Calitatea procesuală pasivă a statului

Statul Român nu poate fi chemat în judecată ca titular al unei moşteniri vacante, ca creditor sau debitor al unei obligaţii, decât în situaţia în care a fost emis un certificat de vacanţă succesorală, acesta din urmă fiind singurul înscris care dovedeşte legitimarea procesuală pasivă a statului.

Legitimare procesuală pasivă în cererea de pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare justifică numai promitentul vânzător sau succesorii universali sau cu titlu universal ai acestuia, acesta fiind debitorul obligaţiei de a încheia în viitor contractul de vânzare-cumpărare şi al cărui consimţământ se cere a fi suplinit, în temeiul dispoziţiilor art. 1073-1077 c..civ din 1864.

În lipsa unui certificat de vacanţă succesorală, Statul Român nu poate fi chemat în judecată, ca moştenitor legal al defunctei promitente.

De altfel, o astfel de soluţie este în acord cu decizia nr.2/2011 pronunţată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, potrivit cu care, în situaţia acţiunilor având ca obiect constatarea calităţii de unic moştenitor asupra unei mase succesorale, statul nu are calitate procesuală pasivă decât în ipoteza în care pe seama acestuia s-a emis certificat de vacanţă succesorală.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 22.12.2008 sub nr.8314/94/2008 reclamantul Keresztes Alexandru în contradictoriu cu pârâţii Keresztes Vladimir Aurelian şi Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ilfov a solicitat pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare - cumpărare asupra cotei de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren şi construcţie situat în comuna Baloteşti sat Preoţeşti , judeţul Ilfov, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani şi ca urmare a joncţiunii posesiilor.

In motivare, reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.280/11.09.1961 soţii Koszty Mihai şi Koszty Floarea au devenit posesorii de drept ai imobilului de 883 m.p. situat în vatra satului Preoţeşti, comuna Baloteşti. La data de 26.07.1998 a decedat numitul Koszty Mihai iar ulterior, la 20.04.2001 Koszty Floarea a înstrăinat partea sa reclamantului, printr-un înscris sub semnătură privată.

A mai precizat reclamantul că la 24.05.2005 Neagu Elisabeta, fiica şi unica moştenitoare a numitei Koszty Floarea (decedată la 28.05.2005) a recunoscut actul de vânzare-cumpărare încheiat la 20.04.2001, prin declaraţia notarială autentificată sub nr. 1643/24.05.2005.

Faţă de aceste aspecte reclamantul a solicitat să se constate că a devenit proprietarul a ½ din imobilul compus din teren de 883 mp şi locuinţa edificată pe acesta, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani şi urmare a joncţiunii posesiilor.

In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1846-1847, art. 1890 C.civ.

Ulterior, prin cererea depusă la data de 07.05.2009, respectiv la 21.01.2010, reclamantul şi-a precizat obiectul acţiunii în sensul că a solicitat pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru cota de ½ din imobilul susmenţionat, acţiune promovată în temeiul art.1073-1077 C.civ, menţinându-şi acelaşi cadru procesual.

Prin sentinţa civilă nr. 2632/27.05.2010, Judecătoria Buftea a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paratului Statul Român ca neîntemeiată; a admis acţiunea astfel cum a fost precizată de reclamantul KERESZTES ALEXANDRU în contradictoriu cu pârâţii KERESZTES VLADIMIR AURELIAN, STATUL ROMÂN prin Ministerul Economiei şi Finanţelor - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ilfov; a constatat că între numita Neagoe Floarea, in prezent decedată, in calitate de vânzătoare si reclamantul Kereszteş Alexandru in calitate de compărător a intervenit la data de 20.04.2001 convenţia de vânzare-cumpărare având ca obiect suprafaţa de 441 mp si cota de ½ din construcţia aferentă terenului in suprafaţă totală de 883 mp situat in comuna Baloteşti, str. Ion Creangă nr.7, judeţul Ilfov, a dispus ca prezenta hotărâre să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare şi a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecata.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.280/11.09.1961 de Notariatul de stat Raion Răcari şi transcris sub nr.55/11.09.1961 soţii Koszty Mihail (sau Mihai) şi Floarea au cumpărat un teren loc de casă de 883 mp situat la acel moment în vatra satului Preotesti, com. Baloteşti, raionul Răcari, regiunea Bucureşti, actualmente comuna Balotesti, str. Ion Creanga nr.7, judeţul Ilfov (certificatul fiscal aflat la fila 88 si expertiza topografica.

