Conditiile cerute de lege pentru a opera uzucapiunea de 30 ani

. Conditiile cerute de lege

pentru a opera uzucapiunea de 30 ani

Art. 1847 Cod Civil

În raport de dispozitiile art. 1847 Cod Civil prescriptia de 30 de ani  legiuitorul nu pretinde existenta vreunui titlu  sau proba bunei-credinte, fiind suficient  ca posesia exercitata  de titularul sau sa îndeplineasca conditiile  prev. de art.1847 Cod civil, adica sa fie continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar. (Decizia  Civila nr.1328/23.10.2009 a  Curtii  de  Apel  Bucuresti Sectia a  IV-a Civila )

Prin cererea din 21 decembrie 2007, reclamantii  G.G. si G. V.  au chemat în judecata pe pârâtii Statul Român prin M. F. si M.B. prin PG pentru a se constata ca au dobândit, prin uzucapiunea de 30 de ani,  dreptul de proprietate  asupra suprafetei de 226 m.p. teren  situat în M. B., str. R  nr.43, sector 3 .

În motivare, au aratat  ca poseda în mod continuu, public, netulburat si sub  nume de proprietar terenul sus citat, aflat în continuarea  imobilului proprietatea lor  situat în Bucuresti, B-dul 1 Decembrie  1918,  nr.9 C, din anul 1954  si ca în prezent acesta apartine domeniului privat  al statului, fiind administrat de C.G.al M.B.. Asupra acestui teren nu s-au  introdus actiuni în revendicare  sau cereri pentru  restituirea în natura în  temeiul Legii nr. 10/2001 sau  nr.18/1991.

În drept, si-a întemeiat actiunea pe  prevederile  art. 111 Cod procedura  civila, cât si  ale art. 646, 1846,1847, 1854, 1860 si 1890 Cod civil.

Prin sentinta civila  nr. 8154/24 septembrie 2008, aceeasi instanta a admis în parte  actiunea,constatând ca reclamantii  au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate  asupra suprafetei de 207 m.p. teren,  situat în Bucuresti , str. R nr.43, sector 3.

Decizia a fost atacata cu recurs de catre M.B. prin P. G solicitatând  modificarea acesteia pentru motivul de casare prev. de  art. 304  pct. 9 Cod procedura  civila, constând în neîndeplinirea conditiei exercitarii  posesiei sub nume de proprietar  reglementata prin prevederile art. 1847 Cod civil.

În opinie majoritara,  se constata ca recursul nu este întemeiat.

Astfel, se constata ca reclamantii au invocat ca  temei al uzucapiunii prevederile art. 1890 Cod civil,  prin care se statueaza expresis verbis  ca toate actiunile reale  se vor prescrie prin 30 de ani, fara ca cel ce invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a produce prin titlu si fara sa i se poata opune reaua -credinta.

Din interpretarea textului de lege sus citat rezulta în mod evident  ca pentru  prescriptia de 30 de ani  legiuitorul nu pretinde existenta vreunui titlu  sau proba bunei-credinte, fiind suficient  ca posesia exercitata  de titularul sau sa îndeplineasca conditiile  prev. de art.1847 Cod civil, adica sa fie continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar.

Reclamantii au dovedit, în baza probelor administrate la instantele de fond  ca exercita posesia asupra terenului în suprafata de 209,84 m.p  înca din anul1 953, în mod continuu, public si fara  a fi tulburati.

Aceasta posesie nu a fost întrerupta prin intrarea în vigoare a Legilor nr.58/1974,  privind sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, precum si a Legii nr.59/1974 privind fondul funciar, astfel ca, dupa abrogarea lor prin Decretul Lege nr. 1/1989 si decretul Lege nr. 9/1989, posesorii acestor terenuri pot solicita instantelor de judecata sa constate ca au dobândit dreptul de proprietate privind  terenurile respective, astfel cum se statueaza  prin Decizia nr. IV din 16 ianuarie 2006, a Înaltei Curti de Casatie  si  Justitie  - Sectiile  Unite.

