Termenul de introducerii a acţiunii in despăgubiri în cazul condamnării pe nedrept

10. Termenul de introducerii a acţiunii in despăgubiri în cazul condamnării pe nedrept

Cuprins de materii: Dr. civil.

Indice alfabetic : Dr. civil- actiunea în despăgubiri în cazul condamnării pe nedrept.

Legislatie relevantă: art. 504 C.pr.pen, Legea nr. 248/2005, decizia civ. nr.5865/15.10.2008 Î.C.C.J.

Dispunerea îngrădirii dreptului la liberă circulaţie începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii, încalcă dispoziţiile art. 39 al. 6 din Legea nr. 248/2005, privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români i străinătate, conform căreia căile de atac –apel –recurs, nu suspendă executarea hotărârii instanţei.

Curtea de Apel Bacău – decizia civ nr. 66 din 16 iunie 2010.

Prin sentinţa civilă 539 din 07.04.2010, pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 1674/110/2010 a fost admisă cererea formulată de reclamanta D.G.P. BUCURESTI, în contradictoriu pârâtul B.P..

A fost restrâns  dreptul de circulaţie  pe teritoriul NORVEGIEI  pentru pârâtul B. P.,  CNP -  pe o perioadă de 3 ani de la data  rămânerii irevocabile a  prezentei sentinţe.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a avut în vedere următoarele:

Potrivit art. 38 din Legea 248/2005 restrângerea exercitării dreptului de circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condiţiile şi cu privire la următoarele categorii de persoane:

a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între ROMÂNIA şi acel stat;

b) cu privire la persoana a cărei prezenţă pe teritoriul uni stat, prin activitatea pe care o desfăşoară sau pe care ar urma să o desfăşoare, ar aduce atingere gravă intereselor ROMÂNIEI sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre ROMÂNIA şi acel stat.

Potrivit art. 27 alin.(1) din DIRECTIVA 2004/38/ CE, sub rezerva dispoziţiilor prezentului capitol, statele membre pot restrânge libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor lor de familie, indiferent de cetăţenie, pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice.

Potrivit alin.(2) al aceluiaşi articol, măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranţă publică respectă principiul proporţionalităţii şi se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri.

Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii. Nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de consideraţii de prevenţie generală.

Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege rezultă următoarele:

- restrângerea libertăţii de circulaţie a persoanelor cetăţeni români este o măsură excepţională şi care nu poate fi dispusă decât în condiţiile restrictive permise de Constituţie şi de legislaţia comunitară; aceste condiţii trebuie să fie expres prevăzute de lege şi să fie prezente la cazul concret în integralitatea lor, atât cu privire la număr, cât şi cu privire la fundamentul lor, adică în cazul de faţă să fie vorba de o persoană returnată pe baza unui acord de readmisie, returnarea să aibă ca motiv, fie tulburarea ordinii publice, fie punerea în pericol a siguranţei publice ori a sănătăţii publice din statul norvegian;

- pe lângă existenţa condiţiilor prevăzute expres de lege se cere ca măsura restrângerii dreptului (libertăţii) de liberă circulaţie să fie proporţională cu scopul pentru care este permisă, adică să nu depăşească ceea ce este suficient pentru atingerea scopului şi în plus să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză, conduită care să reprezinte o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii (ordine publică, siguranţă publică ori sănătate publică).

Având în vedere aceste prevederi şi considerente în drept, instanţa a constatat în fapt că pârâtul a fost returnat de autorităţile din NORVEGIA  ca urmare a săvârşirii de către acesta a unor infracţiuni repetate de furt pentru care a fost condamnat la 3 luni închisoare; ţinând cont că pârâtul a săvârşit aceste infracţiuni în grup organizat, imediat după ce a ajuns  în străinătate, iar săvârşirea acestor fapte era considerată de pârât ca o modalitate de existenţă, instanţa a apreciat că sunt întrunite condiţiile excepţionale impuse de legislaţia comunitară şi care  permit luarea măsurii restrângerii libertăţii de circulaţie pentru pârât pe teritoriul norvegian, din moment ce  conduita acestuia reprezintă o ameninţare prezentă şi reală pentru ordinea publică norvegiană, în sensul că poate fi trasă concluzia că scopul deplasării în NORVEGIA  a fost exclusiv acela de a săvârşi fapte antisociale, pârâtul fiind în imposibilitate de a da o altă explicaţie plauzibilă deplasării sale în această ţară, fapt ce denotă o conduită incompatibilă cu ordinea şi siguranţa publică a statului norvegian (ca şi cu scopul şi limitele libertăţii de circulaţie), în acelaşi timp fiind afectată şi imaginea ROMÂNIEI în rândul cetăţenilor norvegieni.

Activitatea concretă pentru care s-a cerut luarea măsurii contra pârâtului  constituie în concret o ameninţare suficient de gravă la adresa ordinii şi siguranţei publice norvegiene,  motive pentru care  cererea a fost admisă şi a fost restrânsă libertatea de circulaţie a pârâtului pe teritoriul NORVEGIEI pe o perioadă de 3 ani, dat fiind gravitatea infracţiunii şi cuantumul  pedepsei aplicate de acest stat, cuantumul de 3 ani fiind proporţional şi totodată necesar pentru atingerea scopului propus (îndepărtarea pericolului real reprezentată de persoana pârâtului pentru interesele fundamentale ale statului norvegian şi imaginii ţării noastre în rândul opiniei publice norvegiene).

Împotriva sentinţei civile mai sus menţionate, a declarat în termen legal apel Ministerul Administraţiei şi Internelor – D.G.P., întrucât greşit prima instanţă a dispus curgerea termenului de 3 ani de la data rămânerii irevocabile a hotărârii şi nu de la data pronunţării sentinţei.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru şi timbru judiciar.

Analizând sentinţa civilă apelată sub aspectul motivului de apel, Curtea de Apel reţine următoarele:

Din eroare, prin sentinţa civilă nr.539/07.04.2010 s-a dispus ca termenul de restrângere a dreptului la libera circulaţie al pârâtului,  să curgă „de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri” şi nu „de la data pronunţării hotărârii” , respectiv 07.04.2010, cum ar fi fost corect (decizia civilă  a Î.C.C.J. nr. 5865 din 15.10.2008).

Astfel, dispunându-se îngrădirea dreptului la liberă circulaţie al pârâtului, pe o perioadă de 3 ani, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii, se încalcă dispoziţiile art.39 al. 6 din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare, conform căruia „exercitarea căilor de atac ... nu suspendă executarea hotărârii instanţei”.

Întrucât măsura are caracter judiciar (se dispune de către instanţă, conform art.39 din legea nr.248/2005, pe baza probelor administrate), momentul de la care devine  eficientă este acela al pronunţării hotărârii, în absenţa unei dispoziţii legale contrarii care să lege acest moment, prin posibilitatea instituirii unei măsuri provizorii, de exemplu, pentru parcursul desfăşurării judecăţii, de o altă dată (cum ar fi cea a returnării pârâtului sau a învestirii instanţei).

Faţă de considerentele reţinute, Curtea de Apel în temeiul art. 296 C.pr. civ., a admis apelul , a schimbat în parte sentinţa apelată , în sensul că a dispus ca măsura să curgă de la data pronunţării sentinţei, în loc de data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Domenii speta

Spete similare