Soţii Koszty Mihail şi Floarea au divorţat la data de 23.02.1977, căsătoria fiind desfăcută prin sentinţa civilă nr.517/23.02.1977 pronunţată de Judecătoria Buftea. S-a reţinut că soţii nu au procedat la un partaj al bunurilor comune după divorţ, iar imobilul din str. Ion Creangă a continuat să fie locuit de fosta soţie.

Koszty Mihail a decedat la 26.07.1998, succesiunea acestuia fiind acceptată în calitate de unică moştenitoare, de numita Koszti Ioana, soţie supravieţuitoare, conform certificatului de moştenitor nr.35/08.03.1999.

Prin sentinţa civilă nr.7998/14.12.2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dos nr.11392/303/2006, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea căilor de atac, s-a dispus anularea certificatului de moştenitor nr.35/08.03.1999, în privinţa moştenitorilor, constatându-se că reclamanţilor Keresztes Alexandru si Keresztes Vladimir Aurelian, ca descendenţi de gradul I ai defunctului din prima căsătorie cu numita Maria, le revenea câte o cotă de 3/8 din masa succesorală, iar defunctei Koszti Ioana (d. 18.04.2005) în privinţa căreia se constatase vacanţa succesorală, îi revenea o cotă de ¼ din masa rămasă de pe urma defunctului Koszty Mihai, compusă din cota de ½ din terenul de 883 mp şi casa aferentă.

La rândul său numita Koszty (Coszti sau Koszti) Floarea, devenită după divorţ Neagoe, a decedat la 28.05.2005 având drept unică moştenitoare pe fiica sa, Neagu Elisabeta. Prin certificatul de moştenitor nr.76/22.06.2005 in care a fost dezbătută succesiunea defunctei, s-a reţinut că masa succesorală se compune din cota de ½ din terenul de 883 mp şi casa aferentă, în timp ce diferenţa de ½ din imobil aparţine fostului soţ Koszty Mihail – decedat.

Fiica, Neagu Elisabeta, a decedat la 29.06.2007, succesiunea acesteia nu a fost dezbătută în procedura succesorală conform informării de la Camera Notarilor Publici Bucureşti, iar potrivit declaraţiei martorei Bengu Dumitra, Neagu Elisabeta nu avea rude şi deci, posibili, moştenitori.

Prin înscrisul sub semnătură privată datat 20.04.2001 şi intitulat act de vânzare-cumpărare numita Neagoe Floarea vindea reclamantului Keresztes Alexandru cota sa de ½ din imobilul dobândit in timpul căsătoriei cu Koszty Mihai, respectiv 441 mp din totalul de 883 mp, precum şi ½ din casa compusa din 2 camere si 1 antreu. In respectivul act nu se face menţiunea de vreun preţ, ci de obligaţia reclamantului care „… a avut si are grija de …” Neagu Floarea. Astfel cum a reieşit din declaraţia martorei Bengu Dumitra, semnatară a chitanţei din 2001 si vecină cu imobilul in litigiu, reclamantul împreună cu soţia sa s-au mutat in imobilul din str. Ion Creanga nr.7 cu circa 2 luni înainte de decesul lui Neagoe Floarea, având grija de aceasta întrucât fiica ei locuia in Bucureşti.

Coroborând depoziţia martorei cu chitanţele depuse la filele 91-95 reiese că sotii Keresztes au continuat să locuiască in imobil după decesul lui Neagoe Floarea si au plătit taxele si impozitele aferente.

