Contestatie

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COMERCIAL MUREŞ

FALIMENTE

SENTINŢA COMERCIALĂ Nr. 225

Şedinţa publică de la 21 Ianuarie 2009

Pe rol fiind  pronunţarea asupra contestaţiei formulate de contestatoarea împotriva soluţiei de respingere a cererii de admitere a creanţei pe tabelul creditorilor în cadrul procedurii privind pe debitoarea SC  SRL.

 La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

 Procedura de citare este  legal îndeplinită.

 S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care:

      Mersul dezbaterilor şi susţinerile părţilor în fond au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 15.01.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când s-a amânat pronunţarea pentru data de astăzi.

JUDECĂTORUL SINDIC,

Prin contestaţia înregistrată la data de 9 iunie 2008 (f.216 vol.II) la această instanţă, în dosarul nr.1104/1371/2007, care are ca obiect procedura de insolvenţă a debitoarei S.C. „” S.R.L., creditoarea RA  Tg. Mureş, a solicitat înscrierea sa în tabelul creditorilor cu suma de 11.958,57 lei compusă din 11.919,27 lei care reprezintă contravaloarea lucrărilor executate de o altă firmă şi 39,3 lei care reprezintă cheltuieli de judecată. În motivarea acestei solicitări, arată că, în situaţia în care se impunea, administratorul judiciar avea obligaţia să solicite şi alte documente justificative şi nu să procedeze la respingerea cererii.

Prin urmare, anexează un raport justificativ şi situaţiile lucrărilor aferente.

În drept, îşi întemeiază cererea pe art.73 din Legea nr.85/2006.

Prin raportul întocmit pentru termenul din 19.06.2008, lichidatorul judiciar , şi-a prezentat poziţia faţă de această contestaţie arătând că a transmis o notificare creditoarei, aducându-i la cunoştinţă soluţia de neînscriere a creanţei sale la masa credală motivat de faptul că lucrările au ieşit din termenul de garanţie. Mai mult, creditoarea nu a sesizat deficienţe la lucrările efectuate de către debitoare decât în urma notificării emise, odată cu deschiderea procedurii, iar aceste deficienţe nu au fost inventariate şi consemnate în prezenţa unui reprezentant legal al debitoarei.

Precizează că nu există dovada legală că societatea creditoare a încheiat cu o terţă societate de construcţii un contract legal pentru remedierea lucrărilor efectuate de către debitoare şi nici facturile plătite pentru efectuarea acestor lucrări. Ca atare, considera că societatea creditoare nu deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitoarei considerent pentru care, solicită respingerea contestaţiei

Faţă de aceste considerente, creditoarea a depus o serie de acte în probaţiune : corespondenţa purtată între părţile contractante cu privire la deficienţe şi întârzierea lucrărilor, procese verbale de constatare a deficienţelor , proces verbal de compensare, raportul privind comportarea în perioada de garanţie a investiţiei, raport în urma realizării ofertei pentru proiectul modificator depusă de către SC  SRL, raport situaţie lucrări şi, nu în ultimul rând, contractul pentru realizarea obiectivului „extindere aerogară cu pavilion plecări –flux internaţional” Mureş şi actul adiţional nr.3/19.08.2002.

În urma discuţiilor purtate, în şedinţă publică, lichidatorul judiciar sesizat că creditoarea urmăreşte realizarea unei creanţe pentru care a fost depăşit termenul de prescripţie extinctivă, invocând astfel la termenul din 30.10.2008, excepţia prescripţiei extinctive (fila 380-381, vol. III). Această excepţie a fost formulată şi în formă scrisă  la 15 ianuarie 2009(fila6 vol.IV), considerentele pe care se întemeiază fiind completate la data de 19.01.2009 (fila 27, vol.IV).

În susţinerea excepţiei prescripţiei, lichidatorul judiciar a arătat că raportul de situaţii de lucrări din 6.06.2008, nu este relevant pentru determinarea termenului de prescripţie întrucât la acea dată s-a constatat necesară refacerea acelor lucrări executate de SC  SRL fără a fi convocat lichidatorul pentru constatarea şi inventarierea aşa-ziselor defecţiuni.

În acest raport sunt specificate cantităţi de materiale fără a fi precizate preturile pe manopere şi pe fiecare operaţiune, actul neîndeplinind condiţiile de formă al unui deviz de lucrări care, în mod suspicios, are exact valoarea garanţiei de buna execuţie în sumă de 11.912,27 lei.

