Legea 1/2009

Sentinţă civilă 711 din 06.04.2011


Dosar nr. 8101/3/2009

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A V A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 711

ŞEDINŢA  PUBLICĂ DE LA 06.04.2011

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE  :  RAMONA MARIA VLADU

GREFIER :  CRISTINA AVRAM

 Pe rolul Tribunalului se află soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii P.V. şi P.T.C., în contradictoriu cu pârâtul M F P, având ca obiect „Legea 10/2001 - despăgubiri”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns reclamanţii,  prin apărător  cu împuternicire avocaţială la dosar şi pârâtul, prin consilier juridic care depune delegaţie de reprezentare la dosar.

 Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că la data de 04.04.2011, s-a depus la dosar de către reclamanţi, prin  serviciul Registratură, practică judiciară  şi cerere de probe, după care:

 Reclamanţii, prin apărător, depun la dosar certificat cu privire la soluţie pronunţată de  ÎCCJ invocată în cererea de probe depusă la dosar.

 Tribunalul ia act de practica judiciară depusă  la dosar de reclamanţi.

Reclamanţii, prin apărător, arată că înţeleg să conteste în prezentul dosar şi în această fază procesuală calitatea de reprezentant a pârâtului Ministerului Finanţelor Public, a dlui consilier juridic. Consideră că se impune ca dl consilier juridic să dovedească faptul că M F P a împuternicit DGFPMB să-i reprezinte interesele. Arată că în acest dosar, la ÎCCJ, s-a ivit o situaţie care îl determină să solicite Ministerului Finanţelor Publice să-şi precizeze poziţia procesuală – arată  că la  ÎCCJ, Ministerul a avut o poziţie procesuală, iar delegatul DGFPMB o alta.

 Pârâtul, prin consilier juridic, arată că are calitate de reprezentant, potrivit delegaţiei depuse la dosar.

Tribunalul, verificând actele şi lucrările dosarului, faţă de delegaţia depusă la dosar, în care se arată că există un mandat dat în anul 2009 de către Ministerul Finanţelor  în baza căruia DGFPMB a fost împuternicită să-i reprezinte interesele în acest dosar, va respinge solicitarea  reclamanţilor care îmbracă forma unei excepţii a lipsei calităţii de reprezentant, ca neîntemeiată.

Reclamanţii, prin apărător, reiterează cererea de probe, solicitând încuviinţarea  probei cu înscrisuri şi a probei cu expertiza de evaluare a imobilului, faţă de noua modificare a practicii ÎCCJ.

Tribunalul, constată că proba cu expertiza solicitată de reclamanţi a fost respinsă la termenul anterior, dispoziţie pe care tribunalul o va menţine şi la acest termen, apreciind că proba nu este utilă soluţionării cauzei.

Reclamanţii, prin apărător, arată că în acest condiţii, înţeleg să recuze instanţa, apreciind că respingerea probei cu expertiza echivalează cu o antepronunţare,  proba cu expertiza fiind obligatorie în dosarele cu asemenea obiect, iar administrarea acesteia nu ar împieta judecata.

Tribunalul, deliberând, în raport de dispoziţiile art. 28 alin. 3 şi 30 alin. 4 Cpc, va respinge ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată de reclamanţi.

Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă părţilor cuvântul pe fond.

Reclamanţii, prin apărător,  consideră că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art 501din Legea  nr. 10/2001, astfel că Ministerul Finanţelor trebuie obligat la plata contravalorii (a preţului de piaţă) imobilului revendicat. Solicită reanalizarea situaţiei. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Pârâtul, prin consilier juridic, pune concluzii de respingere a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Arată că a fost desfiinţat contractul şi că nu se poate plăti preţul de piaţă unor persoane care nu au respectat legea.

