Cerere de angajare a raspunderii personale

 R O M Â N I A

TRIBUNALUL COMERCIAL MUREŞ

FALIMENTE

SENTINŢA NR.510

Şedinţa publică de la 20 mai 2008

Pe rol fiind pronunţarea asupra cererii formulate de creditoarea D.G.F.P. Mureş, având ca obiect angajarea răspunderii personale a pârâtului H M – Viorel, cerere promovată în cadrul procedurii de faliment a debitoarei S.C A S M.

La apelul nominal se contată lipsa părţilor.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Mersul dezbaterilor şi susţinerile părţilor în fond s-au consemnat în încheierea şedinţei publice din data de 08 mai 2008, când s-a amânat pronunţarea asupra cauzei pentru data de 16 mai 2008, apoi pentru 20 mai 2008, încheieri care fac parte integrantă din prezenta.

Judecătorul sindic,

Deliberând asupra cererii de faţă judecătorul sindic reţine în fapt, următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 16 noiembrie  2004, în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect procedura de faliment a debitoarei S.C. A  S.A.,  creditoarea D.G.F.P. Mureş, cu sediul în Tg. Mureş, a chemat în judecată pârâţii H M V, dom. în Tg. Mureş, jud. Mureş, V M, domiciliat în Tg . Mureş,  jud. Mureş, P I, dom. în loc. Tg. Mureş, jud. Mureş, în calitate de administratori ai debitoarei falite, solicitând ca prin hotărârea care urmează a se pronunţa, judecătorul sindic să dispună angajarea răspunderii personale a pârâţilor , până la concurenţa sumei care reprezintă întregul pasiv a debitoarei şi luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile şi imobile existente în patrimoniul acestora.

În motivarea cererii promovate, creditoarea a învederat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 124  alin.1, lit. b şi d din Legea 64/1995 republicată, pentru a se dispune angajarea răspunderii personale a pârâţilor pentru pasivul debitoarei falite, întrucât aceştia sunt  în culpă pentru ajungerea debitoarei în stare de insolvenţă. Astfel pârâţii nu au respectat dispoziţiile legale privitoare la ţinerea evidenţelor contabile ale societăţii, nu au respectat termenele de virare la bugetul statului a contribuţiilor legale astfel cum rezultă acest aspect din procesul - verbal de control nr. 1/ 2004 , întocmit de inspectorii din cadrul Direcţiei Controlului Fiscal Mureş. S-a mai învederat din partea creditoarei că s-au valorificat activele societăţii, situaţie în care au fost prejudiciate interesele creditorilor , în condiţiile în care debitoarea a efectuat operaţiuni în care prestaţia acesteia a depăşit  vădit pe cea primită, actele fiind încheiate cu intenţia părţilor de a sustrage bunuri de la urmărire. Întreaga activitate a debitoarei denotă o proastă gestionare  a afacerilor firmei, aspect care reiese din raportul întocmit de lichidator cu privire la cauzele şi motivele insolvenţei, pârâţii contribuind la ajungerea unităţii în încetare de plăţi, prin efectuarea de acte de comerţ defectuoase şi prin încălcarea legislaţiei financiar- fiscale .

Prin sentinţa nr. 14/2006 judecătorul  sindic a luat act şi a constatat renunţarea la judecarea acţiunii promovate de reclamantă faţă  de pârâtul V M Constantin şi a admis cererea de înfiinţare a sechestrului asigurător promovat  faţă de pârâţii H M V şi P I .

În şedinţa publică din 19 aprilie 2007, judecătorul sindic a dispus disjungerea capătului de cerere formulat faţă de pârâtul P I, trecând la soluţionarea acţiunii promovate faţă de acesta,  acţiune care a fost soluţionată prin Sentinţa nr. 555/2007.

Pârâtul H M V  nu a formulat întâmpinare faţă de acţiunea reclamantei.

În cursul soluţionării cererii ,judecătorul sindic a încuviinţat efectuarea unei expertize contabile, privind modalitatea de ţinere a evidenţelor contabile şi existenţa unor motive care să justifice angajarea răspunderii personale a foştilor administratori ai debitoarei.

