Cauză de nepedepsire. Aplicarea legii penale în timp. Modificicări legislative apărute între data închiderii dezbaterilor şi data pronunţării hotărârii

ROMÂNIA

DOSAR NR. 63218/3/2011

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A II A PENALĂ

SENTINŢA PENALĂ NR. 781

Şedinţa publică din data de 14.11.2011

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE: MLADIN GOLEA MANUELA

GREFIER: ROTARU AMELIA SOFIA

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti - a fost reprezentat de procuror  ALBOIU MARIA.

Pe rol pronunţarea asupra cauzei penale având ca obiect contestaţie la executare formulată de petentul condamnat M.C.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 10.11.2011, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 14.11.2011  când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Prin  cererea înregistrată  pe rolul  Tribunalului Bucureşti-Sectia a-II-a  Penală sub nr. 63218/3/27.09. 2011, condamnatul MC  a solicitat  ca, în temeiul  prevederilor art. 458 C.p.p., instanţa să dispună înlăturarea pedepsei de 13 ani închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 859/14.07. 2006  pronunţată de Tribunalul  Bucureşti-Sectia I  Penală, în dosarul  nr. 14958/3/ 2005, definitivă  prin decizia  penală nr. 2423/07. 09. 2008 pronunţată de Inalta Curte de  Casaţie şi Justiţie- Sectia Penală, invocând în  considerentele cererii împrejurarea instituirii unei cauze de nepedepsire a avocatului pentru recomandările  si opiniile  profesionale comunicate  clientului, ori pentru  actele juridice propuse  clientului, urmate  de  săvârşirea  de către  client a  unei fapte  penală, cauză prevăzută  de  dispoziţiunile  art. 37 alin. 6 ind.1 din Legea nr. 51/1995 modif. prin  Legea nr. 270/2010 publicată  în M. Of.  nr. 872/28. 12. 2010; condamnatul arată  totodată că  deşi, prin OUG 10/2011  au fost abrogate  prevederile  art. 39 din Legea  51/1995 publicată în M.Of. nr. 113/14. 02. 2011, această cauză  de nepedepsirea fost în vigoare , fapt  ce atrage incidenţa  prevederilor art. 458 alin. 2  C.p.p.

Având în vedere temeiul de drept invocat de către condamnat, considerentele de fapt  expuse si  dezvoltate , prevederile legale  incidente în cauză ( art. 461 alin. 1  lit d C.p.p.,  art. 458 C.p.p.) în raport  de  temeiul  de fapt  si cel  de drept, învederate  de  condamnat si  văzând  sentinţa penală nr. 201/F/03. 03. 2011 pronunţată  de Tribunalul Bucureşti-sectia a-II-a  Penală în  dosarul nr. 19629.01/3/2010, definitivă prin decizia  penală  nr. 1733/14.09. 2011 pronunţată  de Curtea  de Apel  Bucureşti-sectia a-II-a Penală, în dosarul nr. 5046/2/2011, ataşate la dosar, la termenul  din data de 10. 11. 2011, Tribunalul,  din oficiu, a  pus  în discuţie  admisibilitatea  cererii  de contestaţie  la  executare  formulată  în raport  si de  prevederile  art. 462 alin.3 C.p.p.

Având a se pronunţa  asupra  acestui  aspect, Tribunalul,  din analiza  actelor  si lucrărilor  dosarului reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr.859/14.07.2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia I penală s-au dispus în baza art 334 C.p.p schimbarea incadrarii juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului M.C. din infracţiunea prev de art 215 alin. 1,3,5 C.p cu aplic art 13 alin. 1 C.p în infracţiunea prev de art 26 rap la art 215 alin. 1,3,5 C.p ( pct 1 rechizitoriu) şi din infracţiunea prev de art 215 alin. 1,3,5 C.p  cu aplic art 13 alin. 1 C.p, în infracţiunea prev de art 26 rap la art 215 alin. 1,3,5 C.p ( pct 2 rechizitoriu).

În baza art 11 pct 2 lit a C.p.p rap la art 10 lit c C.p.p s-a dispus achitarea inculpatului M.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la marturie mincinoasa prev de art 25 rap la art 260 C.p.

