Nulitate certificat de moştenitor. Coparticipare procesuală. Ordine de soluţionare excepţii.

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 09.04.2010 sub nr. X pe rolul Judecătoriei Paşcani, reclamanta B.M. a chemat în judecată pârâţii B. I., B. P., B. D., B. C., P. (fostă B.) C. şi B. I., solicitând instanţei constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de moştenitor nr.X  şi să se constate că reclamanta a acceptat pur şi simplu moştenirea defunctei mame B. I., decedată la data de X .

În motivarea acţiunii se arată că părţile sunt descendenţii defunctei B.I., decedată la data de X 

La data de 08.10.1971 a fost emis certificatul de moştenitor nr.X de către Biroul Notariatului de Stat Paşcani, prin care s-a constatat că moştenitorii defunctei sunt: Bă. J.(soţ supravieţuitor), în prezent decedat, B. M. (fiu), în prezent decedat şi B. P. (fiu), în prezent decedat.

La rubrica renunţători sunt trecuţi : B. P. (declaraţie de renunţare nr.X ), B. I. (străin de succesiune cf.art.700 Cod civil) şi reclamanta  B. M.  (străină de succesiune cf.art.700 Cod civil).

Un prim motiv de nulitate constă în faptul că reclamanta nu a fost niciodată citată la dezbaterea succesiunii, aflând de existenţa acestui certificat de moştenitor într-un dosar ce are ca obiect constatarea nulităţii titlului de proprietate .

Un al doilea motiv de nulitate constă în acela că reclamanta a acceptat în mod tacit succesiunea de pe urma mamei sal B. I., prin preluarea de bunuri din masa succesorală şi prin efectuarea de acte materiale în calitate de erede al acesteia. În acest sens arată că la data emiterii certificatului de moştenitor B. I.  avea vârsta de 6 ani şi astfel a fost crescut de reclamantă.  De asemenea, reclamanta a participat material la înmormântarea mamei sale şi a efectuat pomenirile şi ritualurile creştineşti.

Un al treilea motiv de nulitate constă în faptul că la data emiterii certificatului de moştenitor unul dintre moştenitori era minor, acesta fiind chiar omis a fi menţionat în acest act. Faţă de acesta nu s-a instituit tutela obligatorie prevăzută de lege, fiind astfel fraudate dispoziţiile legale în vigoare la data respectivă.

Acceptarea pur şi simplă a moştenirii consolidează titlul de moştenitor iar efectul acceptării pure şi simple a moştenirii stinge definitiv dreptul de opţiune a succesibilului. Pentru considerentele arătate solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În drept au fost invocate prevederile art. 17 şi 18 din Decretul nr.40/1953, abrogat prin Legea 36/1995, art.685 şi urm.Cod civil.

Alăturat acţiunii au fost depuse următoarele înscrisuri: certificat de deces B. I. (f.5), certificat de moştenitor nr.X (f.6-7).

Pârâţii B. I., B. I., B. P. şi P. C.  au formulat întâmpinare (f.18-19) prin care solicită respingerea acţiunii pentru următoarele considerente: acţiunea  de faţă a fost formulată după ce în dosarul nr. X al Judecătoriei Paşcani pârâţii prezenţi, reclamanţi în respectivul dosar, au solicitat radierea din titlul de proprietate a tuturor moştenitorilor lui B. I., acesta fiind singurul care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate a fost formulată cu titlu de cerere reconvenţională în dosarul având ca obiect partaj succesoral, în care reclamantă este B. M., aceasta solicitând împărţirea averii rămase atât de pe urma defunctei B. I. cât şi a defunctului B. J..

În privinţa motivelor de nulitate invocate de reclamantă pârâţii arată că aceasta a cunoscut de existenţa certificatului de moştenitor, ea fiind citată în mod legal la notar, ca şi ceilalţi moştenitori. Reclamanta a fost cea care a ales să nu se prezinte la notariat, astfel încât neprezentându-se, nu a făcut dovada că a acceptat succesiunea, şi în mod corect a fost trecută ca moştenitor neacceptant.

Procedura urmată de eliberarea certificatului de moştenitor respectă întrutotul prevederile art. 17 şi 18 din decretul nr.40/1953, acesta fiind eliberat la aproape un an de la data decesului lui B. I..

