Contestaţie la declaraţie de creanţă

Sentinţă civilă 11182 din 23.12.2013


Dosar nr. 44727/3/2012/a21

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI-SECTIA A VII-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR: 11182

ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA 23.12.2013

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN :

PREŞEDINTE: JUDECĂTOR-SINDIC: PREPELIŢĂ NICOLAE

GREFIER: IUCIUC ŞTEFAN ADRIAN

Pe rol fiind soluţionarea cauzei comerciale, având ca obiect contestaţie - la tab.prel, privind pe contestatoarea GCC cu intimata IMG administrator judiciar VFI.

Dezbaterile in fond ale cauzei a avut loc in şedinţa publica de la data de 16.12.2013 fiind consemnate în încheierea de şedinţa de la aceasta data, ce face parte integranta din prezenta, când Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise a amânat pronunţarea la data de 23.12.2013.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra contestaţiei de faţă constată următoarele:

La data de 21 noiembrie 2012 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a comercială sub nr. 44727/3/2012 cererea debitorului EI care a solicitat, în baza Legii 85/2006, deschiderea procedurii simplificate a falimentului.

În motivare debitoarea a arătat că are datorii cauzate de contextul economic intern şi internaţional şi că cea mai importantă publicaţie a sa, "Jurnalul Naţional", a pierdut poziţia importantă pe care o deţinea între publicaţiel naţionale.

În susţinerea cererii, legal timbrate, a depus înscrisurile prevăzute de art. 27-28 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi certificat constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerţului.

La data de 26 noiembrie 2012 s-a pronunţat Încheierea prin care s-a deschis procedura simplificată a falimentului debitorului EI fiind numit lichidator judiciar V.F. Insolvenţă SPRL.

 La data de 13 decembrie 2012 a fost înregistrată la dosar, din partea creditorului GCC opoziţia la încheierea de şedinţa pronunţata în data de 26 noiembrie 2012, prin care aceasta a solicitat revocarea acestei încheieri de deschidere a procedurii insolventei si de intrare in faliment prin procedura simplificata a debitoarei EI.

Prin Sentinţa civilă nr. 229 pronunţată la data de 14.01.2013 s-a respins cererea de opoziţie formulată de creditorul GCC..

După afişarea tabelului preliminar în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 1498/25 ianuarie 2013 au fost formulate mai multe contestaţii la aceste tabel.

Sub nr. 44727/3/2012/a21 a fost înregistrată contestaţia creditorului GCC la creanţa creditorului IMG în cuantum de 1.994.117,33 lei, solicitând înlăturarea creanţei acestui creditor de la masa credală.

Contestatorul a invocat şi excepţia tardivităţii depunerii declaraţiei de creanţă însă în cadrul dezbaterilor a renunţat la mai susţine această excepţie.

Creditorul GCC. arată, în motivarea în fapt, că IMG pretinde o creanţa de 1.994.117,33 lei insa aceasta provine din servicii juridice in valoare de 213.215, 29 lei, pe care pretinde ca i le-a prestat debitoarei, ori creditoarea IMG nu este prestator de servicii juridice si aceasta a refacturat către debitoare serviciile prestate de către CACPC, invocând o convenţie cu aceştia care nu a fost ataşata.

De asemenea, nu a fost ataşat un alt contract nr. 220/2004, in baza căruia au fost emise facturi.

In ceea ce priveşte capătul b al cererii de creanţa, creditoarea pretinde ca a incheiat un contract de cesiune de creanţa cu ATVG, in valoare de 1.059.889 lei din care s-a achitat parţial, prin care preia de la aceasta din urma creanţe avute asupra debitoarei EI.

Toate aceste asa zise creanţe, sunt refacturari de servicii telefonice, internet, servicii, etc, arată contestatoarea care nu fac dovada prestaţiilor de către creditoare, acestea fiind de fapt refacturari care nu au un document justificativ in care sa se precizeze ca acestea erau in sarcina debitoarei, respectiv niciunul din serviciile asa-zis prestate nu are un deviz de lucrari/anexa si contractul invocat in factura.