În al doilea rând observă că nu a fost încheiat un proces verbal de părăsirea a lucrărilor întrucât cel anexat contestaţiei – din 27.06.2005, constată părăsirea lucrărilor de către S.C.  S.R.L..

În acest context, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale, conform art.14.3, 14.4, 14.6 R.A.  trebuia să rezilieze contractul, să convoace comisia de recepţie pentru recepţionarea cantitativă şi calitativă a lucrărilor executate şi să întocmească situaţia lucrărilor efectiv executate, inventarul materialelor utilajelor şi lucrărilor provizorii, după care să fie stabilite sumele de plată ca daune.

Apreciază că nerespectarea acestor prevederi şi neexercitarea drepturilor într-un anumit termen a determinat decăderea contestatoarei din drept, prin trecerea a mai mult de 3 ani de la data naşterii prejudiciului, mai ales în situaţia în care neefectuarea procedurilor prevăzute fac imposibil de demonstrat şi comensurat prejudiciul.

Consideră că este posibil ca acest prejudiciu nici să nu fi existat, deoarece S.C. „” S.R.L. a fost plătită doar pentru lucrările efectuate nefăcându-se plăţi în avans şi pentru acest motiv RA  nu a apelat la drepturile pe care le avea conform contractului.

Reţine că în procesul verbal nr.456/6.02.2004, s-a constatat o datorie  în valoare de 339.615.132 lei rol pe care contestatoarea o avea faţă de debitoare, fără ca cea din urmă să îşi exercite dreptul contractual de a cere daune. Toate acestea, apreciază că duc la concluzia că RA  TG Mureş nu a considerat că a fost prejudiciată în vreun fel de către debitoare.

În completarea la concluziile depuse, lichidatorul observă că ultimul document întocmit în raporturile contractuale datează din 5.11.2003, dată pe care o consideră ca fiind data naşterii dreptului la acţiune.

Analizând susţinerile părţilor, actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că excepţia invocată este întemeiată pentru următoarele considerente:

La data de 6 mai 2008, creditoarea RA  Tg. Mureş a solicitat înscrierea în tabelul de creanţe al debitoarei S.C. „” S.R.L. cu suma de 11.919,27 lei (fila 153, vol.II), arătând că debitoarea nu a înţeles să-şi execute de bună-voie obligaţiile de plată reprezentând contravaloarea lucrărilor de remediere a defecţiunilor constatate în urma lucrărilor pe care acesta din urmă le-a executat. Pentru a dovedi existenţa creanţei invocate, creditoarea a depus numai raportul nr. 1424/18.04.2008, întocmit de angajatul său responsabil cu investiţiile, prin care se constată că au fost necesare reparaţii la lucrările efectuate de către debitoare, aşa cum s-a reţinut în raportul nr. 1407/16.04.2008 şi se propune recuperarea acestor sume din garanţia de bună execuţie (fila 154, vol.II).

Prin raportul depus pentru termenul din 19.06.2008, lichidatorul judiciar a precizat că a înaintat acestei creditoare o notificare prin care i-a adus la cunoştinţă că nu a fost înscrisă la masa credală, pentru motivele prezentate mai sus, care în esenţă susţin lipsa dovezilor de existenţă a creanţei solicitate.

Observăm că în principiu motivaţia prezentată de lichidatorul judiciar este întemeiată, fiindcă în mod cert acel raport care emană tocmai de la creditoare nu face dovada izvorului obligaţiei debitoarei şi nici a caracterului cert, lichid şi exigibil a creanţei.

Cu toate aceste, întrucât potrivit art. 107 alin. 4 coroborat cu art. 67 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul avea obligaţia să verifice documentele depuse şi să efectueze o cercetare amănunţită pentru a stabilii legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe, însă pentru realizarea acestor atribuţii avea posibilitatea să solicite explicaţii creditoarei, precum şi informaţii şi documente suplimentare şi, având în vedere că prin înaintarea contestaţiei la tabel ne aflăm într-o procedură litigioasă de esenţa căreia este tocmai dezbaterea drepturilor invocate pe baza unui probatoriu complex, vom analiza probele depuse de către contestatoare pe parcursul judecăţii pentru a stabilii momentul în care prescripţia dreptului de realizare a creanţei a început să curgă.