Având în vedere actele şi lucrările dosarului judecătorul sindic privitor la acţiunea promovată faţă de pârâtul H M Viorel, reţine în fapt următoarele :

Împotriva debitoarei falite S.C. A S.A., a fost deschisă procedura instituită de Legea 64/1995 prin  Sentinţa nr.3757/2002 a Tribunalului Mureş. În cauză a fost nominalizat în calitate de administrator judiciar, practicianul în insolvenţă S. C. S & B Lichidări Consult S.R.L., cu sediul profesional în loc. Tg.Mureş, str. Izvorului,  nr. 7, ap.2, jud. Mureş. Prin încheierea nr. 320/ 2006 ,  judecătorul sindic a dispus trecerea la procedura falimentului faţă de debitoarea  S.C. A  S. A., nominalizând  în calitate de lichidator, administratorul judiciar desemnat iniţial. Potrivit celor menţionate de lichidator, actele contabile ale debitoarei au putut fi identificate doar cu mult timp după deschiderea procedurii falimentului, în prezent fiind în curs operaţia de selectare a acestei arhive. Un alt aspect pe care l-a precizat lichidatorul s-a referit la  faptul că evidenţele contabile ale debitoarei, după valorificarea activelor acesteia, nu au mai fost ţinute la zi.

Potrivit evidenţelor existente la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Mureş, societatea debitoare s-a înfiinţat în anul 1992 având ca acţionari fostul FPS şi SIF  Transilvania. În calitate de administrator al societăţii în Registrul Comerţului este înscris R M D. Din raportul întocmit de administratorul debitoarei rezultă faptul că fostul FPS a vândut pachetul de acţiuni deţinut la debitoare în favoarea S.C. K F P S.R.L., care la rândul ei,  şi-a cesionat acţiunile în favoarea S.C. R T S S. R. L., operaţiuni care nu au fost înregistrate în Registrul Comerţului.  S.C. R T S S.R.L. a dobândit în aceste condiţii 40%  din părţile sociale deţinute la societatea debitoare, restul de 60%  fiind privatizat prin P.P.M. Administratorul societăţii a fost desemnat pârâtul H M V. După privatizarea societăţii activitatea acesteia a fost întreruptă, iar activele societăţii au fost vândute. Potrivit interogatoriului luat pârâţilor în şedinţa publică din data de 10 febr. 2005, atribuţiile specifice funcţiei de administrator al societăţii au fost îndeplinite de pârâtul H M V începând din anul 2000, fără a se întruni consiliul de administraţie al societăţii.

În condiţiile în care modificările intervenite în ceea ce priveşte acţionariatul societăţii debitoare, nu a fost evidenţiat în Registrul Comerţului, nu s-au evidenţiat nici modificările cu privire la structura organelor de conducere a acesteia. Pârâţii au recunoscut prin interogatoriul sus menţionat alegerea lor în calitate de membrii ai consiliului de administraţie, potrivit hotărârii A.G.A. din data de 6 martie 2000  (vezi în acest sens procesul- verbal de la fila 142-146 dosar volum II),precum şi faptul că numai pârâtul H M V a îndeplinit efectiv  funcţia de administrator al societăţii. Susţinerile pârâţilor sunt confirmate şi de faptul că, contractele de vânzare- cumpărare încheiate de debitoare şi care au format obiectul acţiunii în anulare promovate  de lichidator, au fost semnate în numele debitoarei de către pârâtul Hârşan Magdun  Viorel, (vezi în acest sens filele 103-104, 120-122 dosar Vol. II) . Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei la filele 44-49 dosar Vol.I funcţia de director tehnic, iar după aceea de administrator unic  al debitoarei falite a fost îndeplinită de numitul R M D, până la data de 08.11.1999,  iar după această dată de către numitul O H. La începutul anului 2000 adunarea generală a acţionarilor a decis alegerea unui consiliu de administraţie format din H M V, P I şi V M, consiliu care nu a intrat în fapt în exercitarea atribuţiilor de administrator, actele de administrare fiind efectuate de către  pârâtul H M V, potrivit celor de mai sus. 

