Act administrativ fiscal. impozit pe veniturile din transferul dreptului de proprietate. partaj.

ACT ADMINISTRATIV FISCAL. IMPOZIT PE VENITURILE DIN TRANSFERUL DREPTULUI DE PROPRIETATE. PARTAJ.

Decizia civilă nr. 480 din 8 mai 2009

Prin cererea înregistrată sub nr. 2358/103/2008 pe rolul Tribunalului Neamţ reclamanta C.M., în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ a solicitat admiterea contestaţiei şi anularea deciziei 37/23 ianuarie 2008 emisă de pârâtă şi a deciziei de impunere 76616/30 octombrie 2007 emisă de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Piatra Neamţ.

În motivarea cererii reclamanta arată că este proprietara suprafeţei de 360 m.p. în baza contractului de vânzare - cumpărare 60/30 ianuarie 1997, iar prin sentinţa civilă 4415/29 noiembrie 2006 i-a fost atribuită această suprafaţă ca urmare a partajului judiciar realizat cu fostul său soţ. Susţine reclamanta că prin acest partaj, nu s-a realizat un transfer de proprietate şi astfel nu îi sunt incidente dispoziţiile art. 77 din Codul fiscal, privind impozitul pe transferurile de proprietate.

Prin întâmpinare pârâta arată că urmarea ieşirii din indiviziune i-a fost atribuită suprafaţa de 360 m.p. pentru care organul fiscal i-a stabilit un impozit pentru venituri realizate prin transferuri de proprietate în cuantum de 2.628 m.p. conform art. 771 Cod fiscal.

Se susţine că reclamantei îi sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 1512 din Normele metodologice şi concluzionează că actul de partaj este supus impozitării şi în mod legal i s-a stabilit în sarcina sa obligaţia fiscală contestată.

Prin sentinţa civilă 129/CF/17 noiembrie 2008 instanţa de fond a admis acţiunea şi a anulat decizia de impunere 76616/2007 şi decizia 37/23 ianuarie 2008 prin care s-a respins contestaţia reclamantei.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că decizia de impunere a fost emisă în baza art. 771 din Codul fiscal ca urmare a transferului proprietăţii imobiliare or, prin ieşirea din indiviziune nu a operat un transfer de proprietate nici în şi nici din patrimoniul reclamantei, hotărârea de expedient prin care s-a luat act de învoiala părţilor având caracter declarativ, transferul de proprietate realizându-se când cei doi coindivizari au devenit proprietari.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta care arată că, potrivit art. 771 Cod fiscal, la transferul dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia prin acte juridice între vii se datorează impozit, iar în aplicarea acestui text de lege prin art. 1522 din Normele Metodologice se prevede că actul de partaj voluntar sau judiciar şi actul de schimb sunt supuse impozitării, data dobândirii imobilelor fiind data la care fiecare coproprietar a dobândit proprietatea. Se concluzionează de către recurentă că actul de partaj judiciar este supus impozitării chiar dacă nu reprezintă un transfer de proprietate. Se afirmă de asemenea că motivarea hotărârii recurente este irelevantă faţă de dispoziţiile exprese ale normelor legale şi că, în jurisprudenţă, partajul este diferit ca operaţiunea prin care proprietarii, în scopul de a-şi individualiza drepturile, înlocuiesc părţile indivize prin părţi distincte compuse din bunuri determinate.

Prin decizia 480/08.05.2009 curtea de apel a respins recursul ca nefondat reţinând următoarele:

În fapt intimata a dobândit în timpul căsătoriei cota de 1/2 din suprafaţa de 720 m.p. teren situat în municipiul Piatra Neamţ, str. V. C. nr. …. Prin sentinţa civilă 4415/29 noiembrie 2006 s-a dispus încetarea stării de devălmăşie dintre intimată şi fostul soţ, cota de 1/2 revenindu-i acesteia.

Cealaltă cotă de 1/2 din aceiaşi suprafaţă fiind proprietatea numitei C.A. (fila 8 dosar fond).