De altfel, în raport cu dispozitiile art. 1844 din Codul Civil, potrivit carora nu se poate prescrie  domeniul lucrurilor care,  prin  natura lor proprie, sau printr-o declaratie  a legii , nu pot fi obiecte de proprietate privata , ci  sunt scoase afara din comert,  terenurile la care se refera reglementarile din Legile nr. 58/1974 si 59/1974  si-au pastrat apartenenta la domeniul proprietatii private atâta timp cât nu au fost trecute în alta forma de proprietate si,  mai mult,  au continuat sa fie susceptibile de a fi transmise  si dobândite  pe calea restrânsa a mostenirii legale.

Prin aceeasi decizie  se  continua în sensul ca  din moment ce în perioada 1974-1989,  în care au fost în vigoare dispozitiile  Legilor  nr. 58/1974 si 59/1974,  terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, ci doar s-au restrâns caile de transmitere si dobândire a lor,  fara a se  înlatura caracterul privat al formei de proprietate,  este evident ca nu a putut sa  aiba loc o întrerupere naturala a cursul prescriptiei acestora, în sensul prevederilor  art. 1874 pct. 2 din Codul civil, care sa poata fi invocata ca piedica la dobândirea dreptului de proprietate pe calea  prescriptiei achizitive.

Rezultând astfel ca terenurile ce au facut obiectul reglementarilor  din cuprinsul  Legilor nr. 58/1974 si 59/1974 , si-au pastrat caracterul privat, sub aspectul dreptului de proprietate, iar posesorii lor au beneficiat atât de prezumtia de neprecaritate prevazuta de  art. 1854  Cod civil. 

Apelantul nu a sustinut  si nici nu a produs nici o dovada în sensul ca anterior lunii decembrie 1989,  terenul s-ar fi aflat în proprietate socialista de stat si ar fi fost  închiriat reclamantilor  pentru a se putea trage concluzia  ca acestia  ar fi exercitat  posesia pentru stat,  si nu pentru sine, adica sub nume precar, în conditiile  art. 1853,  pentru a  i se putea opune în mod valabil  lipsa  elementului  animus al posesiei.

Faptul ca în prezent  acelasi teren se afla în proprietatea privata a M. B., se datoreaza unei legislatii ulterioare anului 1989, respectiv  prevederilor art. 26 alin. 1 din Legea nr.18/1991, conform carora "terenurile situate în intravilanul localitatii, care au apartinut  cooperatorilor  sau altor persoane  care au decedat, în ambele cazuri fara mostenitori,trec în proprietatea  comunei,orasului sau al municipiului, dupa caz,si în administrarea primariilor".

Or,din  adresa nr.58300/25 iunie 2005 a PS 3 Bucuresti, SF F si R A si  adresa  nr. 21632/28 iunie 2007,  a  DJ C si L a PM B, rezulta  ca  terenul  din litigiu  situat în str. R nr. 43 figura ca teren agricol în planul topografic  scara 1/500  din anul 1957, se afla în continuarea  terenului  si constructiei proprietatea  reclamantilor, se  afla în domeniul privat  al M B si nu s-au înregistrat actiuni în revendicare, notificari în baza Legii  nr.10/2001,  sau cereri  de  reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991 republicata, în legatura cu acest teren.

În concluzie, just a retinut instanta de apel  ca în cauza îsi au aplicare prevederile  art. 1854 Cod civil, ce instituie  prezumtia exercitarii posesiei pentru sine  si nu pentru altul, daca nu s-a probat contrariul.

Or, pârâtul apelant nu a produs nici un fel de dovezi  în sensul ca  reclamantii ar fi exercitat posesia în locul statului  si nu sub nume de proprietar.

Neplata impozitului intereseaza doar raporturile dintre reclamanti si fisc si ar fi prezentat relevanta doar  pentru a întari dovada exercitarii posesiei, fiind însa  lipsita de relevanta sub aspectul  îndeplinirii conditiilor legale ale  unei posesii utile, apte  de a putea produce dobândirea dreptului de proprietate prin  uzucapiune.

Retinându-se asadar netemeinicia motivelor de recurs invocate , urmeaza ca în baza art. 312 alin. 1 Cod procedura  civila,  acesta sa fie respins, ca nefondat .

Domenii speta

Spete similare