Creditoarea D.G.F.P. Mureş, a solicitat angajarea răspunderii personale al pârâtului H M V, în calitate de administrator pentru pasivul neacoperit al debitoarei invocând în drept dispoziţiile art. 138 alin. 1 lit. b,c,d precum şi dispoziţiile art 138 alin. 1 lit. a din Legea 64/1995, având în vedere că, în motivarea cererii promovate a învederat în fapt că pârâtul a înstrăinat în numele debitoarei toate activele acesteia prin operaţiuni în care prestaţia acesteia a depăşit cu mult pe cea primită, prejudiciind interesele creditorilor.

Privitor la  dispoziţia legală aplicabilă cererii formulate,  judecătorul sindic reţine că creditoarea a promovat cererea în temeiul disp.art.124  lit. b şi d din Legea 64/1995, act normativ în vigoare la data formulării cererii şi care conferea legitimare procesual activă creditoarei în promovarea cererii de angajare  a răspunderii  persoanelor indicate în textul de lege menţionat. La data soluţionării cererii dispoziţia legală menţionată a fost abrogată prin Legea privind procedura  insolvenţei, care  a intrat în vigoare în data de 20 iulie 2006.

Ca atare, cu toate că noua lege care reglementează procedura insolvenţei, limitează sfera persoanelor care au dreptul să promoveze o astfel de acţiune la: administrator judiciar sau lichidator –conform art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 şi comitetul creditorilor cu autorizarea judecătorului sindic –conform art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, momentul la care instanţa trebuie să se raporteze pentru a verifica legitimarea procesuală a creditoarei, este momentul la care a fost efectiv investită cu soluţionarea cererii, în conformitate şi cu disp. art. 725 alin.5 Cod procedură civilă, deoarece în caz contrar ar însemna că noua lege să  retroactiveze, contrar dispoziţiilor  art. 15 alin.2 din Constituţia României. În acest context se reţine că investirea instanţei s-a realizat sub imperiul vechii legi, cererea fiind înregistrată la data de 16.11.2004,astfel că creditoarea are legitimitate procesuală activă, însă cererea sa va fi judecată potrivit dispoziţiilor noii legi, act normativ în vigoare în momentul soluţionării cererii. Pe fondul cererii promovate, judecătorul sindic va lua în considerare dispoziţiile Legii 85/2006, act normativ în vigoare la data soluţionării cererii.

Din raportul întocmit de lichidatorul judiciar în ceea ce priveşte cauzele şi motivele care au determinat starea de insolvenţă a debitoarei falite ( depus la fila 213 –214  dosar Volum I ), se poate reţine cauzele care au determinat această stare a societăţii ca fiind următoarele: valorificarea activelor societăţii şi în consecinţă necontinuarea activităţii acesteia, neconducerea evidenţelor contabile ale societăţii.

Prin Sentinţa nr. 451/2006 judecătorul sindic în temeiul dispoziţiilor art. 61 lit. b,c din Legea 64/1995 R, a admis acţiunea în anulare promovată de către lichidator şi a dispus anularea contractelor de vânzare- cumpărare încheiate între debitoare şi S.C. R T S S.R.L., precum şi contractul de vânzare-cumpărare încheiat între aceasta din urmă şi S.C. Ri Mo Ter S.R.L. cu privire la imobilul situat în loc Sâncraiu de Mureş,  dispunând restabilirea situaţiei anterioare. În considerentele acestei hotărâri judecătorul sindic a reţinut că în cadrul şedinţei A.G.A. a debitoarei din data de 6 martie 2000, s-a hotărât valorificarea activelor aflate în patrimoniul debitoarei, pentru a se procura disponibilităţile necesare în vederea efectuării plăţilor urgente către bugetul de stat în contul creanţei datorate acestuia, având în vedere faptul că debitoarea se afla într-o situaţie financiară dificilă, creanţele societăţii depăşind ponderea capitalului social. Adunarea generală a acţionarilor a decis în cadrul acestei şedinţe angajarea unui expert  în vederea evaluării activelor care urmau să fie vândute.

