Fond funciar

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 471/R/2012

Şedinţa publică din data de 09 octombrie 2012

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: …….

JUDECĂTOR: ……………

JUDECĂTOR: ………

GREFIER: ……………

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursurilor declarate de petenta CS. A., prin mandatar CS. J., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat „Tănăsoaia, Diaconeasa şi Asociaţii” cu sediul profesional în municipiul Bucureşti, ………… şi intimata T. M., cu domiciliul în localitatea Zagon, ……., judeţul Covasna în contradictoriu cu intimatele COMISIA JUDEŢEANĂ COVASNA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în municipiul Sfântu Gheorghe, Piaţa Libertăţii, nr. 4, judeţul Covasna şi S.C. ..... S.R.L. prin reprezentant legal, cu sediul în localitatea Zagon, judeţul Covasna, împotriva sentinţei civile nr. 292 din 12 martie 2012 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, pronunţată în dosarul civil nr. 3843/119/2011, având ca obiect fond funciar.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică de astăzi, părţile sunt lipsă.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza civilă de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 25 septembrie 2012, când partea prezentă prin apărătorul ales a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru 02 octombrie 2012, respectiv data de astăzi când, în aceeaşi compunere, a decis următoarele:

T R I B U N A L U L

Constată că prin sentinţa civilă nr. 292 din 12 martie 2012 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii petitului al doilea din cererea formulată de reclamanta Cs. A., prin mandatar Cs. J., împotriva pârâţilor T. M., Comisia Judeţeană Covasna pentru aplicarea Legii Fondului Funciar, S.C. ..... S.R.L., petit prin care s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate al reclamantei pentru ½ din suprafaţa terenurilor pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlurile de proprietate nr. 5500/30.08.2005, nr. 5751/03.05.2006, anume pentru suprafaţa de 28,58 ha, excepţie invocată de instanţă din oficiu.

A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta Cs. A., prin mandatar Cs. J., împotriva pârâţilor T. M., Comisia Judeţeană Covasna pentru aplicarea Legii Fondului Funciar, S.C. ..... S.R.L., doar cu privire la constatarea nulităţii absolute parţiale a titlurilor de proprietate nr. 5500/30.08.2005 şi nr. 5751/03.05.2006 emise pe numele lui T. M. şi cu privire la obligarea pârâtei T. M. să-i remită reclamantei Cs. A. preţul de 52.500 lei şi preţul de 233.000 lei, ambele actualizate până la data plăţii efective.

A fost respins ca inadmisibil petitul de a se recunoaşte dreptul de proprietate al reclamantei asupra ½ din terenurile asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate prin cele două titluri de proprietate pentru T. M., anume pentru suprafaţa de 28,58 ha.

A fost respins ca neîntemeiat petitul de constatare a nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1069/2006 de B.N.P. Domokos Erno Attila, prin care T. M. i-a vândut lui S.C. ..... S.R.L. 20 ha pădure pentru preţul de 105.000 lei şi de a se dispune restituirea către reclamantă a suprafeţei de 10 ha pădure, precum şi petitul pentru restul pretenţiilor băneşti solicitate de reclamantă de la pârâta T. M. şi neacordate de instanţă prin sentinţa pronunţată.

S-a  constatat nulitatea absolută parţială a titlurilor de proprietate nr. 5500/30.08.2005 şi nr.

5751/03.05.2006 emise de Comisia Judeţeană Covasna pentru aplicarea Legii Fondului Funciar pe numele lui T. M., în calitate de moştenitoare a lui T. A., anume doar pentru suprafaţa de 5 ha pădure din primul titlu de proprietate şi pentru suprafaţa de 23,58 ha pădure din al doilea titlu de proprietate.

A fost obligată pârâta T. M. să-i remită reclamantei Cs. A. preţul de 52.500 lei şi preţul de 233.000 lei, ambele actualizate până la data plăţii efective.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt:

Reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate (nr. 86/02.03.2000) după autorul T. A. după care a invocat 57 ha pădure, din care la vremea respectivă a solicitat doar 10 ha (conform dispoziţiilor legale de la acea vreme) – fila 15. Această cerere este semnată doar de Cs. A., dar în partea introductivă apare ca solicitant şi T. M., trecută deasupra.

Totodată, pârâta T. M. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate (nr. 5/17.08.2005) ce reprezintă o reînnoire a cererii anterioare, tot după autorul T. A., după care a invocat cele 57,17 ha pădure, cu menţiunea că solicitarea era doar pentru 47,17 ha, 10 ha pădure fiind deja restituit.

