Regimul strainilor. Dreptul de sedere acordat in vederea desfasurarii de activitati comerciale. Dispozitie de parasire. Cerere de acordare a unei forme de protectie. Legalitate.

Sentinţă civilă 1527 din 07.04.2009


Regimul strainilor. Dreptul de sedere acordat in vederea desfasurarii de activitati comerciale. Dispozitie de parasire. Cerere de acordare a unei forme de protectie. Legalitate.

- art.81 alin.1, art.82 alin.3 lit.a, pct.i si iii din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.194/2002

Prin decizia de returnare de pe teritoriul României nr.2574782/14.07.2008,s-a dispus obligarea reclamantei L. C. sa paraseasca teritoriul României, în conformitate cu prevederile art.81 alin.1 si art.82 alin.3 lit.a pct.i si iii din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.194/2002 privind regimul strainilor din România, motivat de împrejurarea ca sederea acesteia pe teritoriul României a devenit ilegala, fiind fost solicitant al statutului de refugiat pentru care procedura de azil s-a finalizat.

Potrivit art.82 alin.3 lit.a pct.i si iii din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.194/2002,  Decizia de returnare da posibilitatea strainului sa paraseasca tara neînsotit, astfel:

a) în termen de 15 zile, pentru:

(i) strainul a carui sedere a devenit ilegala;

(ii) strainul a carui viza a fost anulata sau revocata;

(iii) fostii solicitanti de azil pentru care s-a finalizat procedura de azil;

Situatia de fapt retinuta de Oficiul Român pentru Imigrari se refera la  omisiunea reclamantei de a parasi teritoriul României pâna la data la care i-a expirat dreptul de sedere conferit prin permisul de sedere,precum si în termenul legal stabilit la momentul finalizarii procedurii de azil.

În speta , documentul temporar de sedere pentru straini care solicita acces la o noua procedura de azil, emis pe numele reclamantei de catre pârâtul Oficiul Român pentru Imigrari (fila 77 dosar), prevede o perioada de valabilitate pâna la data de 22.04.2009.

În acest context, fata de momentul expirarii valabilitatii permisului de sedere, masura de returnare de pe teritoriul României luata prin decizia nr.2574782/14.07.2008 emisa de Oficiul Român pentru Imigrari  apare ca nelegala, reclamanta neaflându-se în niciuna din situatiile retinute de pârât prin decizia atacata si întemeiate pe dispozitiile legale anterior citate.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, SENTINTA CIVILA NR.1527/07.04.2009)

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 24.07.2008, reclamanta L. C. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Roman pentru Imigrari a solicitat anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României nr.2574782/14.07.2008, precum si a interdictiei de intrare in România din data de 14.07.2008.

În motivare, reclamanta a aratat ca decizia de returnare a carei anulare o solicita a fost emisa în mod nelegal, fara a se tine cont de situatia de fapt reala a acesteia.

Astfel, reclamanta a învederat instantei ca a venit în România la data de 01.06.2005, cu viza legala de intrare, acordata în scopul  desfasurarii de activitati comerciale, valabila pentru o perioada de 90 de zile de la intrarea în tara, iar dreptul sau de sedere a fost prelungit de catre autoritatea pârâta pentru o perioada de 1 an, pâna la data de 06.07.2006.

Ulterior, pârâta a emis dispozitie de parasire a teritoriului, cu termen de 3 luni de la data comunicarii, adica 01.11.2006, iar la data de 07.12.2006, reclamanta a formulat cerere de acordare a unei forme de protectie în România, dobândind astfel drept de sedere legala pâna la data de 04.07.2008, adica la 15 zile de la respingerea în mod irevocabil a cererii.

La data de 24.06.2008, reclamanta a solicitat Oficiului Roman pentru Imigrari acordarea tolerarii pe teritoriul României, cerere respinsa prin decizia 2572500/08.07.2008, comunicata la data de 17.07.2008.

La aceeasi data - 14.07.2008 -, autoritatea pârâta a comunicat reclamantei si decizia de returnare de pe teritoriul României, motivul care a stat la baza acestei decizii fiind acela ca sederea sa ar fi devenit ilegala.

Se apreciaza de catre reclamanta ca termenul de 5 zile de la comunicarea deciziei de respingere a cererii de tolerare, pentru contestarea acesteia, nu a fost respectat, din moment ce a emis decizia de returnare în data de 14.07.2008.

În acest context, se reclama încalcarea dreptului la petitionare garantat de art.51 din Constitutia României, dreptul la accesul liber la justitie (art.21 din Constitutie), dreptul la un proces echitabil, protejat de art.6 din CEDO.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata.

S-a aratat ca la data de 07.07.2006, ca urmare a refuzului prelungirii dreptului de sedere temporara, pe numele reclamantei a fost emisa dispozitia de parasire a teritoriului României, astfel ca, fata de faptul ca reclamanta locuia ilegal în România, cât si fata de împrejurarea ca cererea de acordare a statutului de refugiat a fost respinsa, masura anterior amintita apare ca fiind conforma dispozitiilor art.11 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.194/2002, rep.

În sedinta publica din data de 03.03.2009, reclamanta a învederat instantei ca întelege sa renunte la judecata capatului de cerere având ca obiect anularea interdictiei de intrare în România, fata de împrejurarea ca pârâtul a revocat masura anterior mentionata.

Având în vedere dispozitiile art.246 Cod procedura civila care statueaza asupra principiului disponibilitatii actiunii civile, instanta va lua act de aceasta renuntare.

Cât priveste petitul 1 al actiunii, din analiza actelor depuse la dosar, instanta apreciaza ca este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin decizia de returnare de pe teritoriul României nr.2574782/14.07.2008,s-a dispus obligarea reclamantei L. C. sa paraseasca teritoriul României, în conformitate cu prevederile art.81 alin.1 si art.82 alin.3 lit.a pct.i si iii din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.194/2002 privind regimul strainilor din România, motivat de împrejurarea ca sederea acesteia pe teritoriul României a devenit ilegala, fiind fost solicitant al statutului de refugiat pentru care procedura de azil s-a finalizat.

Potrivit art.82 alin.3 lit.a pct.i si iii din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.194/2002,  Decizia de returnare da posibilitatea strainului sa paraseasca tara neînsotit, astfel:

a) în termen de 15 zile, pentru:

(i) strainul a carui sedere a devenit ilegala;

(ii) strainul a carui viza a fost anulata sau revocata;

(iii) fostii solicitanti de azil pentru care s-a finalizat procedura de azil;

Situatia de fapt retinuta de Oficiul Român pentru Imigrari se refera la  omisiunea reclamantei de a parasi teritoriul României pâna la data la care i-a expirat dreptul de sedere conferit prin permisul de sedere,precum si în termenul legal stabilit la momentul finalizarii procedurii de azil.

În speta , documentul temporar de sedere pentru straini care solicita acces la o noua procedura de azil, emis pe numele reclamantei de catre pârâtul Oficiul Român pentru Imigrari (fila 77 dosar), prevede o perioada de valabilitate pâna la data de 22.04.2009.

În acest context, fata de momentul expirarii valabilitatii permisului de sedere, masura de returnare de pe teritoriul României luata prin decizia nr.2574782/14.07.2008 emisa de Oficiul Român pentru Imigrari  apare ca nelegala, reclamanta neaflându-se în niciuna din situatiile retinute de pârât prin decizia atacata si întemeiate pe dispozitiile legale anterior citate.

Pe cale de consecinta, instanta va admite actiunea reclamantei si va dispune anularea deciziei de returnare a reclamantei de pe teritoriul României ca nelegala.