În baza art 11 pct 2 lit a C.p.p rap la art 10 lit a C.p.p s-a dispus achitarea de instigare la fals material în inscrisuri oficiale, prev de art 25 rap la art 290 C.p şi de  participatie impropie la uz de fals, prev de art 31 alin. 2 rap la art 291 C.p .

În baza art 26 rap la art 215 alin. 1,3,5 C.p s-a dispus condamnarea inculpatului M.C. la o pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la inselaciune ( pct 1 rechiz).

În baza art 26 rap la art 215 alin. 1 ,3,5 C.p s-a dispus condamnarea aceluiasi inculpat  la o pedeapsa de 12 ani închisoare ( pct 2 rechiz)

În baza art 26 rap la art 215 alin. 1,3,5 C.p s-a dispus condamnarea la o pedepasa de 12 ani închisoare ( pct 3 rechiz)

În baza art 290 C.p, cu aplic art 41 alin. 2 C.p s-a dispus condamnarea la o pedeapsa de 6 luni închisoare, iar în baza art 290 C.p la o pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art 33 lit a, art 34 lit b C.p, art 35 alin. 3  C.p s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare sporta de 13 ani închisoare.

Aceasta hotărâre a ramas definitivă prin decizia nr.2423/9.07.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  secţia penală prin care s-au dispus următoarele:

„Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr.106/A/29.03.2007 a Curţii de Apel Bucureşti secţia a-II-a penală şi pentru cauzele cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii T.P., S.E. şi C.M..

Casează, în parte, sentinţa nr.859/14.07.2006 a Tribunalul Bucureşti  secţia I penală cat şi decizia penală atacata şi rejudecând…..”

„descontopeste pedeapsa rezultanta de 13 ani închisoare aplicata inculpatului M.C. şi repune pedepsele în individualitatea lor astfel:

-12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la inselaciune, prev de art 26 , rap la art 215 alin. 1,3,5 C.p;

-12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la inselaciune, prev de art 26, rap la art 215 alin. 1,3,5 C.p.

-12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la inselaciune, prev de art 26 rap la art 215 alin. 1,3,5 C.p.

-6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privata, , în forma continuata, prev de art 290 C.p, cu aplic art 41 alin. 2 C.p;

-4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privata, prev de art 290 C.p;

În baza art 334 C.p.p schimba încadrarea juridica a infracţiunilor prev de art 290 c.psu aplic art 41 alin. 2 C.p şi art 290 c.p în infracţiunea prev de art 290 cu aplic art 41 alin. 2 C.p, text de lege în baza căruia condamna pe inculpatul M.C. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art art 33 şi art 34 C.p,contopeşte pedepsele aplicate inculpatului M.C., urmând ca acesta sa execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, sporita cu 1 an, astfel ca la sfârşit la 1 an, astfel ca în final va executa pedeapsa de 13 ani.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate”

Prin cererea înregistrată  pe rolul  Tribunalului  Bucureşti-sectia a-II-a  Penală la data de 21. 04.  2010, sub  nr. 19629/3/2010, petentul  condamnat M.C. a formulat contestaţie  contra  executării  sentinţei  penale  anterior  menţionată ( 859/14. 07. 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti-sectia I  Penală) printre  motivele  invocate  ca temei  al cererii  formulate  regăsindu-se  si „ faptul  că în  conformitate  cu disp.  art. 37 alin. 6 ind. 1 din  Legea  nr. 51/1995 ( astfel modificată prin Legea  nr. 270/2010 )  se  instituie  o cauză de nepedepsire a avocatului pentru recomandările si opiniile profesionale comunicate  clientului, ori pentru  actele juridice propuse clientului, urmate  de săvârşirea  de către  acesta ( n.n. de către  client) a  unei fapte penale”- fil2 dosar 19629.01/3/2010 al Tribunalului  Bucureşti-sectia a-II-a Penală.