Mai arată că atâta vreme cat acest contract de cesiune de creanţa nu are preţ, este nul.

Împrumutul pretins de către creditoare in suma de 450.000 lei in baza contractului de imprumut din data de 28.12.2010, se pare ca de fapt este un rest din imprumut, asa cum rezulta din actele depuse de creditoare, respectiv extrasul bancar si calculul dobânzii, si in viteza de redactare a actelor a uitat sa menţioneze ca împrumutul era de 970.000 lei din care a rămas de achitat 450.000 lei. Daca conform tabelelor ataşate s-au făcut plaţi de 520.000 lei si in contractul depus s-a specificat ca împrumutul era de 450.000 lei, inseamna ca s-a achitat imprumutul.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art.73 din Legea 85/2006.

Contestaţia legal timbrată a fost însoţită de înscrisuri.

Împotriva acestei contestaţii a depus întâmpinare creditorul IMG care a solicitat respingerea acesteia.

Creditorul arată că raportat la cuantumul creanţei solicitate pe prima pagină a Cererii de admitere a creanţei s-a strecurat o eroare materială, în sensul că la punctul d) se menţionează faptul că restul de împrumut este 520.000 lei, iar nu de 450.000 lei, cum în mod real rezultă din înscrisuri, sumă care de altfel a şi fost înscrisă în Tabelul preliminar.

În ceea ce priveşte facturile reprezentând refacturări convorbiri telefonice, servicii de internet, servicii juridice etc, acestea constituie documentul din care rezultă obligaţia de plată în sarcina Debitoarei, ştiut fiind că facturile fiscale nasc raporturi juridice între societăţi. Raţiunea pentru care s-a realizat această operaţiune este că a achitat convorbiri telefonice consumate de către Debitoare către diverşi operatori de telefonie mobilă şi/sau fixă, servicii de internet prestate în favoarea Debitoarei de către societăţi de furnizare internet, service juridice prestate în dosare şi cu privire la probleme juridice în care erau apărate interesele Debitoarei.

Prin urmare, era evident ca, costul acestor servicii, din moment ce au profitat Debitoarei, chiar dacă iniţial au fost achitate de către Creditor, să fie suportat de către beneficiarul lor. Creditorul arată că nu a susţinut că ar fi prestat personal serviciile de telefonie, internet sau serviciile juridice, ci că a achitat sume de bani pentru Debitoare pentru servicii care i-au fost prestate de diverşi furnizori.

Cu privire la contractul de cesiune de creanţă arată că nulitatea acestui contract nu poate fi invocată prin intermediul unei contestaţii la tabelul preliminar, ci este necesară formularea unei cereri de chemare în judecată separate, care să fie soluţionată de judecătorul de drept comun şi nu de către judecătorul sindic, atât timp cât acest contract este încheiat între două persoane juridice diferite de Debitoare.

Documentele justificative avute în vedere la încheierea contractului de cesiune de creanţă sunt facturi fiscale ce nu au fost contestate de către Debitoare fiind înscrise în contabilitatea acesteia din urmă.

În ceea ce priveşte suma rămasă de restituit din împrumutul acordat, precum şi contravaloarea sumei împrumutate Debitoarei rezultă din actele depuse la dosar, respectiv extrase cont privind încasări şi restituiri.

Prin urmare din actele ataşate rezultă că Debitoarea a împrumutat suma de 970.000 lei şi a restiuit până la data deschiderii procedurii suma de 520.000 lei, rămânând un rest de restituit de 450.000 lei.

Analizând materialul probator din cauză, judecătorul sindic constată că prezenta contestaţie este întemeiată, în parte, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Declaraţia de creanţa formulata de IMG a fost depusa in termenul limita stabilit de judecătorul sindic prin încheierea din data de 26.11.2012.

Creanţa solicitata de creditor prin declaraţia de creanţa este in cuantum de 1.994.117,32 lei, în tabelul preliminar fiind trecut cu suma de 1.924.117,53 lei.