La data de 24.05.2005 prin declaraţia autentificată sub nr.1643, Neagu Elisabeta recunoştea convenţia încheiată de mama sa Neagu Floarea, prin care aceasta din urma vânduse cota de ½ din imobil către Keresztes Alexandru, prin înscrisul sub semnătură privată susmenţionat, declarând totodată că este de acord cu înstrăinarea si că nu mai are nicio pretenţie prezentă sau viitoare relativ la imobil. Respectiva declaraţie este parţial reluată si in cuprinsul procurii autentificate sub nr.1876/14.06.2005 prin care mandatase pe numitul Stanciu Tache să o reprezinte in faţa autorităţilor competente cu privire la dezbaterea succesiunii mamei sale , iar după emiterea certificatului de moştenitor, să vândă lui Kereszteş Alexandru, „… la preţul stabilit de comun acord …” cota ce-i revenea din imobil. Respectivul mandat avea o valabilitate de 1 an, pana la 14.06.2006.

Instanţa de fond a apreciat că deşi părţile nu au stipulat un preţ pentru cota de ½ din imobilul ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare, poate fi asimilată acestuia întreţinerea prestată de reclamant in perioada 2001-2005 si plata taxelor si impozitelor aferente acestuia. Astfel, deşi nulă ca vânzare-cumpărare, pentru lipsa formei autentice, convenţia încheiată de parţi valorează antecontract de vânzare-cumpărare, generator de obligaţii de a face, in virtutea principiului conversiunii actelor juridice.

În condiţiile in care fiica promitentei-vânzătoare a recunoscut şi şi-a asumat obligaţia de a înstrăina imobilul, dar aceasta a decedat fără moştenitori, s-a constatat că pârâtul Statul Roman justifică calitate procesuală pasivă in litigiu întrucât pasivitatea acestuia in demararea procedurii vacanţei succesorale nu justifică menţinerea incertitudinii asupra titularilor dreptului de proprietate cu privire la cota de ½ din imobilul in litigiu, ce a aparţinut defunctei Neagu Floarea.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ilfov, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă sub nr. 8314/94/2008, la data de 02.09.2010.

Recurentul-pârât a reiterat excepţia prematuritatii fata de cererea reclamantului, intrucat, in mod eronat a fost investita instanţa cu o cerere privind constatarea dobândirii proprietăţii printr-un inscris sub semnătura privata fata de Statul Roman, prin Ministerul Finanţelor Publice, nefacandu-se dovada ca acesta a cules vreo moştenire rămasa vacanta.

Un certificat de vacanta succesorala poate fi obţinut numai in condiţiile Legii nr.36/1995.

Notarul public este înştiinţat de către reprezentantul statului, respectiv primăria (administraţia publica locala) in circumscripţia căreia a avut ultimul domiciliul defunctul respectiv, in vederea deschiderii succesiunii vacante.

Dispoziţiile art. 75 din Lege nr.36/1995 statuează: „In succesiunea ce urmează a fi declarata vacanta, notarul public citează autoritatea administraţiei publice competenta a prelua bunurile”.

Recurentul a arătat că din acţiunea dedusa judecaţii, cat si din înscrisurile depuse la dosar nu se face dovada dezbaterii succesiunii vacante de pe urma defunctei Neagu Elisabeta.

Prin dezbaterea succesiunii se constata faptul ca succesiunea este vacanta si se eliberează un certificat de vacanta succesorala de către notarul public de la locul deschiderii moştenirii.

Dispoziţiile art. 85 din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici si activitatea notariala, cuprind procedura speciala referitoare la constatarea vacantei succesorale după expirarea termenului de prescripţie a dreptului de opţiune succesorala, procedura ce se finalizează cu eliberarea certificatului de vacanta succesorala de către notarul public.