Prin  sentinţa penală nr. 201 F din 03. 03. 2011  Tribunalul Bucureşti-sectia a-II-a Penală a respins ca neîntemeiată,  contestaţia la executare formulată  de  condamnat  cu următoarea motivare  ( cât priveşte  împrejurarea  anterior menţionată invocată de  contestator ):

„În ceea ce priveşte introducerea prin disp art 37 alin. 6/1 din Legea 51/1995, astfel cum a fost modificata prin Legea 270/2010, a unei cauze de nepedepsire a avocatului pentru recomandările şi opiniile profesionale  comunicate urmate  de săvârşirea de către acesta  a unei fapte penale, instanţa reţine ca legea profesiei de avocat a fost republicata în 2011 ( M Oj, partea I nr.98 din 7.02.2011)astfel cum a fost consolidata cu OUG 10/2011.

Anterior legea a fost republicata în temeiul art VI din Legea 270/2010 privind modificarea şi completarea legii nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, publicata în M Of. nr.872/28.12.2010, ocazie cu care s-a dat textelor o noua numerotare.

Cu aceasta ocazie la art 37 după alin. 6 s-a introdus un nou alineat, alin. 6/1 cu următorul cuprins:

„ Avocatul nu răspunde penal pentru recomandările şi opiniile profesionale pe care le comunica clientului sau şi  nici pentru actele juridice pe care le propune clienţilor săi, urmate de săvârşirea de către client a unei fapte  prevăzute de legea penală. Textul cuprinde şi anumite infracţiuni în cazul cărora respectiva dispoziţie nu se aplica.

Aceasta cauza de nepedepsire instituita pentru prima data în  reglementarea româna a avut insa o viata foarte scurta, legiuitorul apreciind ca un astfel de text poate fi de natura sa aducă prejudicii însăşi exercitarea profesiei de avocat, punând la îndoiala probitatea membrilor profesiei care sunt, în egala măsura, rectori în procesul penal de stabilire a circumstanţelor cauzei şi dezlegării pricinii. În considerarea acestor argumente şi având în vedere ca acestea constituie o situaţie de urgenta şi extraordinara, a carei reglementare nu poate fi dedusa, Guvernul României a adoptat OUG 10/2011 prin care s-a abrogat alin. 8 al art 39 din Legea 51/1995 pentru urgentarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicat în M Of al României, partea I, nr.98/7.02.2011 ( ordonanţa a fost publicata în n M Of, Partea I nr-113/14.02.2011).

Raportat la aceasta succesiune de reglementari care exclud existente din prezent a cauzei de nepedepsire invocata de către contestator, instanţa nu va mai face aprecieri asupra încadrării unei astfel de împrejurări în situaţia vizata de disp art 458 C.p.p, potrivit cu care când, după rămânerea definitivă a  hotărârii de condamnare, intervine o lege care nu mai prevede o infracţiune, fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea, ori o lege care prevede o pedeapsa mai uşoara decât cea care se executa ori urmează a se executa, instanţa i-a masuri pentru aducerea la îndeplinire , după caz, a disp art 12,14 şi 15 din C.p.”.

Nemulţumit de soluţia promovată de prima instanţă, contestatorul a  declarat  recurs împotriva  susmenţionatei  hotărîri, printre  criticile  formulate  de acesta  regăsindu-se  si cel  privitor  la  împrejurarea  nepronunţării de către prima  instanţă asupra  cauzei  de  stingere a  pedepsei invocată.

In referire  la această  critică, instanţa  de recurs a  reţinut  următoarele:

Nu sunt incidente dispoziţiile art.3859 pct.10 C. pr. pen., întrucât instanţa de fond a analizat punctual toate motivele expuse în cuprinsul contestaţiei la executare.

Cât priveşte existenţa unei cauze de stingere a pedepsei, ce decurge din norma specială prevăzută de art.39 alin.8 din Legea nr.51/1995, instanţa a constatat, în mod întemeiat, că la data soluţionării cauzei, această dispoziţie era abrogată.

Trebuie precizat că dezbaterile au avut loc la data de 14.02.2011, însă instanţa a amânat pronunţarea, sentinţa recurată datând din 3.03.2011, aşa încât soluţionarea cauzei a avut loc după intrarea în vigoare a O.U.G. nr.10/2011, de abrogare a art.39 alin.8 din Legea nr.51/1995.