Creanţa solicitat de creditorul IMG este formată din.

A.213.215,29 lei reprezentând debit principal şi dobândă legală (203.697,67 lei facturi fiscale debit principal şi suma de 9.517,62 lei dobânda legală)

B.958.394,93 lei sumă datorată în baza unui contract de cesiune la care se adaugă  dobânda legală aferentă acestei sumei în cuantum de 247.422,76 lei.

C.450.000 lei sumă datorată în baza unui contract de împrumut la care se adaugă dobânda contractuală în cuantum de 55.084,34 lei.

A. În ce priveşte suma de 213.215,29 lei susţinerea contestatorului GCC este întemeiată. În privinţa acestei creanţe creditorul nu a depus decât 10 facturi fiscale care, într-adevăr, însumate dau suma respectivă, sunt emise de creditorul IMG pe numele debitorului EI şi se referă la refacturarea unor servicii de consultanţă juridică şi taxe autentificare.

În unele din aceste facturi se arată „Convenţie „CPO SCA ” şi tariful orar în euro şi lei, iar în altele (majoritatea) se indică factura în baza căreia se face rafacturarea.

Judecătorul sindic este de acord cu punctul de vedere exprimat de către creditorul IMG în sensul că poate plăti obligaţiile unui terţ (EI) faţă de creditorul acestuia („CPO”SCA) însă judecătorul sindic apreciază că creditorul IMG, pentru a-şi recupera sumele plătite, trebuie să dovedească faptul că debitorul EI, pentru care a plătit serviciile juridice, a beneficiat efectiv de aceste servicii. Ori după cum s-a arătat mai sus, în afară de facturile emise prin care s-au refacturat ale facturi creditorul IMG cererea de creanţă nu este însoţită de nici un alt înscris. Era firesc ca facturile emise de IMG să fie însoţite de facturile emise de „CPO”SCA în care s-ar putea să fie trecute serviciile de consultanţă juridică acordate debitorului, de contractele de asistenţă juridică încheiate între EI şi „CPO”SCA pentru reprezentarea acestuia în instanţă în anumite cauze sau pentru alte activităţi, alte înscrisuri pertinente, specifice avocaturii, care să reflecte activitatea desfăşurată de „CPO”SCA pentru EI.

Judecătorul sindic nu exclude ca serviciile juridice respective, refacturate de creditorul IMGdebitorului EI, să fie prestate de „CPO”SCA unui terţ din grupul „I” sau, de ce nu, unui terţ  străin de acest grup, atât timp cât nu s-a făcut dovada că s-a prestat vreun serviciu juridic debitorului.

Prin urmare din suma înscrisă în tabelul preliminar, ca sumă acceptată, va fi scăzută suma de 213.215,29 lei aferentă punctului a. al cererii de creanţă a creditorului IMG.

B. Aceiaşi situaţie, ca la punctul A., o regăsim şi în ce priveşte suma de 958.394,93 lei, la care se adaugă dobânda legală de 247.422,76 lei, cesionată creditorului IMG de cedentul ATVG, cele susţinute de contestatorul GCC confirmându-se.

Cererea de creanţă pentru suma de 958.394,93 lei, la care se adaugă dobânda legală de 247.422,76 lei, a fost însoţită de contractul de cesiune nr. 1309/12 decembrie 2011 încheiat între ATVG, în calitate de cedent şi IMG, în calitate de cesionar, contract ce are o anexă în care sunt cuprinse toate facturile emise de ATVG pe numele EI, precum şi 110 facturi fiscale şi un calcul al dobânzii legale aferentă fiecărei facturi pe care debitorul EI nu a plăti-o creditorului ATVG.