În ceea ce priveşte acceptarea tacită invocată de reclamantă aceasta nu este conformă cu situaţia de fapt de după decesul defunctei.

În privinţa celui de-al treilea motiv de nulitate reclamantei nu-i poate fi recunoscut interesul în a-l invoca, singurul care ar fi putut să se plângă de excluderea sa din certificatul de moştenitor fiind B. I..

B. I. (soţul supravieţuitor) a decedat şi el între timp, iar la dezbaterea succesiunii acestuia toţi moştenitorii au cunoscut întinderea masei succesorale rămasă de pe urma acestui defunct, deci nu poate reclamanta susţine că nu a ştiut de certificatul de moştenitor emis după mama sa, în condiţiile în care masa succesorală a soţului supravieţuitor a fost dedusă în funcţie de cota preluată de el din masa defunctei B. I..

Pentru considerentele arătate pârâţii apreciază că nu există motive de nulitate absolută, astfel încât solicită respingerea acţiunii.

Reclamanta a răspuns la întâmpinare (f.27-30) arătând că declaraţiile date de fraţii săi la notar şi în baza cărora s-a întocmit certificatul de moştenitor sunt ilicite şi imorale, şi astfel şi actul încheiat este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită. De asemenea, arată că motivul de nulitate referitor la acceptarea tacită, chiar apreciat ca fiind unul de nulitate relativă, nu poate fi respins ca prescris întrucât a aflat abia în anul 2008 de existenţa certificatului de moştenitor.

Pentru soluţionarea cauzei instanţa a solicitat instituţiilor în drept copii după dosarul notarial în care a fost eliberat certificatul de moştenitor nr.X .

Camera notarilor publici Iaşi a arătat că dosarul integral nu se regăseşte în arhivă, trimiţând astfel singurele înscrisuri pe care le deţin – certificatul de moştenitor şi încheierea finală a notarului (f.34-40).

Reclamanta a depus la dosarul cauzei copie după declaraţia de renunţare la succesiune nr.X dată de B. P.(f.46).

În susţinerea afirmaţiilor lor părţile au solicitat administrarea următoarelor probe încuviinţate de către instanţă: înscrisuri – copie rol agricol B. I. (f.65), certificat de naştere şi căsătorie reclamanta(f.66), certificat de naştere B. P. (f.68,76), certificat de deces B. M. (f.69), certificat de deces B. P.(f.70), certificat de naştere B. C. I. (f.71), , titlu de proprietate nr.X  după  B. E. (f.72), fotografii înmormântare (f.74), copie carte de identitate şi certificat de naştere B. I. (f.78,79), adeverinţă (f.80), certificat de căsătorie B. I. (f.81), contract de vânzare-cumpărare B. I.-B. I. (f.81), certificat de deces B. P. (f.119), certificat de naştere B. (P.) C. -, interogatorii – B. M.(f.83), B. I.(f.84), B. P. (f.85) -, martori – B.P.(f.113), D. P. (f.114), B. A. (f.115), L. R. (f.116)-.

La data de 03.12.2010 cauza a fost reţinută spre soluţionare (f.123) Odată cu concluziile formulate de părţi pârâţii au invocat şi excepţia lipsei de interes a reclamantei.

În deliberare instanţa a observat că B. P. şi B. M. (decedaţi la data acţiunii), pentru care în judecată au fost chemaţi descendenţii acestora, au fost căsătoriţi cu B. V. (primul) şi B. V. (cel de-al doilea), acestea având calitatea de soţii supravieţuitoare dar nefigurând în cauză în calitate de pârâte. Pentru a lămuri cadrul procesual cauza a fost repusă pe rol (f.126), cu termen la 21.01.2011.

La termenul din 21.01.2011, părţile au confirmat că cele două soţii ale defuncţilor B. P. şi B. M. sunt în viaţă, iar reclamanta a formula cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a numitelor B. Viorica şi B. V. (f.141-142) în temeiul art.57 alin.3 Cod procedură civilă.

La acelaşi termen de judecată pârâţii au invocat excepţia lipsei coparticipării procesuale (f.147).

La termenul din 11.02.2011 instanţa a dispus introducerea în cauză în calitate de interveniente în interes propriu a chematelor în judecată B. V. şi B. V.