Din acest motiv, instanţa de fond nu a mai considerat necesar să analizeze în detaliu incidenţa art.458 C. pr. pen., însă a realizat acest lucru implicit, din moment ce a stabilit că a fost abrogată dispoziţia legală invocată de către contestator ca temei de admitere al contestaţiei pe motiv că fapta pentru care a fost condamnat nu mai este prevăzută ca şi infracţiune.

Pe de altă parte, recursul declarat în prezenta cauză este devolutiv total, nefiind limitat la cazurile de casare prevăzute de art.385 C. pr. pen., aşa încât şi în situaţia în care s-ar aprecia că instanţa nu a analizat acest motiv al contestaţiei la executare, nu s-ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât contestatorul are posibilitatea de a formula în faţa instanţei de recurs toate apărările referitoare la momentul abrogării respectivei dispoziţii legale, ceea ce de altfel s-a şi întâmplat, aşa cum rezultă din motivarea recursului.

Pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare apare ca inutilă.

Sub acest aspect, instanţa de recurs constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art.458 C. pr. pen., având în vedere că dispoziţiile art.39 alin.8 din Legea nr.51/1995 nu mai sunt în vigoare, aşa încât nu ne aflăm în situaţia prevăzută de art.458 teza I C. pr. pen., respectiv ca, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare să fi intervenit o lege care să nu mai prevadă ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea.

Prin  decizia penală nr. 1733/14. 09. 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti-sectia a-II-a  Penală, în dosarul  nr. 5046/2/2011, a  fost respins  ca  nefondat, recursul promovat  de contestatorul  M.C.  împotriva  sentinţei penale nr. 201 F din 03. 03. 2011  pronunţată  de Tribunalul Bucureşti-sectia a-II-a Penală.

Având în vedere  faptul că  prin prezenta cerere de contestaţie la executare  condamnatul  M.C. a  invocat  aceleasi  motive (cu acelaşi temei legal) ce au  fost invocate anterior astfel cum am şi arătat, cărora  li s-a dat  o soluţionare prin hotărîre  definitivă, Tribunalul, văzând  disp. art. 462 alin. 3  C.p.p., va respinge ca inadmisibilă, cererea de contestaţie la executare  formulată de  contestatorul-condamnat M.C. împotriva  sentinţei penale nr. 859/14. 07. 2006 pronunţată  de Tribunalul  Bucureşti-sectia  I Penală , în dosarul nr. 14958/3/2005, definitivă  prin decizia penală nr. 2423 R/09. 07. 2008 a  Inaltei Curţi de  Casaţie şi Justiţie-Sectia Penală.

Va obliga  contestatorul  la plata sumei  de 50 lei  reprezentând cheltuieli  judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN  NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

In baza art. 462 alin. 3 C.p.p. ( introdus  prin  Legea nr. 202/2010)  si  văzând  sentinţa penală nr. 201 F din 03. 03. 2011  pronunţată de Tribunalul Bucureşti- Sectia a-II-a  Penală, în dosarul nr. 19629.01/3/2010, definitivă  prin  decizia  penală nr. 1733/14. 09. 2011  pronunţată  de Curtea de Apel Bucureşti-sectia a-II-a  Penală, în  dosarul nr. 5046/2/2011 ( 2054/2011).

Respinge ca inadmisibilă, cererea de contestaţie la executare  formulată de  contestatorul-condamnat MC împotriva  sentinţei penale nr. 859/14. 07. 2006 pronunţată  de Tribunalul  Bucureşti-sectia  I Penală, în dosarul nr. 14958/3/2005, definitivă  prin decizia penală nr. 2423 R/09. 07. 2008 a  Inaltei Curţi de  Casaţie şi Justiţie-Sectia Penală.

Obliga  contestatorul  la plata sumei  de 50 lei  reprezentând cheltuieli  judiciare către stat.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile, conform  art. 385/3 C.p.p.

Pronunţată în şedinţă  publică, azi 14.11.2011.

PREŞEDINTE, GREFIER,

MLADIN GOLEA MANUELA  ROTARU AMELIA-SOFIA

Domenii speta

Spete similare