Însă aceste facturi fiscale cuprind diverse servicii prestate de cedentul ATVG sau de către terţi prestatori de servicii de telefonie mobilă, de internet sau juridice. Astfel au fost identificate doar 10 de facturi cu servicii de publicitate, una de agende şi calendare personalizate şi un număr de 99 de facturi cu „refacturare prestări servicii romtelecom”, „refacturare prestări servicii vodafone”, „refacturare servicii conv. 220/31 decembrie 2004”, „prestări servicii ocean ctr. 235/15 august 2008”, „refacturare prestări servicii ctr. 233”, „refacturare prestări servicii ctr. 234”, sau pur şi simplu „refacturare servicii” fără a se indica vreo convenţie, iar una care este chiar ilizibilă dar care au sume relativ mari (ff CTB 0695/29 mai 2009 cu suma de 19.025 lei).

Facturile de publicitate şi cea cu agende şi calendare personalizate însumează 85.294,2 lei, această sumă urmând a rămâne în continuare în tabelul creditorilor întrucât este de notorietate că A prestează servicii de publicitate. Dobânda aferentă acestor facturi este în sumă de 18.031 lei şi a fost preluată de judecătorul sindic din tabelul care însoţeşte declaraţia de creanţă în care se calculează dobânda legală pentru fiecare factură. 

În ce priveşte restul de 99 de facturi prin care s-au refacturat diverse servicii prestate de terţi nu vor putea rămâne în tabelul creditorilor, considerentele avute de judecătorul sindic la punctul A. rămânând valabile şi pentru punctul B. Deci atât timp cât facturile de refacturare nu sunt însoţite de o dovadă a serviciilor prestate debitorului EI sumele respective nu pot fi înscrise în tabelul creditorilor. De exemplu, convenţia nr. 220/31 decembrie 2004 este una încheiată între A şi alte 18 societăţi din grupul I pentru ca întreg grupul ce are număr mare de terminale telefonice să beneficieze de un tarif redus, ori fiecare membru al grupului are un număr diferit de terminale cu abonamente diferite şi este necesar să se cunoască cât îi revine de plătit fiecărui membru al grupului. Din înscrisurile depuse la dosar nu reiese cât îi revine EI să plătească din totalul plătit către operatorul de telefonie mobilă. Cu siguranţă că operatorul de telefonie mobilă emită o factură unică pentru tot grupul Intact. De aceea judecătorului sindic nu-şi poate da seama, din probele depuse, cum a calculat Antena 1 că din acea factură unică ce se emite lunar debitorul EI datorează o anumită sumă pe care a refacturat-o acestuia din urmă. Ori fiecare societate din grup are un anumit număr de abonamente care, la rândul lor, pot fi diferite de la o societate la alta, iar durata convorbirilor este diferită de la un terminal la altul, convorbiri care pot fi interne sau internaţionale.

Acelaşi considerente sunt desigur valabile şi pentru serviciile de internet RCS&RDS refacturate de IMG debitorului EI.

Judecătorul sindic a mai constatat că creditorul nu a însoţit cererea de creanţă decât cu contractul de cesiune şi facturile emise de ATVG, fără a depune contractele nr. 220/31 decembrie 2004 şi 235A/15 august 2008 la care se făcea trimitere în aceste facturi. A depus însă contractul 220 şi Contractul de servicii integrate nr. 155435/21 mai 2009 încheiat cu V cu ocazia administrării probelor în contestaţie ce face obiectul prezentei cauze. Nu s-au depus contractele 235A, 234A/2008, 233A/2008 „refacturare prestări servicii vodafone”. Ori ar fi fost normal ca toate contractele să fie ataşate cererii de creanţă pentru ca lichidatorul judiciar să poată analiza izvorul creanţei.

Prin urmare, suma ce va rămâne înscrisă în tabelul creditorilor va fi suma de 103.327,2 lei (85.294,2 lei facturi de publicitate plus 18.031 lei dobânda legală aferentă acestora).

 C. În ce priveşte suma de 450.000 lei plus 55.084,34 lei dobânda legal contractuală aferentă acestui împrumut lucrurile sunt mai simple.

