Competenţa materială.

Dosar 215/1259/2008

Competenţa materială.

Clauza inserată în contract privind competenţa

unei anume instanţe în soluţionarea litigiului.

Sentinţa comercială nr. 339/14.05.2008

Prin cererea înregistrată la 06.03.2008, reclamanta, societate comercială cu sediul

în Piteşti a chemat în judecată pe pârâta – societate comercială cu sediul în Bucureşti

pentru a se dispune rezoluţiunea contractului de vânzare – cumpărare nr. 3357/2007, din

vina pârâtei.

Pârâta a ridicat prin întâmpinare excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului

Comercial Argeş, invocând existenţa clauzei contractuale conform căreia rezolvarea

neînţelegerilor între părţi ivite pe parcursul derulării contractului, este de competenţa

instanţelor judecătoreşti ordinare, competente din Bucureşti.

S-a admis excepţia şi s-a dispus declinarea competenţelor soluţionării cererii în

favoarea Tribunalului Bucureşti cu următoarea motivare:

„Potrivit dispoziţiilor art.7 alin.1 c.proc.civilă, cererea formulată împotriva unei

persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal.

Competenţa teritorială de drept comun intervine deci când cererea se introduce la

instanţa de drept comun din punct de vedere teritorial, fără însă ca părţile să fie

împiedicate să convină să se judece la o altă instanţă.

Normele  procedurale de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine

privată dacă este vorba de pricini privitoare la bunuri, cu excepţia cazurilor prevăzute de

art.13 – 16 Cod procedură civilă, dar sunt norme juridice de ordine publică în materie de

persoane, în alte pricini care nu sunt cu privire la bunuri, precum şi în cazurile prevăzute

de art.13 – 16 C.proc.civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 pct.1 Cod procedură civilă, unul din cazurile de 

competenţă teritorială alternativă îl constituie acţiunile privitoare la executarea, anularea,

rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, când competentă este, pe lângă instanţa

domiciliului sau sediului pârâtului, şi insanţa  locului prevăzut în contract pentru

executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii.

În speţă, în conţinutul contractului de vânzare-cumpărare nr.3357/10.05.2007 a

cărui rezoluţiune se solicită, nu s-a prevăzut care este locul executării contractului, în

schimb s-a inserat în cuprinsul dispoziţiilor art.7.1 din contract (f.5) faptul că „În cazul în

care rezolvarea neînţelegerilor nu este posibilă pe cale amiabilă, ele (litigiile) vor fi

supuse spre soluţionare instanţelor judecătoreşti ordinare competente din Bucureşti”.

În raport de aceasta, instanţa a reţinut că excepţia necompetenţei teritoriale a

instanţei invocată de pârâtă prin întâmpinare este întemeiată întrucât părţile şi-au

manifestat la data încheierii contractului voinţa comună ca litigiile ce decurg din acesta 

să fie deduse soluţionării instanţei sediului principal al pârâtei.

În plus, câtă vreme în contract părţile nu au prevăzut o clauză prin care să se

stipuleze locul unde obligaţia urmează să fie executată, prevederea art.10 pct.1

c.proc.civilă nu îşi mai găseşte aplicarea, iar competenţa teritorială urmează a se stabili

potrivit regulii de drept comun.”

Domenii speta

Spete similare