Deşi exista această decizie a adunării generale a acţionarilor debitoarei, valorificarea activului sus menţionat către acţionarul acesteia S.C. R T S S.R.L. s-a realizat fără evaluarea prealabilă a acestui activ. Contractul de vânzare- cumpărare a fost încheiat în numele debitoarei de către pârâtul H M V care a efectuat în numele acesteia toate formalităţile necesare pentru valorificarea imobilului. S-a reţinut de asemenea, în considerentele Sentinţei nr. 451/2006, că activul a fost valorificat pentru suma de 48.739,4 lei vechi + tva în condiţiile în care valoarea acesteia la data încheierii contractului a fost de 721.600 lei .

Din starea de fapt menţionată mai  sus se poate reţine că pârâtul H M V în calitate de administrator al debitoarei, care a şi exercitat în fapt atribuţiile de administrator a încheiat contractul de vânzare- cumpărare a activelor debitoarei,  cu încălcarea hotărârii luate de adunarea generală a acţionarilor debitoarei. Astfel, pârâtul avea obligaţia de a proceda la evaluarea imobilului, mai ales în condiţiile în care valorificarea s-a efectuat în favoarea unui acţionar al societăţii, în condiţiile în care la data încheierii contractului de vânzare- cumpărare societatea era în stare de insolvenţă. Prin această modalitate de exercitare a atribuţiilor de administrator pârâtul a contribuit la ajungerea debitoarei în stare de insolvenţă aspect reţinut în raportul administratorului judiciar care a învederat că valorificarea activelor societăţii a fost una din cauzele care a determinat starea de insolvenţă a debitoarei. Fapta reţinută mai sus se circumscrie sferei de aplicare a dispoziţiilor art. 138 alin. 1 lit a din Legea 64/1995, prin încheierea acestui contract de vânzare- cumpărare fiind avantajat cumpărătorul, respectiv acţionarul S.C. R T S S.R.L.

 În temeiul dispoziţiilor art. 138 lit. d din Legea 85/2006, se poate angaja  răspunderea membrilor organelor de conducere ale debitoarei supus procedurii insolvenţei în cazul în care au ţinut o  contabilitate  fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea  în conformitate cu legea.

Potrivit celor de mai sus pârâtul a îndeplinit funcţia de administrator la societatea debitoarea începând din data de 6 martie 2000, având obligaţia de a asigura ţinerea evidenţelor contabile ale societăţii. Bilanţurile contabile ale debitoarei au fost conduse până la data de 30 iunie 2000. Din concluziile formulate de lichidator se conturează în sarcina administratorului neconducerea contabilităţii în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 82/1991 ®, răspunderea acestuia fiind stabilită prin prevederile art. 10 din actul normativ indicat, raportat la art. 73 din Legea nr. 31/1990 ®, cu modificările ulterioare.

Trebuie reţinut că obligaţia privitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului societăţii în conformitate cu dispoziţiile art. 11  din Legea 82/1991, iar situaţiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, a fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată de  fiecare comerciant. Neîntrunirea acestor condiţii cu privire la evidenţele contabile ale debitoarei, demonstrează faptul că aceasta  nu a  avut ţinut contabilitatea  în conformitate cu dispoziţiile legale. Toate aceste cauze au condus împreună la starea de insolvenţă a societăţii, astfel cum se reţine acest aspect în raportul lichidatorului.

Neîndeplinirea obligaţiei de a conduce contabilitatea, faptă omisivă săvârşită de administratorul pârât, se prezumă din nedepunerea  la organul fiscal a bilanţurilor contabile, precum şi din neîndeplinirea obligaţiei de a preda actele contabile în conformitate cu dispoziţiile art. 35, 28 lit. a-f,  şi 44 din Legea nr. 85/2006. Obligaţia de a asigura ţinerea evidenţelor contabile ale debitoarei revenea administratorului acesteia,  respectiv pârâtului, care trebuia să facă dovada îndeplinirii acestei obligaţii, sarcina dovezii revenind acesteia, în condiţiile în care  lichidatorului îi revine sarcina probei în privinţa dovedirii existenţei obligaţiei, iar administratorului pârât, în măsura în care ar pretinde  executarea obligaţiei legale, ar fi revenit sarcina să dovedească că a condus contabilitatea cu respectarea dispoziţiilor Legii  82/1990. Pârâtul a învederat în apărare că nu şi-a putut îndeplini atribuţiile cei reveneau în calitate de administrator, întrucât a fost arestat preventiv, situaţie care l-a împiedecat să îşi exercite atribuţiile ce îi reveneau. Judecătorul sindic reţine că pârâtul a fost arestat din 03.12.2002, valorificarea activelor debitoarei efectuându-se în anul 2000, după care nu au mai putut fi identificate evidenţele contabile, ultimul bilanţ  fiind încheiat la 30.06.2000. Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă debitoarea a desfăşurat activitate până în data de 30.04.2000, dată după care rezultă cu certitudine faptul că societatea nu a mai desfăşurat nici o activitate. În consecinţă, apărările formulate de către pârât privitor la motivele pentru care nu a asigurat ţinerea evidenţelor contabile ale debitoarei sunt nefondate cel puţin  până la data arestării acestuia 03.12.2002, având în vedere şi faptul că cererea pentru deschiderea procedurii insolvenţei a fost înregistrată la data de 5.07.2002.