 Cererea de creanţă este însoţită de contractul de împrumut şi de extrase de cont care fac dovada operării sumelor arătate în cererea de creanţă. Cu alte cuvinte cu extrasele de cont creditorul a făcut dovada că debitorul EI mai avea de plătit la data deschiderii procedurii suma de 450.000 lei, la care se adaugă dobânda contractuală de 55.084,34 lei ce a curs până la această dată.

Prin urmare debitorul EI trebuie să-i achite creditorului suma de 505.084,34 lei. 

În concluzie, faţă de cele ce preced, judecătorul sindic va admite, în parte, contestaţia creditorului GCC. în contradictoriu cu creditorul intimat IMG şi lichidatorul judiciar VFI al debitorului EI, contestaţie formulată la tabelul preliminar al debitorului EI publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 1498/25 ianuarie 2013 şi va dispune înscrierea creditorului IMG în tabelul creditorilor debitorului EI cu suma de 608.411,54 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite, în parte, contestaţia creditorului GCC în contradictoriu cu creditorul intimat IMG şi lichidatorul judiciar VFI al debitorului EI, contestaţie formulată la tabelul preliminar al debitorului EI publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 1498/25 ianuarie 2013.

Dispune înscrierea creditorului IMG în tabelul creditorilor debitorului EI cu suma de 608.411,54 lei.

Executorie.

Cu recurs, în termen de 7 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23 decembrie 2013.

Preşedinte, Grefier,

Red. NP

3 ex./ 8 ianuarie 2014

Încheierea prin care a fost admisă o cerere de intervenţie în interes proprie formulată de către creditoarea , prin care s-a reţinut că suma pretinsă  este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitoarei, care, potrivit art. 255 alin.2 C.proc.civ., constituie o hotărâre judecătorească, şi care a rămas irevocabilă  se află sub puterea lucrului judecat (efectul pozitiv al lucrului judecat, conform art. 1200 pct. 4 rap. la art. 1202 alin.2 C.civ.).

Puterea lucrului judecat nu priveşte doar dispozitivul, ci şi acea parte a considerentelor ce sprijină în mod necesar hotărârea instanţei, respectiv acele motive care vin în mod necesar să sprijine, să explice soluţia adoptată de instanţă, motive în absenţa cărora hotărârea ar fi incomprehensibilă. Acestea fac corp comun cu dispozitivul, în absenţa lor soluţia fiind neclară, necunoscându-se limitele judecăţii şi nici aspectele tranşate în mod definitiv, fără posibilitatea reluării discuţiei asupra lor.

Dimpotrivă, nu au putere de lucru judecat celelalte considerente ale instanţei. Acestea nu justifică soluţia şi ar putea lipsi din conţinutul considerentelor, fără ca aceasta să conducă la lipsirea de fundament a hotărârii, pentru că în fapt, ele nu se înscriu în logica firească a soluţiei. Ele aduc un plus de argumente colateral însă dezbaterilor din proces, aşa încât situându-se practic în afara limitelor judecăţii, nu fac corp comun cu hotărârea adoptată şi nici nu se vor bucura de autoritatea de lucru judecat a dispozitivului hotărârii.

Procedura insolvenţei presupune parcurgerea mai multor etape distincte, prima constând în deschiderea procedurii. Ori, în conformitate cu prevederile art. 31 alin. 1 din legea 85/2006, pentru a se dispune deschiderea procedurii la cererea creditorului este necesară analizarea condiţiilor prevăzute de art. 3 pct. 6 din lege, respectiv că acesta deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 90 de zile împotriva debitorului.

Aceste condiţii au fost analizate de judecătorul sindic la deschiderea procedurii, acesta apreciind că sunt îndeplinite, astfel cum rezultă din conţinutul încheierii prin care a fost admisă cererea de interventie în interes propriu. Această hotărâre a rămas irevocabilă prin respingerea recursului. Reluarea, cu ocazia întocmirii tabelului preliminar de creanţe, a verificărilor sub aspectul existenţei, respectiv caracterului cert al creanţei ce a fundamentat deschiderea procedurii este interzisă de puterea de lucru judecat de care se bucură această hotărâre în cadrul procedurii insolvenţei, în considerarea art. 1202 alin. 2 C.civ. 1864.