La acelaşi termen de judecată reclamanta a invocat excepţia de conexitate, arătând că pe rolul Judecătoriei Paşcani a fost înregistrat dosarul nr. X  ce are acelaşi obiect şi aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, doar în calităţi diferite, în sensul că intervenientele din prezenta cauză au calitatea de pârâte în dosarul nou arătat.

Intervenientele în interes propriu B. V. şi B. V. au formulat întâmpinare (f.164) prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamantă întrucât nu se poate pretinde că intervenientele ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamanta. Interesele intervenientelor nu sunt comune cu cele ale reclamantei, ci dimpotrivă. Autorii intervenientelor sunt singurii moştenitori trecuţi ca acceptanţi în certificatul de moştenitor, astfel încât nu au absolut nici un motiv să solicite anularea acestui act. Chemarea în judecată a intervenientelor nu este decât un artificiu procedural utilizat de reclamantă pentru a evita excepţia lipsei coparticipării procesuale invocate în cauză.

La data de 29.04.2011 instanţa a admis excepţia conexităţii invocată de reclamantă şi a dispus conexarea dosarului nr. X  al Judecătoriei Paşcani la prezentul dosar (f.175).

Pentru respectarea dreptului la apărare a admis proba cu interogatorii solicitate de către intervenientele în interes propriu, probă ce nu a putut fi însă administrată datorită lipsei părţilor la termenul pentru care au fost citate (f.191,192,196-197).

Au mai fost depuse următoarele înscrisuri: certificat de naştere F. V. (f.136), carte de identitate B. V. (f.137), certificat de căsătorie B. M. (f.138), adeverinţă medicală reclamant (f.193), sentinţa civilă nr. X a Judecătoriei Paşcani având ca obiect anulare titlu de proprietate nr.X  (f.200-201), certificat de grefă –respingere recurs (f.202).

Analizând probatoriul administrat în cauză, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.X  reclamanta B. M. a chemat în judecată pârâţii B. I., B. P., B. D., B. C., P. (fostă B.) C. şi B. I., solicitând instanţei constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de moştenitor nr.X  şi să constate că reclamanta a acceptat pur şi simplu moştenirea defunctei mame B. I., decedată la data de X .

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.X  reclamanta B. M. a chemat în judecată pârâţii B. I., B. P., B. D., B. C., P. (fostă B.) C., B.I., B. V. şi B. V., solicitând instanţei constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de moştenitor nr.X  şi să constate că reclamanta a acceptat pur şi simplu moştenirea defunctei mame B. I., decedată la data de X .

Prin încheierea de şedinţă din data de 29.04.2011 instanţa a admis excepţia conexităţii invocată de reclamantă şi a dispus conexarea dosarului nr. X  al Judecătoriei Paşcani la prezentul dosar (f.175).

Anterior conexării, în cadrul dosarului nr. X  a fost formulată cerere de chemare în judecată a altor persoane (B. V. şi B. V.) şi a fost invocată excepţia lipsei coparticipării procesuale.

De asemenea, odată cu concluziile asupra fondului a fost reiterată excepţia lipsei de interes a reclamantei.

Aceste aspecte procesuale nu au primit soluţii din partea instanţei înainte de reţinerea cauzelor  spre soluţionare.

Cu privire la excepţia lipsei de interes a reclamantei instanţa o apreciază că neîntemeiată, întrucât prin emiterea certificatului de moştenitor contestat aceasta a fost efectiv înlăturată de la moştenirea lăsată de mama sa.

Conform legii 136/1995 certificatul de moştenitor face dovada deplină a calităţii de moştenitor, masei succesorale şi a întinderii drepturilor moştenitorilor, până la anularea sa în instanţă.

Reclamanta a formulat cerere de împărţeală a moştenirii lăsate de B. I. şi B. I., deşi, certificatul de moştenitor o împiedică să acceadă la succesiunea mamei sale.

În contextul în care aceasta susţine că în mod greşit a fost trecută în certificat ca şi neacceptant, deşi ea a acceptat tacit moştenirea, instanţa apreciază că justifică un interes legitim în promovarea acţiunii.

Pentru considerentele arătate excepţia va fi respinsă. 

Cu privire la cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamantă în temeiul art. 57 Cod procedură civilă  faţă de B. V. şi B. V., având în vedere că pentru instituţia chemării în judecată a altor persoane, codul de procedură civilă nu prevede posibilitatea de admitere sau respingere în principiu, instanţa urmează să se pronunţe asupra acestui incident procedural prin sentinţă.

