este evident ca nuda proprietate a fost constituita patrimoniu al fundatiei si nu s-a facut nici o dovada ca, anterior intrarii în vigoare a Decretului nr.358/1948, imobilul ar fi revenit, în vreun mod, în patrimoniul numitei Maria Baleanu. Or, atât timp cât la intrarea în vigoare a Decretului nr.358/1948, imobilul era în patrimoniul Fundatiei, efect al desfiintarii fundatiei prin art.1, el a intrat în patrimoniul statului ca efect al art. 2 din decretul mentionat si nu mai putea fi, ulterior, nationalizat de la Maria Baleanu. Ceea ce s-a nationalizat de la Maria Baleanu a fost cel mult dreptul de uzufruct viager pe care aceasta si-l pastrase asupra imobilului.

 Ca atare, potrivit dispozitiilor legale de la momentul preluarii (art. 1 din Decretul nr.358/1948), Fundatia era considerata ca facând parte din structurile cultului greco-catolic si a urmat soarta legala a acestuia. Potrivit art. 2 din Decretul-lege nr. 126/1990: "Bunurile preluate de catre stat prin efectul Decretului nr. 358/1948, aflate în prezent în patrimoniul statului, cu exceptia mosiilor, se restituie, în starea lor actuala, Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolica).

Totodata, potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr.94/2000: "Imobilele care au apartinut cultelor religioase din România si au fost preluate în mod abuziv, cu sau fara titlu, de statul român, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lacasele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevazute la art. 2, se retrocedeaza fostilor proprietari, în conditiile prezentei ordonante de urgenta."

 Potrivit art.1 alin.1 din Decretul-lege nr.126/1990, "Ca urmare a abrogarii Decretului nr.358/1948, ..., Biserica Româna Unita cu Roma (greco-catolica) este recunoscuta oficial."

 Din adresa nr. 1510/22.10.2008 emisa de Biserica Româna Unita cu Roma, Greco-Catolica, rezulta ca pentru Vechiul Regat autoritatea ierarhic superioara este Vicariatul Român Unit cu Roma, Greco-catolic de Bucuresti.

 Ca atare, Vicariatul Roman Unit cu Roma, Greco-catolic de Bucuresti este structura ce reprezinta Biserica Greco-catolica în Vechiul Regat, asa încât în mod gresit intimata a sustinut ca Vicariatul ar fi trebuit sa faca dovada ca a fost proprietar al imobilului, dreptul asupra imobilului trebuind sa fie analizat in raport cu cultul greco-catolic, iar nu cu o structura din componenta acestui cult.

 Stingerea împrumutului ipotecar nu are nici o importanta în ceea ce priveste dreptul de proprietate asupra imobilului si, respectiv, dreptul la restituire.

 Împrejurarea ca titular al rolului fiscal al imobilului ar fi figurat sau nu vreodata cultul greco-catolic sau structura acestuia - Vicariatul nu are nici o relevanta, întrucât rolul fiscal nu face nici o dovada cu privire la proprietate.

 În consecinta, fata de cele retinute, curtea constata ca în mod gresit prin decizia  952/9.12.2008 emisa de intimata a fost respinsa cererea de retrocedare a imobilului formulata de apelant si în mod gresit prima instanta a respins contestatia formulata împotriva deciziei  sus-mentionate. Ca atare, curtea va admite apelul si, schimbând în tot sentinta apelata, va admite contestatia si, anulând decizia 952/9.12.2008 emisa de RA - APPS, va dispune restituirea catre reclamanta.

Domenii speta

Spete similare