Părţile au încheiat contractul nr. 19 la data de 27 decembrie 1999 (fila 261, vol.II), prin care debitoarea s-a obligat realizeze obiectivul „extindere aerogară cu pavilion plecări –flux internaţional” Mureş.

În acest contract părţile au stipulat un termen de finalizare a lucrărilor – 28 decembrie 2002, termen care a fost modificat prin actul adiţional nr.3/19.08.2002, fiind prelungit până la data de 15 decembrie 2003(fila 279, vol.II).

Totodată au stabilit în sarcina antreprenorului obligaţia de a constitui o garanţie de bună execuţie art. 2.2, 2.3. din „Condiţii de contractare” (filele 264-265) stabilind că perioada de garanţie „începe cu data recepţiei la terminarea lucrărilor şi se termină cu data recepţiei finale” art. 2.10, alin. 2 din „Condiţii de contractare”, iar pentru vicii ascunse un termen general de 10 ani, care nu se aplică „pentru viciile structurii de rezistenţă rezultate din nerespectarea normelor de proiectare şi execuţie în vigoare la data realizării lor”, pentru care garanţia este prevăzută pe toată durata de existenţă a construcţiei – art. 2.11. din „Condiţii de contractare”. Această prevedere contractuală reiterează prevederea legală în materie – art. 29 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii.

În ceea ce priveşte perioada de garanţie pentru viciile ascunse – este cert că în speţa de faţă aceasta nu s-a împlinit, însă edificator pentru analizarea prescripţiei este momentul în care acestea au fost descoperite. Or, din coresponedenţa purtată între părţi şi depusă la dosar tocmai de către contestatoare, observăm că „deprecierea voită a izolaţiei termice şi lipsa hidroizolaţiei la terase” a fost constată de beneficiar încă din 31.10.2003.

La data de 14.11.2003, antreprenoarea a solicitat verificări (fila 243, vol.II), iar la 17.11.2003, proiectantul a adus la cunoştinţa beneficiarei deficienţele constatate prin adresa nr. 612 ( pete de umezire - fila 246, vol.II).

Prin adresa nr. 613/17.11.2003, acelaşi proiectant a sesizat atât beneficiară, cât şi antreprenorul cu privire la stadiul lucrărilor, evidenţiind totodată şi deficienţele constatate: bariera contra vaporilor nu este racordată....şi este vălurită, nu sunt montate piesele gulerului de scurgere..., primul strat din termoizolaţie era realizat din spărturi, deficienţele calitative ale materialelor folosite etc.

În procesul verbal 3531/05.11.2003 (fila 255, vol.II) s-a reţinut că terasa de la cota +2,85 – la care s-a executat termoizolaţia în anul 2001, „prezintă aspect deteriorat înverzit”.

În aceste acte, precum şi în altele depuse la dosar, au fost constate nu numai vicii ascunse – cum sunt cele care au dus la apariţia petelor de umezeală, cât şi vicii aparente – cum sunt cele care constată deficienţe de execuţie sau calitatea necorespunzătoare a materialelor, dar şi întârzieri mari în realizarea lucrărilor.

În condiţiile în care creditoarea a solicitat doar plata reparaţiilor făcute în urma lucrărilor executate de către debitoare, este cert că ne vom raporta numai la acest aspect, întrucât doar asupra acestuia a fost chemată instanţa să se pronunţe.

În acest context, în privinţa prejudiciului creat de către debitoare datorită viciilor constatate la lucrările efectuate, observăm că pentru viciile ascunse – termenul de prescripţie este de 6 luni de la data descoperirii viciului – art. 5 coroborat cu art. 11 alin. 1  din Decretul 167/1958, în cazul în care viciile nu au fost ascunse cu viclenie.

Chiar şi în situaţia în care s-ar putea ajunge la concluzia că aceste vicii au fost ascunse cu viclenie, s-ar aplica termenul de 3 ani prevăzut şi în cazul viciilor aparente, termen care deasemenea începe să curgă de la data descoperirii viciilor – art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958.

Remarcăm că în cauză, nu s-a dovedit ascunderea viciilor cu viclenie şi în condiţiile în care buna-credinţă este prezumată întotdeauna şi sarcina probei cade asupra aceluia care invocă reaua credinţă – art. 1899 Cod civil, vom reţine că acestea nu au fost ascunse cu viclenie.

Cu toate acestea, observăm că şi dacă aplicăm termenul de prescripţie de 3 ani pentru toate viciile, în condiţiile în care acestea au fost descoperite în octombrie – noiembrie 2003, termenul de prescripţie s-a împlinit în octombrie – noiembrie 2006.

