ROMÂNIA
Dosar nr. 40577/4/2012
TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA a II - a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 273/R
Şedinţa publică din data de 12.03.2013
Tribunalul constituit din:
PREŞEDINTE: C.I.S.
JUDECĂTOR: F.V
JUDECĂTOR: R.A.N.
GREFIER: A.S.R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a fost reprezentat prin procuror G.M.
Pe rol soluţionarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 Bucureşti şi recurentul condamnat M.E.I. împotriva sentinţei penale pronunţată de Judecătoria Sector 4 Bucureşti.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns recurentul condamnat M.E.I. personal, aflat în stare de arest şi asistat de apărător din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
Apărătorul din oficiu al recurentului condamnat M.E.I. solicită instanţei admiterea probei cu înscrisuri în susţinerea cererii.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune probei solicitate.
Tribunalul, deliberând, încuviinţează proba cu înscrisuri solicitată de recurentul condamnat M.E.I. , prin apărător, înscrisuri care se depun la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinţei penale pronunţată de Judecătoria Sector 4 Bucureşti şi casarea sentinţei penale atacate având în vedere încălcarea principiului competenţei instanţei în soluţionarea cererii. Parchetul apreciază că din punct de vedere administrativ Penitenciarul Jilava este situat în Comuna Jilava, judeţul Ilfov, iar localitatea Jilava este în circumscripţia Judecătoriei Cornetu căreia îi aparţinea competenţa teritorială în soluţionarea acestei cereri. Faţă de aceste considerente solicită admiterea recursului declarat, casarea sentinţei penale atacate şi, pe fond, declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Apărătorul din oficiu al recurentului condamnat M.E.I. solicită respingerea recursului declarat de parchet, având în vedere că instanţa de fond a apreciat corect asupra competenţei. Asupra recursului declarat de condamnat solicită admiterea acestuia, casarea sentinţei penale atacate şi, rejudecând, admiterea cererii de liberare condiţionată având în vedere că petentul a executat fracţia din pedeapsă prevăzută de lege, a participat la programele organizate la penitenciar şi s-a reintegrat în societate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentul condamnat şi menţinerea sentinţei penale atacate ca fiind legală şi temeinică sub aspectul soluţiei privind cererea de liberare condiţionată, având în vedere că executarea fracţiei din pedeapsă nu impune admiterea unei astfel de cereri. Din actele dosarului rezultă că petentul a avut un comportament necorespunzător, a fost sancţionat de două ori şi nerecompensat niciodată şi a mai fost condamnat anterior.
Recurentul condamnat M.E.I. personal, având cuvântul, solicită admiterea cererii formulate şi liberarea sa condiţionată, având în vedere că a executat fracţia prevăzută de lege.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de fata:
Prin sentinţa penala pronunţată de Judecătoria Sector 4 Bucureşti, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare condiţionată, formulată de petentul condamnat M.E.I. , încarcerat în Penitenciarul Bucureşti Jilava.
A fixat termen de reiterare la data de 12.10.2013.
În baza art.192 alin.2 Cpp, a obligat petentul condamnat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu al petentului condamnat, în cuantum de 100 lei, s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut ca detinutul execută o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare (pentru furt calificat) aplicată prin sentinţa penală a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi că, pentru a putea fi liberat condiţionat, acesta trebuie sa execute fracţia de 2/3 din pedeapsă, respectiv 851 zile închisoare, petentul executând în total 854 zile închisoare, în care s-au inclus 823 zile efectiv executate, o zi arest preventiv şi 30 zile considerate executate ca urmare a absolvirii unui curs de calificare profesională (lucrător în structuri pentru construcţii). Pedeapsa a început la data de 13.09.2010 şi urmează a expira la 11.03.2014.
În caracterizarea ataşată la procesul-verbal menţionat s-a arătat că deţinutul, aflat la prima analiză, a avut un comportament necorespunzător, înregistrând două sancţiuni şi nici o recompensă. S-a mai arătat că deţinutul, neselecţionat să presteze activităţi productive, a participat la activităţile de educaţie şi de intervenţie psihosocială organizate la nivelul secţiei de deţinere (7 programe). Pentru toate acestea, comisia a apreciat că timpul executat din pedeapsă este insuficient pentru reeducarea condamnatului, stabilind un termen de 10 luni în vederea rediscutării situaţiei acestuia.
Instanta a reţinut că, potrivit art.59 C.p., poate fi liberat condiţionat condamnatul care a executat fracţia de pedeapsă prevazută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama si de antecedentele sale penale.