 Instanţa apreciază cererea de chemare în judecată a altor persoane ca nefondată pentru considerentele următoare:

 Conform art.57 alin.1 din Codul de procedură civilă :”oricare din părţi poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleaşi drepturi ca şi reclamantul”.

Doctrina este unanimă în opinia că prin intermediul acestei instituţii nu trebuie să se tindă la introducerea în cauză a unui alt pârât, adică o persoană căreia reclamanta îi opune un drept al său.

Raportând prevederile legale citate la speţa de faţă instanţa constată că reclamanta exact aspectul sesizat de doctrină l-a îndeplinit.

Chemarea în judecată a altor persoane nu a intenţionat nici un moment să aducă în cadrul procesual persoane ce pot pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamanta, ci doar a avut scopul de a aduce în proces persoanele lipsă din cadrul procesual obligatoriu în materia constatării nulităţii unor acte.

Mai mult, instanţa observă că B. V.şi B. V. nici nu ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamanta.

Reclamanta solicită constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de moştenitori nr.475/1971, în sensul de a fi trecută ca şi moştenitor acceptant în loc de moştenitor neacceptant cum figurează în acest act.

B. V. este soţia defunctului B. P., iar acesta din urmă este unul dintre cei trei moştenitori acceptanţi din certificatul de moştenitor contestat în cauză.

Aceeaşi este şi situaţia numitei B. V., care este soţia defunctului B. M., acesta fiind cel de-al doilea moştenitor acceptant.

În condiţiile în care în certificatul de moştenitor nr.X  nu figurează ca acceptanţi decât B.  I. (decedat), B.M. (decedat, dar cu moştenitori proprii) şi B. P. (decedat, dar cu moştenitori proprii), rezultă că B. V. şi B. V., împreună cu copii lor – pârâţii B. D., B.C. şi P. C. – sunt singurii moştenitori ai lui B. I., decedată în anul 1970.

În acest context, intervenientele nu numai că nu pot pretinde acelaşi drept ca şi reclamanta, dar nici nu au interes ca certificatul de moştenitor ce le e benefic să fie anulat, nici în tot şi nici în parte. De asemenea, nu au interes ca reclamanta să fie declarată eventual acceptantă alături de ele, întrucât le-ar diminua partea de moştenire la care au dreptul.

Pentru considerentele arătate instanţa apreciază că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 57 alin.1 Cod procedură civilă pentru chemarea în judecată a altor persoane, motiv pentru care va respinge această cerere.

În privinţa excepţiei lipsei coparticipării procesuale invocate de către pârâţi la acelaşi termen la care a fost formulată şi cererea de chemare în judecată a altor persoane, raportat la părţile existente în cauză la momentul invocării excepţiei şi la soluţia ce urmează a o primi cererea de chemare în judecată a altor persoane, instanţa apreciază că excepţia este întemeiată şi că se impune a fi admisă.

Astfel, Conform art. 47 Cod procedură civilă :”mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligaţie comună, ari dacă drepturile lor au aceeaşi cauză”, iar potrivit art. 48 alin.2 din acelaşi cod :”dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţii a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanţilor sau pârâţilor, actele de procedură îndeplinite numai de unii din ei sau termenele încuviinţate numai unora din ei pentru îndeplinirea actelor de procedură folosesc şi celorlalţi.Când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalţi, se va ţine seama de actele cele mai favorabile”

Acesta din urmă este litisconsorţiul, sau coparticiparea obligatorie în dosar şi se întâlneşte în caz de solidaritate, indivizibilitate sau perimare.

Reclamanta, prin cererea de chemare în judecată din dosarul nr.1502/866/2010 nu a chemat în faţa instanţei decât pe o parte din moştenitorii lui B. I., după care a fost emis certificatul de moştenitor contestat, deşi este evident faptul că, în cazul în care acţiunea ar fi admisă efectele ei se vor răsfrânge asupra tuturor moştenitorilor defunctei B. I..

B. I. a decedat la data de X .

B. P. (fiul acceptant al defunctei şi soţul lui B. V.) a decedat la data de 20.11.2007 (f.119), lăsând, pe lângă soţie şi doi copii – pârâţii B. D.şi B. C..

B. M. (fiul acceptant al defunctei şi soţuil lui B. V.) a decedat la data de 10.01.1979, lăsând, pe lângă soţie şi un copil – pârâta P. C..