 

(TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A VII-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 2415/08.03.2013-

judecător Viziru Sorin Ciprian)

Prin încheierea de cameră de consiliu din data de 11.09.2012 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a civilă pronunţată în dosarul nr. 43735/3/2012, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei în forma generală faţă de debitoarea SC RETAIL PARK MAGNOLIA SRL, iar în calitate de administrator judiciar a fost desemnat GENERAL GROUP EXPERT SPRL, cu atribuţiile prevăzute de art.20 din legea insolvenţei.

Prin Serviciul registratură al secţiei, administratorul judiciar a afişat tabelul preliminar al creanţelor, iar la data de 14.11.2012 s-a înregistrat pe rolul secţiei contestaţia formulată de creditoarea SC BONHAY INVESTMENTS SRL în ce priveşte creanţa pretinsă de creditoarea ROPROPERTIES SARL, contestaţie ce a fost înregistrată ca dosar civil distinct sub nr. 43735/3/2012.

În motivarea contestaţiei, prin care se solicită respingerea de la masa credală a creanţei contestate şi, în subisdiar, înscrierea creanţei sub condiţie suspensivă, contestatoarea arată că în mod greşit creditoarea contestată a fost trecută în tabelul preliminar de creanţe cu creanţa de 78 686 634 lei, deoarece debitoarea nu mai datorează suma pretinsă în baza unor contracte de împrumut încheiate în anul 2008.

În acest sens se arată că, după ce în anul 2009 a vândut toate acţiunile deţinute la societatea debitoare, ROPROPERTIES SARL a încheiat acte adiţionale la contractele de împrumut prin care a condiţionat rambursarea împrumuturilor de realizarea de către debitoare a unor profituri suficiente să acopere împrumuturile, or debitoarea nu a realizat niciodată profit până la deschiderea procedurii de insolvenţă, prin urmare nu mai are obligaţia restituirii împrumuturilor acordate de ROPROPERTIES SARL. În plus creditoarea contestată a şi iertat-o de datorie pe debitoare, fapt ce rezultă şi din situaţiile financiare ale acesteia, unde debitoarea nu mai figurează cu datorii. Se precizează că în acest fel creanţa ROPROPERTIES SARL a devenit afectată de condiţia suspensivă a realizării de debitoare a unor profituri, condiţie care la data deschiderii procedurii nu era îndeplinită, iar creanţa pretinsă de această societate poate fi înscrisă cel mult ca o creanţă sub condiţie suspensivă.

Creditoarea contestată a depus note scrise, prin care solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, deoarece prin actele adiţionale la contracte s-au prelungit termenele iniţiale de rambursare a împrumuturilor, şi nu au dat naştere unei condiţii suspensive ce ar afecta obligaţia de rambursare, aşa cum se susţine de contestatoare. Mai arată că trecerea cu valoarea zero, în contabilitatea aferentă anului 2008, a creanţei deţinute împotriva debitoarei a fost o cerinţă de ordin contabil ca urmare a deprecierii creanţei de către directorii societăţii, în baza Standardelor Contabile Internaţionale nr.36 aplicabile la nivel european, dar fără a reprezenta însă o renunţare a creditoarei la dreptul de creanţă. Se mai invocă faptul că în speţă nu există o remitere de datorie încheiată în formă autentică ori care să respecte condiţiile art.1138 C.civ. privind proba unui astfel de act juridic.

În probaţiune, s-au depus înscrisuri.