TRIBUNALUL,

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 02.03.2009 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a Civilă sub nr. 8101/3/2009, reclamanţii P.V.şi P.T.C. au chemat în judecată pe pârâtul M F P, solicitând instanţei ca prin hotărâre ce se va pronunţa sa dispună obligarea acestuia la plata diferenţei între preţul de 3070 RON actualizat cu indicele de inflaţie - stabilit în baza sentinţei civile nr. 2144 din 18 februarie 2008 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti – preţul de piaţă al apartamentului nr. 7 situat în municipiul Bucureşti, …, pentru care contractul de cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, cu P.M.B. - S.C. H N SA, nr.4938 / 31122 din 17 iulie 1997 a fost definitiv şi irevocabil desfiinţat prin hotărâre judecătorească.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că la data de 17 iulie 1997 - în calitate de chiriaşi (contract de închiriere nr. 44325/18.04.1994 - reînnoit) - au cumpărat - în temeiul Legii nr. 112/1995 de la PMB -S.C. H N SA - apartamentul în care locuiau, cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 4938/31122/17.07.1997, însă succesoarea fostului proprietar căruia îi fusese naţionalizat întreg imobilul, M.G.E., a obţinut constatarea nulităţii acestui contract, prin sentinţa civilă 2523/2003 a Judecătoriei sector i, definitivă şi irevocabilă.

Au mai arătat reclamanţii că, în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, prin sentinţa civilă nr.2144 din 18 februarie 2008, a Judecătoriei sectorului  1  Bucureşti - definitivă  şi irevocabilă, M F P a fost obligat la restituirea preţului de 3.070 RON, sumă indexată cu coeficientul de inflaţie, dar, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2009, chiriaşii cumpărători cărora le-au fost anulate contractele de vânzare-cumpărare prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, beneficiază de dreptul de a fi despăgubiţi cu valoarea de piaţă a apartamentului în cauză, astfel că aceştia solicită a se stabili această valoare de piaţă a apartamentului nr. 7 …. şi a li se plăti diferenţa între suma ce va reieşi din expertiză şi suma stabilită până în prezent.

Mai arată că potrivit dispoziţiilor art. 50 alin.3 din Legea nr. 10/2001, modificat prin Legea nr. 1/2009, M F P este cel ce urmează a plăti această sumă din fondul extrabugetar, sens în care acesta are calitatea de pârât în aceste acţiuni - calitate stabilită prin lege.

În drept, şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 1/2009.

 Pârâtul M F P a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, apreciind că Primăria Municipiului Bucureşti are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecăţii, aceasta având calitatea de vânzător la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu reclamanţii.

Totodată, a mai învederat pârâtul că reclamanţii nu au făcut dovada unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care să se constate buna lor credinţă, speţa neputându-se circumscrie dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 50 ind. 1 din Legea 10/2001, potrivit cărora, pentru a se acorda despăgubiri la valoarea de piaţă este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiţii: prima condiţie este ca aceste contracte să fi fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii 112/1995, iar cea de-a doua condiţie este ca ele să fi fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Prin sentinţa civilă nr.  773/03.06.2009, Tribunalul Bucureşti Secţia a V-a Civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii P.V. şi P.T.C., în contradictoriu cu pârâtul M F P,  ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut  că următoarele:

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii.

Reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile speciale ale art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr.1/2009, potrivit cărora proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare. Potrivit art. 50 alin. 2 din aceeaşi lege, restituirea acestui preţ se face de către Ministerul Economiei şi Finanţelor.

Potrivit sentinţei civile nr. 2523 din 09.04.2003 a Judecătoriei sectorului i Bucureşti, definitivă şi irevocabilă prin respingerea apelului şi a recursului, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 4938/31122/17.07.1997, s-a reţinut însă cu putere de lucru judecat că, chiriaşii cumpărători P. , reclamanţii din prezenta cauză, „au încheiat contractul de vânzare cumpărare în cunoştinţă de cauză, având cunoştinţă la data vânzării că imobilul nu făcea parte din categoria imobilelor preluate cu titlul valabil conform art. i din Legea nr. 112/1995 şi art. i alin. 2 din HG nr. 11/1997, astfel încât contractul de vânzare cumpărare este fondat pe o cauză ilicită, reprezentând în realitate o operaţiune speculativă, încheiată pe riscul cumpărătorului şi cu complicitatea vânzătorului".