Cum cei doi copii ai defunctei B. I. au decedat ulterior acesteia, rezultă că parte lor de moştenire a revenit prin retransmisie propriilor moştenitori ai fiecăruia, deci şi soţiilor supravieţuitoare B. V. şi B. V.

Cum acestea din urmă nu au fost chemate în judecată ca pârâte, iar cererea de introducere a lor forţată în cauză (conform art.57 Cod procedură civilă) va fi respinsă, rezultă că acestora nu le va fi opozabilă eventuala hotărâre pe fond pronunţată în dosarul nr. X .

Pentru considerentele arătate, instanţa va admite excepţia lipsei coparticipării procesuale faţă de cererea de chemare în judecată ce face obiectul cauzei X.

Pe cale de consecinţă, acţiunea formulată de reclamanta B.M. în contradictoriu cu pârâţii  B. I., B. P., B. D., B.C., P.(fostă B.) C. şi B.I. va fi respinsă pentru lipsa coparticipării procesuale pasive obligatorii.

În privinţa acţiunii ce face obiectul dosarul nr.X  ce a fost conexat la dosarul nr.X , instanţa constată că aceasta are acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi ca în cauza nr.X, cu diferenţa că în dosarul nou B. V. şi B.V.au calitea de pârâte, alături de pârâţii indicaţi în dosarul nr.X .

În acest context rezultă că cererea de chemare în judecată din dosarul nr.X  al Judecătoriei Paşcani îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.47 şi 48 Cod procedură civilă, cadrul procesual fiind complet.

Având în vedere faptul că administrarea probelor în dosarul nr.X  a avut loc în prezenţa aceloraşi părţi ca cele din dosarul nr.X , iar B.V. şi B. V. nu au solicitat administrarea altor probe şi nici readministrarea probelor efectuate în lipsa lor, instanţa apreciază că probele administrate rămân câştigate cauzei, urmând a fi avute în vedere la soluţionarea fondului dosarului nr.X  conexat.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale  a certificatului de moştenitor nr.X  şi să se constate că a acceptat pur şi simplu moştenirea defunctei B. I., decedată la X

În susţinerea acţiunii au fost invocate trei motive de nulitate:

1.Necitarea reclamantei la dezbaterea succesiunii în faţa notarului public;

2.Acceptarea tacită de către reclamantă a moştenirii lăsată de B. I., prin preluare de bunuri din masa succesorală, îngrijirea fratelui mai mic B.I. şi participarea la înmormântare;

3.Neinstituirea tutelei obligatorii pentru moştenitorul minor la data întocmirii certificatului de moştenitor, acesta nefiind deloc menţionat în acest act.

A mai fost invocată în mod indirect nerespectarea prevederilor art.17 şi 18 din Decretul nr.40/1953, precum şi cauza ilicită şi imorală.

1.În privinţa primului motiv de nulitate invocat de reclamantă instanţa constată că dosarul notarial în care a fost emis certificatul de moştenitor nu mai există în arhiva Camerei Notarilor Publici Iaşi (f.34,45,92 dosar nr.X ), nici la arhivele naţionale (f.90) şi nici în arhiva Judecătoriei Paşcani.

În condiţiile în care dosarul notarial nu mai există, instanţa nu poate verifica afirmaţiile reclamantei cu privire la lipsa citării sale în faţa notarului public. De asemenea, nu poate fi verificată nici respectarea procedurii prevăzute de art.17 şi 18 din Decretul nr.40/1953.

Cu toate acestea, instanţa apreciază că atâta timp cât procedura contestată a fost îndeplinită de notarul public, aceasta trebuie să beneficieze, până la proba contrară, de prezumţia de legalitate şi temeinicie, astfel încât, faţă de lipsa unei probe contrare produsă de reclamantă, instanţa va aprecia neîntemeiat primul motiv de nulitate absolută invocat de reclamantă.

2.În ceea ce priveşte acceptarea tacită a moştenirii lăsată de B. I., de către reclamantă, contrar menţiunii din certificatul de moştenitor nr.475/1971  în care a fost indicată drept moştenitor neacceptant conform art.700 Cod civil, instanţa constată următoarele:

În primul rând aspectul acceptării sau neacceptării moştenirii, şi pe cale de consecinţă menţionarea moştenitorului respectiv ca şi acceptant sau neacceptant într-un certificat de moştenitor, atunci când menţiunea este necorespunzătoare realităţii, nu constituie motiv de nulitate absolută a certificatului de moştenitor, ci doar de nulitate relativă.