Având in vedere cele arătate, consideră ca in speţa dedusa judecaţii, in mod eronat a fost investita instanţa o cerere privind constatarea dobândirii proprietăţii printr-un înscris sub semnătura privata fata de Statul roman, prin Ministerul Finanţelor Public - in calitate de parat - nefăcându-se dovada ca acesta a cules moştenirea rămasa vacanta de pe urma defunctei Neagu Elisabeta.

Moştenirea dobândita de Ministerul Finanţelor Publice, ca reprezentant al Statului roman s-ar fi finalizat cu eliberarea unui certificat de vacanta succesorala care sa constate lipsa oricăror moştenitori legali sau testamentari, procedura obligatorie prevăzuta de dispoziţiile legale in vigoare si omisa de către instanţa de fond.

Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că cererea reclamantului, astfel cum a fost precizata, este neîntemeiata, întrucât actul menţionat, pretinsul înscris sub semnătura privata, nu a fost urmat de procedura instituita de prevederile speciale privind transmiterea dreptului de proprietate al imobilelor teren/constructie, act care ar fi putut deveni opozabil terţilor prin înscrierea acestuia la cartea funciara.

Nu se poate înţelege raţiunea pentru care nu s-a procedat la încheierea unui act autentic, întrucât se susţine ca acest înscris ar fi fost încheiat in anul 2001, iar Neagu Floarea a decedat in anul 2005, la patru ani după presupusa învoiala.

Mai mult decât atât, nu s-a procedat la perfectarea actelor nici ulterior, întrucât in anul 2007, a decedat si fiica acesteia, respectiv Neagu Elisabeta, (fara moştenitori după cum se arata).

Prin sentinţa pronunţata, instanţa de fond nedreptăţeşte Statul Român, prin MFP, intrucat nu i-a recunoscut un drept prevăzut de legea speciala de a intra in posesia unui titlu de proprietate si de a proceda ulterior la valorificarea acestuia, conform legislaţiei in vigoare, creând un prejudiciu bugetul de stat.

Instanţa de fond, interpretând greşit inscrisurile si probele administrate in dosarul cauzei, a infaptuit practic o deposedare abuziva, incalcand grav un drept fundamental: dreptul de proprietate al Statului Român, prin MFP. Soluţia data a echivalat practic cu o deposedare specifica perioadei 1945-1989. Chiar si in perioada comunista, atunci când proprietarii vindeau o clădire si terenul aferent acesteia, statul intervenea si anula vânzarea terenului, ii confisca, ii lasă in folosinţa cumpărătorului si-i impunea acestuia o chiriei modica pe terenul respectiv, pentru a-si demonstra si impune in acest fel calitatea de proprietar. In speţa, soluţia instanţei de fond duce la o încălcare flagranta a dreptului de proprietate si a prerogativelor acestuia, consfinţite de Constituţia României si de dreptul comunitar european.

In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 299 si urm. C.proc.civ., iar în temeiul art. 242 alin. 2 C.proc.civ.

Intimatul-reclamant KERESZTES ALEXANDRU, a formulat, în temeiul art. 115 C.proc.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de Judecătoria Buftea ca fiind temeinica si legala.

La teremenul din 2.11.2011 cauza a fost repusă pe rol pentru a pune în discuţia părţilor, ca motiv de ordine publică, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Kerestes Vladimir Aurelian.

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs, inclusiv cel invocat de tribunal din oficiu, tribunalul reţine următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită prima instanţă, astfel cum acesta a fost precizat de reclamant, a fost acela de a se pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare asupra cotei de ½ din imobilul teren şi construcţie, situa în com. Baloteşti, str. Ion Creangă nr. 7, jud. Ilfov.

Fiind o acţiune personală, legitimare procesuală pasivă justifică numai promitentul vânzător sau succesorii universali sau cu titlu universal ai acestuia, acesta fiind debitorul obligaţiei de a încheia în viitor contractul de vânzare-cumpărare şi al cărui consimţământ se cere a fi suplinit, în temeiul dispoziţiilor art. 1073-1077 c..civ din 1864.