Rezultă deci că printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a reţinut că încheierea contractului de vânzare cumpărare nr. 4938/31122/17.07.1997 s-a făcut cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, situaţie în care devin aplicabile dispoziţiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 10/2001,

pârâtul putând fi obligat numai la restituirea preţului actualizat, şi nu la restituirea preţului de piaţă al imobilului.

Împotriva sentinţei civile nr. 773/03.06.2009 au declarat apel reclamanţii P.V.şi P.T.C.,  înregistrat sub nr.8101/3/2009  (2062/2009) pe rolul Curţii de Apel Bucuresti Sectia A III A Civila şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

Prin Decizia Civila NR.538 A/29 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul formulat de apelanţii – reclamanţi, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

 Pentru a  pronunţa această hotărâre, Curtea  a reţinut că instanţa de fond a acordat cuvântul doar pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi nu şi pe fondul acţiunii.

Ca atare, instanţa de fond avea obligaţia ca admiţând excepţia invocată să prezinte în cadrul considerentelor sentinţei toate argumentele de fapt şi de drept care au determinat-o să adopte această hotărâre.

Instanţa de fond a făcut o motivare lacunară pe excepţia invocată şi totodată reţine argumentele juridice ce vizează fondul cauzei, respectiv neîndeplinirea de către reclamanţi a condiţiilor art.50 din Legea nr.10/2001, republicată.

Ca atare, Curtea a reţinut că există contradicţie între dispozitiv şi considerente pe de o parte, iar pe de altă parte, că s-au încălcat şi principiile contradictorialităţii şi al dreptului la apărare şi la un proces echitabil, drepturi ocrotite atât de Constituţie, cât şi de art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, atâta vreme cât părţilor nu li s-a dat cuvântul pe fondul cauzei, ci doar pe excepţie, iar instanţa a analizat şi reţinut şi motive de fond.

În ce priveşte cel de-al doilea motiv de apel, Curtea a constatat că pârâtul M F P are calitate procesuală pasivă, întrucât acţiunea a fost întemeiată doar pe dispoziţiile speciale ale Legii nr.10/2001, republicată în urma adoptării Legii nr.1/2009, care în art.50 conferă calitate procesuală pasivă numai Ministerului Finanţelor Publice în acţiunile având ca obiect restituirea preţului de piaţă al apartamentelor ce au format obiectul contractelor de vânzare – cumpărare încheiate între chiriaşi şi stat în baza Legii nr.112/1995.

Verificarea condiţiilor impuse de dispoziţiile art.50 din Legea nr.10/2001 republicată, pentru admiterea unor asemenea acţiuni reprezintă o analiză pe fondul cauzei ce urmează a fi pusă în discuţia părţilor de către instanţa de fond în rejudecarea cauzei.

Ultimul motiv de apel care viza temeinicia acţiunii reclamanţilor – apelanţi, nu a fost analizat de către instanţa de apel atâta vreme cât instanţa de fond a soluţionat pricina numai prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, fără să fi pus în discuţia părţilor fondul cauzei.

Pentru a nu se încălca dublul grad de jurisdicţie, Curtea a admis apelul, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Împotriva acestei decizii, la data de 5 ianuarie 2010, a declarat recurs pârâtul M F P prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, criticând-o ca fiind nelegală şi solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii apelului declarat de către reclamanţi împotriva hotărârii primei instanţe.

Prin decizia civilă nr.  4204/02.07.2010,  ÎCCJ a Respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul M F P, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, împotriva deciziei nr. 538 A din 29.10.2009 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a obligat pe recurentul M F P, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, către intimaţii-reclamanţi P.V.şi P.T.C. la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a  pronunţa această decizie,  ÎCCJ a reţinut că dispoziţiile art. 50 alin 2 şi 21 din Legea nr. 10/2001, republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. l /2009, stipulează faptul că — cererile sau acţiunile în justiţie privind restituirea preţului actualizat plătit de chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, sunt scutite de taxe de timbru, iar cererile sau acţiunile în justiţie, având ca obiect restituirea preţului de piaţă al imobilelor privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, sunt, de asemenea, scutite de taxele de timbru.

În acelaşi timp, dispoziţiile alin. 3 din acelaşi articol arată că - restituirea preţului prevăzut la alin. 2 şi 21 se face de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.