Raportând aceste criterii legale la situaţia petentului condamnat şi examinând actele aflate la dosarul cauzei, instanţa a apreciat că deşi petentul condamnat a executat fractia de pedeapsă şi a participat la activităţi educative, aceste împrejurări nu-i conferă un drept, ci doar o vocaţie la liberarea conditionată, oportunitatea acordării acestui beneficiu fiind lăsată exclusiv la latitudinea instantei de judecată.
Conform art. 59 Cp la aprecierea oportunităţii liberării condiţionate trebuie să se ţină seama de comportamentul condamnatului în cursul detenţiei, acesta fiind hotărâtor în aprecierea îndeplinirii condiţiei „disciplinat”. Relativ la acest aspect s-a reţinut că nu se poate conchide că persoana condamnată M.E.I. a avut o conduită conformă întru totul cu exigenţele pe care le presupune starea privativă de libertate, în contextul în care la acest moment are două sancţiuni disciplinare neridicate (suspendări de drepturi), aplicate la 02.02.2011 şi 17.08.2012 pentru părăsirea formaţiei de deplasare şi deţinere de încărcător de telefon mobil. S-a apreciat totodată că nu este îndeplinită nici condiţia „dovezi temeinice de îndreptare”. În acest sens, prin raportare şi la durata mică a pedepsei, este de reţinut că nu se poate conchide că persoana condamnată a depus eforturi serioase pe calea formării unei atitudini corecte faţă de valorile sociale şi ordinea de drept, nefiind recompensat niciodată.
Adăugând la cele de mai sus şi antecedentele penale (4 condamnări aplicate în 2002, 2003, 2005 şi 2006 pentru furt calificat şi consum de droguri), instanta a apreciat că pentru moment nu este oportună acordarea liberarii conditionate, motiv pentru care cererea petentului condamnat a fost respinsă ca neîntemeiată.
Impotriva acestei incheieri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 Bucureşti şi condamnatul M.E.I. .
In motivarea sa parchetul a solicitat admiterea recursului declarat împotriva sentinţei penale pronunţată de Judecătoria Sector 4 Bucureşti şi casarea sentinţei penale atacate, având în vedere încălcarea principiului competenţei instanţei în soluţionarea cererii.
Parchetul apreciază că din punct de vedere administrativ Penitenciarul Jilava este situat în Comuna Jilava, judeţul Ilfov, iar localitatea Jilava este în circumscripţia Judecătoriei Cornetu, căreia îi aparţinea competenţa teritorială în soluţionarea acestei cereri. Faţă de aceste considerente solicită admiterea recursului declarat, casarea sentinţei penale atacate şi, pe fond, declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Cornetu.
In motivele de recurs formulate de condamnatul M.E.I. acesta a solicitat admiterea cererii formulate şi liberarea sa condiţionată, având în vedere că a executat fracţia prevăzută de lege.
Examinand legalitatea şi temeinicia incheierii recurate , atat prin prisma motivelor invocate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 Bucureşti şi de condamnatul M.E.I. , cat şi din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art.385/6 alin.3 C.p.p., tribunalul apreciază că recursurile sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste instanta competenta in solutionarea cererii de liberare conditionata trebuie avut in vedere ca in cursul anului 2000 ministrul justitiei a emis Ordinul 1279/C/12.06.2000 in baza Legii 92/992, lege ce a fost ulterior modificata prin Legea 304/2004. Deşi Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, lege în vigoare, prevede că fostul art. 21 din Legea 92/1992 este abrogat, ordinul sus amintit a intrat în vigoare în mod legal şi îşi menţine valabilitatea şi sub imperiul legii noi, deoarece nu a fost, fie revocat de organul de stat care l-a emis, fie anulat în mod definitiv şi irevocabil de către o instanţă de contencios administrativ.
Văzând şi disp. art. 450 C.p.p. conform cărora liberările condiţionate, fie cereri, fie propuneri se judecă de către judecătorie ratione materie, instanţa de fond în mod correct a respins ca neîntemeiată excepţia de necompetenţă teritorială invocată de reprezentantul Ministerului Public.
Ceea ce intereseată în speţă sub aspectul criticilor invocate de parchet sunt dispoziţiile art.3859 alin.1 pct.1 Cpp, care prevăd că hotărârile sunt supuse casării atunci când nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, în cursul judecăţii; în aceste condiţii, invocarea unei necompetenţe teritoriale – care nu este prevăzută sub sancţiunea nulităţii absolute, prev.de art.197 alin.2 Cpp - poate fi motiv de recurs şi poate fi sancţionată cu o nulitate relativă dar „numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act” şi poate fi luată în considerare în orice stare a procesului, „dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei” (art.197 alin.1 şi 4 Cpp).