Singurul interes încălcat este cel privat, al moştenitorului faţă de care s-a stabilit greşit calitatea arătată (acceptant/neacceptant) şi nu unul general.

În orice caz, independent de natura nulităţii pe care ar atrage-o, acceptarea tacită a moştenirii de către reclamantă, în forma necesară pentru a atrage nulitatea parţială a certificatului de moştenitor, nu se confirmă din probele dosarului.

Reclamanta arată în interogatoriu că a luat din casa părintească un covor, o cergă, castroane şi farfurii (f.83 ds.1502).

Pârâţii B. I. şi B. P. (f.84,85 ds.1502) neagă faptul că reclamanta a luat bunurile din paragraful de mai sus, arătând că ”nu avea ce să ia pentru că eram săraci” (f.85).

Din declaraţiile martorilor audiaţi (f.113-116) în cauză rezultă că după moartea lui B. I. în casa bătrânească au rămas soţul acesteia şi patru dintre copii – I., P., M. şi I. - , ceilalţi doi copii – reclamanta şi P. – fiind căsătoriţi şi plecaţi la casele lor.

Din aceleaşi declaraţii de martori rezultă că imobilul casă de locuit rămas de pe urma lui B. I. era sărăcăcios şi format dintr-o singură cameră şi o sală.

Martorii B. A. (f.115) şi L. R. (f.116) susţin că reclamanta a luat din casa bătrânească o serie de bunuri – pătură, covor, straiele de sărbătoare ale defunctei (ie, catrinţă, naframe, cămaşă, casinca)  - însă nu au putu preciza anul în care aceasta şi-a însuşit respectivele bunuri.

Astfel, martora B. A. a văzut pătura şi covorul provenite de la defunctă, în casa reclamantei în urmă cu 3-4 ani, iar martora L. R. a arătat ca a văzut în casa reclamantei covoare despre care reclamanta i-a zis că le are de la mama ei, undeva în timp după decesul mamei (1970) dar înainte de decesul tatei (2007). Aceeaşi martoră arată că straiele de sărbătoare ale defunctei le-a văzut la reclamantă când au mers la Bucureşti cu ocazia venirii Papei în România.

Martorii B. P.şi D. P. (f.113, 114) au arătat că nu au văzut personal sau auzit de la cineva ca reclamanta să fi luat bunuri din casa bătrănească.

Toţi cei patru martori relatează că de înmormântare şi ritualurile creştine ulterioare s-a ocupat toată familia, adică soţul defunctei şi toţi cei şase copii, neputând preciza dacă reclamanta a contribuit semnificativ mai mult la  procurarea celor necesare îndeplinirii acestora.

În contextul informaţiilor oferite de martori,  faţă de susţinerile părţilor şi apelând la prezumţiile judecătoreşti, instanţa apreciază că reclamanta nu a preluat din masa succesorală bunurile pretinse – covoare, cergă, castroane, farfurii – sau cel puţin nu imediat după moartea mamei sale.

A aprecia în alt mod ar însemna că reclamanta ar fi luat din casa părintească, în condiţiile în care în casă locuiau încă patru copii şi tatăl reclamantei, aproape toate bunurile ce constituiau strictul necesar al familiei.

Reclamanta era căsătorită la momentul decesului mamei sale şi avea casa ei proprie în care locuia cu propria familie. Este puţin probabil să fi recurs la a-şi lăsa fraţii şi tatăl fără veselă şi fără covoare şi pături, mai ales că se pare că familia B. nu era tocmai înstărită.

În privinţa straielor de sărbătoare ce au aparţinut defunctei, nu este exclus ca reclamantă să le fi luat, fiind singura fată din familie, însă din probe nu rezultă că şi le-ar fi însuşit în anul 1971, ci dimpotrivă, undeva după revoluţia din 1989, căci Papa a venit la Bucureşti mult după anul 1989 (7-9 mai 1999). 

Este irelevant din punct de vedere al acceptării tacite şi aspectul dacă reclamanta s-a îngrijit sau nu de fratele ei minor B. I., întrucât această grijă nu echivalează cu noţiunea de preluare de bunuri din moştenire şi nici cu efectuarea unui act pe care nu putea să-l facă decât în calitate de erede.