Din probele administrate în cauză, se reţine că înscrisul sub semnătură privată datat 20.04.2001, intitulat act de vânzare-cumpărare, a fost încheiat între Keresztes Alexandru, în calitate de cumpărător şi Neagoe Floarea, în calitate de vânzător.

Cele reţinute de prima instanţă, în sensul că, deşi nul ca vânzare pentru lipsa formei autentice, actul juridic dintre părţi poate fi interpretat ca antecontract de vânzare-cumpărare, sunt corect  stabilite, din acest punct de vedere critica adusă de recurentul pârât Statul Român fiind neîntemeiată.

Revenind la calitatea procesuală pasivă, tribunalul arată că în cauză au această calitate succesorii universali sau cu titlu universal ai defunctei Neagoe Floarea, aceasta din urmă fiind promitenta vânzătoare.

Cum la data sesizării instanţei aceasta nu mai era în viaţă, la acel moment fiind decedată şi fiica acesteia, Neagu Elisabeta, singurii care ar fi justifica legitimare procesuală pasivă ar fi fost moştenitorii defunctei Neagu Elisabeta.

În cauză s-a susţinut că moştenirea defunctei Neagu Elisabeta nu a fost  dezbătută şi că nu au putut fi indicaţi moştenitorii acesteia.

Într-o atare situaţie, tribunalul arată că, în lipsa unui certificat de vacanţă succesorală, Statul Român nu poate fi chemat în judecată, ca moştenitor legal al defunctei Neagu Elisabeta, criticile recurentului în această privinţă fiind fondate.

De altfel, tribunalul arată că o astfel de soluţie este în acord cu decizia nr.2/2011 pronunţată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, potrivit cu care, în situaţia acţiunilor având ca obiect constatarea calităţii de unic moştenitor asupra unei mase succesorale, statul nu are calitate procesuală pasivă decât în ipoteza în care pe seama acestuia s-a emis certificat de vacanţă succesorală.

Chiar dacă obiectul cauzei de faţă nu este identic cu cel la care face referire decizia pronunţată în recurs în interesul legii, anterior menţionată, tribunalul constată că raţionamentul juridic este acelaşi, şi se rezumă la concluzia că Statul Român nu poate fi chemat în judecată ca titular al unei moşteniri vacante, ca creditor sau debitor al unei obligaţii, decât în situaţia în care a fost emis un certificat de vacanţă succesorală, acesta din urmă fiind singurul înscris  care dovedeşte legitimarea procesuală pasivă a Statului în astfel de cauze.

Având în vedere aceleaşi consideraţii referitoare la legitimarea procesuală pasivă în cazul cererilor având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de înstrăinare, tribunalul a invocat, ca motiv de ordine publică, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Keresztes Vladimir Aurelian, excepţie pe care o găseşte întemeiată, pentru următoarele argumente:

Astfel cum s-a reţinut anterior, singura persoană care justifică legitimare procesuală pasivă este promitentul vânzător, parte a antecontractului, în condiţiile în care acţiunea cu care a fost sesizată instanţa este o acţiune personală, derivată din contract.

Calitatea de coproprietar asupra imobilului care, pentru cota de ½ face obiectul antecontractului de înstrăinare, nu justifică legitimarea procesuală pasivă. Cum pârâtul Keresztes Vladimir Aurelian se află într-o astfel de situaţie, tribunalul constată că acesta nu are calitate procesuală pasivă, între el şi reclamant neexistând un raport juridic derivat din înscrisul datat 20.04.2001.

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 312 c.pr.civ., tribunalul va admite recursul, inclusiv din perspectiva motivului de ordine publică invocat,  va modifica în tot sentinţa recurată, în sensul că va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român şi a pârâtului Keresztes Aurelian, iar pe cale de consecinţă, va  respinge cererea ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Dată fiind admiterea celor două excepţii, tribunalul nu va mai analiza motivele de recurs formulate de recurent, care vizează fondul cauzei.

TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A  IV-A  CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 3158 R/07.12.2011

Domenii speta

Spete similare