Cum parchetul – prin concluziile scrise şi orale ale procurorului de şedinţă – nu a invocat existenţa vreunei vătămări sau faptul că soluţionarea cauzei la Judecătoria sectorului 4 nu ar fi fost justă, tribunalul apreciază că în aceste condiţii hotărârea instanţei de fond nu poate fi casată sub aspectul invocat. De altfel, la aceste susţineri ar fi fost îndrituit petentul, deoarece el are calitatea de parte în prezenta cauză, or petentul condamnat nu a invocat aşa ceva, iar parchetul nici nu poate susţine o astfel de teză.
Important este de retinut ca acest ordin de atribuire a unei anume competenţe Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti nu a fost revocat de organul emitent ,in speta Ministerul Justitiei si nici nu s-a dispus anularea lui de catre instanta de judecata in calea contenciosului administrativ, deci este inca in fiinta.
Trebuie avut in vedere imprejurarea ca potrivit dispozitiilor reglementate in art 21 din Legea nr. 92/1992 ministrul justitiei avea atributii de a stabili competenta instantelor judecătoreşti pe raza Municipiului Bucuresti .
Sustinerea Ministerului Public, prin critica adusa solutiei pronunţate de instanţa de fond, ca acest ordin nu a fost publicat niciodata in Monitorul Oficial nu echivaleaza , in mod practic, cu concluzia ca nu si-ar fi produs efecte in plan juridic.O interpretare contrară, atat sub aspectul abrogarii sale implicite, cat si sub aspectul lipsei de efecte juridice prin nepublicarea in Monitorul Oficial, ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 CEDO ,atat in ceea ce priveste accesibilitatea,dar si previzibilitatea normei de drept penal ,ce reglementeaza competentele instantelor de judecata. În plus ar pune sub semnul întrebării legalitatea tuturor hotărârilor pronunţate în această materie de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti de-a lungul acestor ani. Aşadar, s-ar ajunge la contestarea legitimităţii soluţiilor pronunţate în materia liberării condiţionate de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti în tot acest interval de timp (12.06.2000 la zi) sau cel puţin a celor pronunţate ulterior datei intrării în vigoare a Legii 304/2004, ceea ce este inacceptabil.
Astfel, tribunalul retine ca prima instanta a constatat in mod corect ca este competentă să soluţioneze cauza, procedând la analizarea condiţiilor de fond şi pronunţarea unei soluţii în consecinţă.
Aşadar, pe fond examinând cauza, şi Tribunalul constată că, desi este indeplinita conditia obligatorie a executarii fractiei de pedeapsa prev.de art.59 Cp pentru liberarea conditionata a petentului condamnat din pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare, aplicata prin sentinta penala a Judecătoriei Sectorului 5, Bucureşti, totusi aceasta imprejurare nu-i confera acestuia un drept , ci doar o vocatie la acordarea beneficiului liberarii conditionate.
Fata de probatoriul administrat in cauza, tribunalul retine ca celelalte conditii prev.de art.59 Cp privitoare la stăruinţa în muncă, la disciplina de care ar fi trebuit să dea dovadă petentul pe durata executării pedepsei ,la perioada de timp necesara pentru reeducare, (raportata la persoana condamnatului, la atitudinea si comportamentul sau în timpul executării pedepsei , la antecedentele sale penale), nu sunt indeplinite, asa cum in mod corect a retinut si instanta de fond.
Fata de aceste considerente , tribunalul apreciază că soluţia pronunţată de Judecătoria Sector 4 Bucureşti este legală şi temeinică, urmând să respingă ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 Bucureşti şi de condamnatul M.E.I. .
Văzând şi disp.art 192 alin.2 şi 3 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 Bucureşti şi de condamnatul M.E.I. împotriva sentinţei penale pronunţate de Judecătoria Sector 4 Bucureşti.
Obliga pe condamnat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului, in contul deschis la Trezoreria Sector 4 Bucuresti, beneficiar Tribunalul Bucuresti, din care 100 lei ,onorariul avocat din oficiu, vor fi avansati din fondul Ministerului Justitiei.
Cheltuielile judiciare pentru recursul Parchetului raman in sarcina statului.
Definitiva.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12.03.2013.
PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
C.I.S F.V R.A.N.
GREFIER
A.S.R.
Judecătoria Lehliu-Gara
Măsuri preventive-Liberare sub control judiciar
Judecătoria Tulcea
Liberare conditionata
Curtea de Apel Alba Iulia
Omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la liberarea condiţionată în temeiul art. 61 cod penal.
Tribunalul Botoșani
Liberare conditionata
Judecătoria Tulcea
Liberare condiţionată