 Referitor la contribuţia la cheltuielile înmormântării sau ale celorlalte ritualuri creştine, instanţa apreciază că acestea în sine nu echivalează neapărat cu acte de acceptare tacită a moştenirii. ?i un  moştenitor care a renunţat expres la succesiune poate, în semn de respect şi recunoştinţă pentru părintele decedat, să susţină singur, sau împreună cu ceilalţi moştenitori, cheltuielile unor astfel de obiceiuri.

Conform art. 689 Cod civil :”acceptarea poate fi sau expresă sau tacită. (…) este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede şi care lasă a se presupune neapărat intenţia sa de acceptare” iar conform art. 700 alin.1 din acelaşi cod :”dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii”.

 Cum am arătat, din probele administrate în dosar nu rezultă că reclamanta ar fi efectuat un act pe care nu putea să-l efectueze decât în calitate de erede şi mai ales nu s-a dovedit că un asemenea act a fost efectuat în termenul de 6 luni prevăzut de lege ca termen de acceptare (tacită sau expresă).

Pentru considerentele arătate instanţa va aprecia  neîntemeiat cel de-al doilea motiv de nulitate invocat de reclamantă.

3.În privinţa celui de-al treilea motiv de nulitate -  neinstituirea tutelei obligatorii pentru moştenitorul minor la data întocmirii certificatului de moştenitor, acesta nefiind deloc menţionat în acest act – instanţa constată că acesta a fost dovedit în cauză şi că ar fi de natură a atrage nulitatea absolută a certificatului de moştenitor, însă nu doar parţială ci totală.

Cu toate acestea, instanţa nu poate lua act de confirmarea acestui motiv de nulitate pentru simplul motiv că petitul acţiunii reclamantei nu-i corespunde.

Astfel, reclamanta a cerut doar nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor, respectiv doar cu privire la indicarea sa ca moştenitor neacceptant în temeiul art.700 Cod civil, şi pe cale de consecinţă instanţa să constate că a acceptat pur şi simplu (tacit) moştenirea defunctei B. I..

Neindicarea tuturor moştenitorilor în faţa notarului public şi mai ales lipsa tutelei pentru moştenitorul minor sunt aspecte ce ating interesul general, fiind binecunoscut faptul că interesul minorului transcende simplul interes privat, fiind protejat expres de legislaţia română în nenumărate acte normative.

Aducând atingere interesului general ar constitui motiv de nulitate absolută a întregului certificat de moştenitor.

Cu toate acestea, reclamanta nu a cerut nulitatea absolută a întregului certificat ci, doar parţială şi doar în ceea ce o priveşte.

Cum instanţa de judecată nu se poate pronunţa decât asupra a ceea ce s-a cerut şi nu poate acorda mai mult decât ce s-a cerut,  soluţia asupra acţiunii reclamantei nu poate fi decât de respingere din privinţa acestui motiv invocat.

În privinţa cauzei ilicite invocate de către reclamantă în memoriul de la filele 28-30 dosar nr.X , instanţa observă că se poate vorbi de cauză doar în cazul convenţiilor (conform art.948 Cod civil), iar certificatul de moştenitor nu este o convenţie pentru a-i fi aplicabile condiţiile de valabilitate descrise de art.948 Cod civil, printre care şi cauza licită.

Pentru toate considerentele de mai sus instanţa constată că  motivele de nulitate invocate de către reclamantă nu sunt de natură a atrage confirmarea petitului cererii de chemare în judecată, motiv pentru care va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Văzând şi prevederile art. 274 Cod procedură civilă instanţa constată căzută în pretenţii pe reclamantă şi faţă de cheltuielile de judecată suportate de către pârâţi pentru a se apăra o va obliga pe aceasta la plata următoarelor sume către următorii pârâţi după cum urmează: către pârâţii B. I., B.I., B. P. şi P.C. a sumei de 1000 de lei reprezentând onorariu avocat (f.111-112), către pârâţii B. I., B. P., B. D. şi P. C. a sumei de 850 de lei reprezentând onorariu avocat (f. 194) şi către pârâţii B. P. şi B. I. a sumei de 150 de lei, reprezentând onorariu avocat (f.195).

Domenii speta

Spete similare