Prin sentinţa civilă 2679/21 iunie 2007 s-a sistat starea de indiviziune dintre cele două proprietare cu cotele ideale de 1/2, intimatei fiindu-i atribuit lotul în suprafaţă de 360 m.p. pentru care i-a fost calculat impozitul prin decizia  de impunere contestată (fila 8).

Cap. 81 din Codul fiscal (art. 771 – 773), în formă în vigoare la data pronunţării sentinţei de partaj, consacră reguli privind impozitarea veniturilor obţinute din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal.

Prin transfer, potrivit art. 7 pct. 32 din Codul fiscal, se înţelege orice vânzare, cesiune sau înstrăinare a dreptului de proprietate, precum şi schimbul unui drept de proprietate cu servicii ori cu un alt drept de proprietate.

Art. 771 din Codul fiscal defineşte venitul din transferul proprietăţilor imobiliare iar prin alin. 1 reglementează obligaţia de plată a impozitelor la transferul dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia prin acte juridice între vii.

Cu titlu de excepţie de la regula prevăzut de alin. l, în alin. 3 al aceluiaşi articol este consacrată obligaţia de plată a impozitului pentru transmiterea proprietăţii cu titlu de moştenitor.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 771 Cod fiscal, ţinând seama şi de definirea termenilor realizată prin art. 7 pct. 32 din acelaşi act normativ, rezultă că pentru ieşirea din indiviziune a coproprietarilor care au dobândit dreptul de proprietate într-o altă modalitate decât cu titlu de moştenire, dispoziţiile art. 771 Cod fiscal nu sunt incidente la data ieşirii din indiviziune când se individualizează bunul asupra căruia fostul coproprietar avea doar o cotă ideală ci, eventual, dacă sunt îndeplinite condiţiile legale, la data când a avut loc transferul de proprietate în patrimoniul coproprietarilor.

Este adevărat că aplicarea dispoziţiilor art. 771 Cod fiscal a fost detaliată prin Norme metodologice care însă trebuie interpretate  în concordanţă cu dispoziţiile Codului fiscal, act normativ cu forţă juridică superioară..

Astfel prin pct. 1512 din Norme este definit transferul dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia, definiţia realizată prin Norme referindu-se, ca şi legea, la înstrăinarea prin acte juridice între vii a dreptului de proprietate, însă prin ieşirea din indiviziune nu se realizează o înstrăinare a dreptului de proprietate ci doar o individualizare a bunului în materialitatea sa, care corespunde cotei ideale a coproprietarului.

Este adevărat că prin H.G. 1861/2006 au fost completate Normele metodologice referitor la definirea unor termene şi la stabilirea valorii masei de partaj.

Astfel, potrivit art. 1512 pct. i s-a prevăzut că actul de partaj - voluntar sau judiciar este supus impozitării, însă această dispoziţie invocată de recurentă nu constituie o reglementare primară ci a normă emisă în vederea executării legii şi astfel trebuie interpretată în concordanţă cu dispoziţiile Codului fiscal.

Cum prin alin. 3 al art. 771 din Codul fiscal stabileşte obligaţia de plată a impozitului şi pentru situaţia transmiterii dreptului de proprietate cu titlu de moştenire, iar împărţirea succesiunii se realizează, de regulă, pe calea partajului voluntar sau judiciar (art. 728 Cod civil) dispoziţiile art. 1512 pct. i şi 1515 din Normele metodologice trebuie interpretate în sensul că acestea se referă doar la partajul prin care se împarte succesiunea.

În lipsa unor dispoziţii exprese consacrate prin lege privind impozitarea bunurilor individualizate pe calea partajului şi cu privire la care dreptului de proprietate s-a transmis într-un alt mod decât moştenirea, interpretarea dată de pârâtă dispoziţiilor art. 1512 şi 1515 din Normele metodologice este contrară legii, actul de partaj judiciar, în altă situaţie decât în aceea prevăzută de art. 771 alin. 3 Cod fiscal, nefiind supus impozitării.

Domenii speta

Spete similare