Beneficiara încearcă să raporteze momentul de curgere a prescripţiei la momentul în care a fost întocmit procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 2808/25.08.2005 (fila 288, vol III) însă, aşa cum a remarcat şi lichidatorul judiciar, acesta a fost încheiat cu S.C.  S.R.L. – chiar dacă în partea de început este menţionată şi debitoarea (posibil să fi fost folosit un formular tipizat pt. toţi antreprenorii), observăm că aceasta nu şi-a însuşit actul prin semnătură şi nu figurează în anexa la care se face referire ca şi antreprenor al lucrărilor executate, remediate sau înlocuite (fila 291, vol. III).

Un alt proces la care încearcă să se raporteze creditoarea este cel din 27.06.2005 în cadrul căruia s-a constat abandonarea lucrărilor de către aceeaşi firmă - S.C.  S.R.L. (fila 252, vol.II) şi nu de către debitoare.

Reţinem că momentul predării lucrărilor nu ar fi fost relevant decât pentru a stabili momentul maxim până la care poate să se prelungească perioada de la care începe să curgă prescripţie „cel mai tîrziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrării” – pentru viciile ascunse sau „cel mai tîrziu de la împlinirea a trei ani de la predare” – pentru viciile aparente. Or, determinarea acestui moment maxim ar fi fost doar în favoarea debitoarei, care însă nu s-a prevalat de el, mai cu seamă pentru că acest moment – de predare al lucrărilor, nu poate fi identificat în baza actelor de la dosar, nefiind depus nici un proces verbal de predare a lucrărilor.

Observăm că raportul privind comportarea în perioada de garanţie a investiţiei nr. 3162/18.09.2007 (fila 256, vol.II) emană de la creditoare şi nu este în măsură să schimbe momentul la care a început să curgă prescripţia, întrucât deficienţele au fost constate pentru prima dată cu mult timp în urmă: octombrie – noiembrie 2003, astfel că acela e momentul de început al termenului de prescripţie. O nouă constatare nu determină curgerea unui alt termen de prescripţie. Un astfel de efect nu îl are nici Raportul situaţiei de lucrări nr. 2009 din 06.06.2008 (fila 260, vol.II), întrucât acesta este deasemenea un act care emană de la creditoare şi în care este propusă recuperarea sumei.

Mai mult, observăm că la data de 06.02.2004 părţile au înţeles să încheie un proces verbal de compensare (fila 253, vol.II), în care a fost compensată chiar o sumă considerată ca fiind datorată de către debitoare ca urmare a deprecierii termoizolaţiei. Deci, încă o dovadă că deficienţele au fost sesizate încă din anul 2003.

Împrejurarea că societatea creditoare a înţeles să remedieze viciile lucrărilor doar în anul 2008, prin încheierea unui contract de reparaţii terase circulare – contractul nr. 3/26.05.2008 cu S.C.  S.R.L. (fila 10, vol.IV) e o problemă de diligenţă şi de promptitudine a beneficiarei, care în nici un caz nu determină începerea cursului prescripţiei.

Faţă de cele ce preced, este cert că termenul de prescripţie s-a împlinit în octombrie –noiembrie 2006 (în funcţie de deficienţele constatate), deci cu mult înainte de data la care creditoarea a solicitat în justiţie recunoaşterea dreptului său, respectiv 6 mai 2008, data la care a înaintat declaraţia de creanţă (fila 153, vol.II).

Prin urmare, vom admite excepţia prescripţiei dreptului de a cerere realizarea creanţei în justiţie, invocată de lichidatorul judiciar  şi, pe cale de consecinţă, vom respinge contestaţia formulată de R.A.  împotriva tabelului obligaţiilor de plată al debitoarei S.C. „” S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia prescripţiei dreptului de a cerere realizarea creanţei în justiţie, invocată de lichidatorul judiciar .

Respinge contestaţia formulată de R.A. , cu sediul social jud. Mureş, înregistrată la ORC Mureş,  împotriva tabelului obligaţiilor de plată al debitoarei S.C. „” S.R.L., cu sediul jud. Mureş, înregistrată în Registrul Comerţului, întocmit de către lichidatorul , cu sediul profesional în Tg. Mureş,.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 21 ianuarie 2009.

1

Domenii speta

Spete similare