2. Analizând dispoziţiile legale incidente, instanţa are în vedere art.72 alin.1 şi art.73 alin.1-2 din  Legea nr.85/2006, potrivit cărora:

- ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul judiciar/lichidatorul va întocmi şi va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanţele împotriva averii debitorului, precizând că sunt: chirografare, garantate, cu priorităţi, sub condiţie sau nescadente, şi arătând pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma solicitată de creditor şi suma acceptată de administratorul judiciar;

- debitorul, creditorii şi orice alta parte interesată vor putea să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanţe; contestaţiile trebuie depuse la tribunal cu cel puţin 10 zile înainte de data stabilită, prin sentinţa de deschidere a procedurii, pentru definitivarea tabelului de creanţe, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată.

3. Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa constată că, prin prezenta contestaţie, se contestată o creanţă care este formată din suma de 56 634 702,25 lei, creanţa principală, şi 22 051 931,75 lei creanţa accesorie constând în dobânzi contractuale, iar creanţa principală a făcut obiectul cercetării şi analizei judecătorului-sindic în cadrul încheierii din data de 11.09.2012 de deschidere a procedurii insolvenţei pronunţate în dosarul nr. 43735/3/2012.

Prin încheierea menţionată, judecătorul-sindic a admis cererea de intervenţie în interes proprie formulată de către creditoarea contestată ROPROPERTIES SARL, prin care a aceasta a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC RETAIL PARK MAGNOLIA SRL în baza unei creanţe de 13 766 000,40 euro (echivalentul sumei de 56 634 702,25 lei), reprezentând împrumuturi nerestituite rezultate dintr-un număr de 5 contracte de împrumut încheiate cu debitoarea în perioada 21.08.2007-06.03.2009

În considerentele încheierii, care potrivit art.255 alin.2 fostul C.civ., constituie o hotărâre judecătorească, s-a reţinut că suma pretinsă de ROPROPERTIES SARL este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitoarei, iar în afară de debitul principal de 56 634 702,25 lei debitoarea mai datorează şi dobânda contractuală anuală de 5,25%  ce urma a fi calculată, până la data deschiderii procedurii, de către administratorul judiciar care va fi desemnat în cauză, lucru pe care acesta l-a şi realizat după deschiderea procedurii, rezultând creanţa totală de 78 686 634 lei.

Având în vedere că încheierea de şedinţă din 11.09.2012 a rămas irevocabilă prin respingerea recursului promovat chiar de contestatoarea SC BONHAY INVESTMENTS SRL, instanţa apreciază că în speţă este incidenta prezumţia absolută a lucrului judecat (efectul pozitiv al lucrului judecat, conform art. 1200 pct. 4 rap. la art. 1202 alin.2 C.civ. 1864), cu privire la considerentele prin care se stabileşte caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei principale de 56 634 702,25 lei, ceea ce înseamnă că în litigiul de faţă nu mai este posibilă punerea în discuţie a calităţilor creanţei menţionate cu privire s-a statuat în mod irevocabil prin încheierea de şedinţă din 11.09.2012 şi nici administrarea de probe contrarii situaţiei de fapt reţinute prin această încheiere. Prin urmare, aspectele litigioase din prezenta cauză, referitoare la existenţa unei pretinse condiţii suspensive ce ar afecta creanţe contestată ori existenţa unei pretinse remiteri de datorie din partea ROPROPERTIES SARL, nu mai pot fi analizate în acest cadru procesual  (şi nici într-un alt eventual litigiu privind aceeaşi creanţă), iar încheierea judecătorească din 11.09.2012 reprezintă titlu cu putere executorie împotriva debitoarei pentru creanţa de 56 634 702,25 lei şi, implicit, pentru creanţa accesorie acesteia constând în dobânzi contractuale, având în vedere că regimul juridic al unei creanţe accesorie urmează întocmai pe cel al creanţei principale.

În consecinţă, în virtutea efectului pozitiv al lucrului judecat, instanţa constată că suma totală de 78 686 634 lei, pretinsă de creditoarea ROPROPERTIES SARL, reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitoarei, sens în care va respinge contestaţia analizată ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 2327/02.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti– Secţia a VI-a Civilă hotărârera instanţei de fond a devenit irevocabilă, prin respingerea recursului ca nefondat.