A constatat că se conferă calitate procesuală pasivă Ministerului Economiei şi Finanţelor (în prezent, M F P) în cererile sau acţiunile în justiţie privind restituirea preţului actualizat plătit de chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi ir imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.

A mai reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că, în ce măsură sunt îndeplinite cerinţele art.501 din legea specială, pentru ca reclamanţii să beneficieze de diferenţa dintre preţul actualizat, obţinut prin sentinţa civilă nr.2144/18.02.2008 a Judecătoriei sectorului l Bucureşti, şi preţul de piaţă al imobilului, reprezintă o chestiune de fond, ulterioară stabilirii calităţii procesuale pasive, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel.

În rejudecare, cauza s-a înregistrat pe  rolul Tribunalul Bucureşti Secţia a V-a Civilă sub acelaşi număr 8101/3/209.

Instanţa a încuviinţat reclamanţilor numai proba cu înscrisuri şi a respins-o pe aceea cu expertiza de specialitate evaluare, ca nefiind utilă.

Raportat la probatoriul încuviinţat, aceştia au formulat cerere de recuzare, respinsă prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 04.03.2011, ca neîntemeiată.

La termenul de judecată de astăzi reclamanţii au reiterat necesitatea efectuării expertizei evaluatorii, cerere de asemenea, respinsă ca neutilă, după care, prin apărător, s-a formulat o nouă cerere de recuzare, pentru aceleaşi motive, fapt ce a condus la respingerea acesteia ca inadmisibilă, faţă de art. 28 alin. 3 şi 30 alin. 4 Cpc.

Analizând cererea de chemare în judecată, tribunalul constatată că aceasta nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001, „proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare”.

În cauză, contractul de vânzare-cumpărare al reclamanţilor, încheiat în baza Legii nr. 112/1995 a fost desfiinţat prin sentinţa civilă nr. 2523/09.04.2003 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea apelului şi recursului (f. 33-44 primul dosar), prin urmare este îndeplinită cea de-a doua condiţie a textului art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001.

Nu este însă întrunită prima cerinţă vizată de textul normativ amintit, respectiv nu se poate reţine că reclamanţii au încheiat contractul de vânzare-cumpărare ce a fost anulat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.

Argumentul se bazează pe considerentele sentinţei civile nr. 2523/09.04.2003 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, care a constat exista unei cauze ilicite la încheierea contractului de vânzare-cumpărare4938/31122/17.07.1997 şi a celor menţionate de Tribunalul Bucureşti, Secţia a III-a Civilă în decizia nr. 2302/04.12.2003, în sensul că atât vânzătorul imobilului, cât şi cumpărătorii au fost de rea-credinţă la încheierea contractului din 17.06.1997, având drept scop fraudarea intereselor adevăratului proprietar; prin urmare acesta s-a încheiat cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, respectiv întrucât Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. 15550/299/2007, au reţinut, când au acordat aceloraşi reclamanţi dreptul de a obţine preţul plătit, actualizat, că încheierea contractului de vânzare-cumpărare s-a realizat cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995 (f. 7-10 primul dosar).

Cum cele statuate prin hotărâri judecătoreşti nu mai pot fi ulterior combătute, opunându-se prezumţia de lucru judecat reglementată de art. 1200 pct. 4 C. civ., ce asigura securitatea juridică, tribunalul nu are posibilitatea de a reţine o altă situaţie premisă, respectiv că reclamanţii au încheiat contractul de vânzare-cumpărare ce a fost anulat, cu respectarea cerinţelor Legii nr. 112/1995, pentru a proceda la stabilirea preţului de piaţă al imobilului, conform standardelor internaţionale de evaluare, aşa cum s-a solicitat.

De aceea, se va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE  LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanţii P.V.şi P.T.C., în contradictoriu cu pârâtul M F P.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la  comunicare.

Pronunţată  în şedinţă  publică azi 06.04.2011.

PREŞEDINTE  GREFIER

Ramona Maria Vladu Cristina Avram

Red.RMV/Tehonred. CA

Ex: 5/09.05.2011