Neconducerea contabilităţii, neînregistrarea în evidenţele contabile a operaţiunilor efectuate de debitoare, constituie fapte omisive şi este de natură a atrage răspunderea lui, în temeiul prevederilor art. 138 (1) lit. d din Legea nr. 85/2006.

În vederea cuantificării acestei răspunderi se va avea în vedere valoarea pasivului neacoperit, înregistrat în tabelul definitiv al creanţelor,  astfel cum aceasta a fost modificat prin Sentinţa mr. 502/2008, creanţe care nu au putut fi îndestulate din averea debitoarei. Existenţa raportului de cauzalitate între fapta administratorului pârât şi starea de insolvenţă rezultă din analiza efectuată de lichidator în virtutea atribuţiilor conferite prin art. 20 (1) lit.b din Legea nr. 85/2006 şi cuprinsă în Raportul privind cauzele aşi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă, analiză care a relevat că principala cauză a stării de insolvenţă constă în “neţinerea contabilităţii în conformitate cu legea”.

Avându-se în vedere această stare de fapt, privitor la cererea  de angajare a răspunderii personale a administratorului, judecătorul sindic apreciază că aceasta este întemeiată , întrucât din probele administrate în cauză rezultă faptul că pârâtul a îndeplinit funcţia de administrator a debitoarei falite, precum şi faptul  că societatea nu a avut ţinută contabilitatea din anul 2000.

Fapta săvârşită de administratorul debitoarei reţinută potrivit celor de mai sus,  se circumscrie sferei de aplicare a dispoziţiilor art. 138 lit. a şi  d din Legea 64/1995, considerent pentru care apreciind sub acest aspect ca fiind întemeiată cererea formulată de creditoarea D.G.F.P.Mureş, urmează a  se dispune admiterea acesteia. În consecinţă, se va dispune angajarea răspunderii personale a pârâtului , pentru datoriile debitoarei falite astfel cum aceasta a fost stabilită prin Sentinţa nr. 502/2008, dispunând obligarea pârâtului să aducă la masa credală a debitoarei falite această sumă. În ceea ce priveşte fapta prev. de art. 138 alin. 1 lit. c din Legea 85/2006, indicată de către lichidator ca fiind săvârşită de către pârât judecătorul sindic apreciază că, din probele administrate în cauză, nu rezultă că pârâtul ar fi dispus continuarea unei activităţi care conducea societatea în mod vădit în insolvenţă considerent pentru care nu se va reţine în sarcina pârâtului săvârşirea acestei fapte.

Pentru aceste motive

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite acţiunea formulată de creditorul D.G.F.P. Mureş, cu sediul în Tg. Mureş, jud. Mureş împotriva pârâtului H M – Viorel, cu domiciliul în Tg. Mureş jud. Mureş.

Dispune angajarea răspunderii personale a pârâtului pentru datoriile debitoarei falite S.C. A S M până la concurenţa sumei înscrise în tabelul definitiv consolidat potrivit sentinţei nr. 502/2008 a Tribunalului Comercial Mureş.

Obligă pârâtul să aducă la masa credală a debitoarei falite, suma sus menţionată.

Executorie.

Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai  2008.

1

Domenii speta

Spete similare