S-a emis titlul de proprietate nr. 5500/30.08.2005 pentru 10 ha pădure pe numele lui T. M. în calitate de moştenitoare după T. A. şi nr. 5751/03.05.2006 pentru 47,17 ha pădure pe numele lui T. M. în calitate de moştenitoare după T. A..

Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1069/2006 de B.N.P. Domokos Erno Attila cu sediul în oraşul Covasna, T. M. a vândut 20 ha pădure (nr. cadastral 97 din C.F. 5606 Zagon) lui S.C. ..... S.R.L. pentru preţul de 105.000 lei.

Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1070/2006 de B.N.P. Domokos Erno Attila, T. M. a vândut 10 ha pădure (nr. cadastral 96 din C.F. 5607 Zagon) lui S.C. …. S.R.L. pentru preţul de 70.000 lei. Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 80/2007 de B.N.P. Kristof M. Iuliana cu sediul în municipiul Târgu Secuiesc, S.C. …. S.R.L. a vândut cele 10 ha pădure lui S.C. ………. S.R.L. pentru preţul de 1.215.000 lei.

Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1068/2006 de B.N.P. Domokos Erno Attila, T. M. a vândut 27,17 ha pădure (nr. cadastral 98 din C.F. 5608 Zagon) lui S.C. …. S.R.L. pentru preţul de 396.000 lei. Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 80/2007 de B.N.P. Kristof M. Iuliana, S.C. ……… S.R.L. a vândut cele 27,17 ha pădure lui S.C. ……  S.R.L. pentru preţul de 1.215.000 lei ( acelaşi sus arătat) , cu menţiunea că vânzările către SC ……. SRL au avut un preţ global de 1.215.000 lei.

În momentul judecării în fond a cauzei S.C. …. S.R.L era radiată prin schimbarea sediului şi cea cu sediul în Bucureşti se afla în faliment sub incidenţa Legii nr. 85/2006.

Cu privire la aspectele de drept ale cauzei prima instanţă a reţinut că din rezoluţia din 22.03.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, precum şi din actele de stare civilă depuse la dosar, a rezultat că Cs. A. şi T. M. sunt ambele descendente după T. A., prima după mama sa, numită tot Cs. A., care a fost soră cu T. M..

Conform art. 11 din Legea nr. 18/1991 în baza căreia s-au formulat cererile de reconstituire în prezenta cauză, titlul se eliberează pe numele tuturor moştenitorilor, ieşirea din indiviziune dintre ei urmând să se realizeze pe calea dreptului comun. Cs. A. având în egală măsură cerere de reconstituire din anul 2000 la fel ca şi T. M., titlul de proprietate nr. 5500/30.08.2005 emis pentru 10 ha pădure trebuia să le cuprindă pe ambele moştenitoare.

În ce priveşte al doilea titlu de proprietate, pentru 47,17 ha, s-a stabilit în practică faptul că odată formulată cererea după un autor, dacă se dovedeşte o suprafaţă mai mare în timpul procedurii la comisii, cererea este valabil făcută şi pentru suprafaţa dovedită în plus. Mai mult, în chiar cererea din anul 2000 Cs. A. a invocat cele 57 ha pădure, din care a cerut doar 10 ha pentru că atât era limita permisă de lege la reconstituire. Nu a putut fi primită apărarea pârâtei T. M. şi nici a pârâtei Comisia Judeţeană Covasna în sensul că reclamanta nu are dreptul la reconstituirea pentru restul de 47,17 ha pentru că n-ar fi formulat cerere, de vreme ce aceeaşi cerere din 2000 a fost semnată de ambele moştenitoare, iar una a fost soluţionată favorabil şi cealaltă nu.

Astfel, prima instanţă a constatat că în baza art. III lit. „a” din Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 169/1997 cele două titluri de proprietate sunt lovite de nulitate absolută parţială în sensul că T. M. este persoană neîndreptăţită la întreaga suprafaţă de 57,17 ha, având dreptul

doar la jumătate din această suprafaţă conform actelor de stare civilă şi cotelor legale de moştenire.

Nu a fost primită apărarea lui T. M. în sensul că Cs. A. ar fi primit 10 ha pădure prin titlul de proprietate nr. 4615/19.05.2004 după autorul T. A., deoarece acest titlu se referă la alţi beneficiari decât Cs. A., priveşte ale cărţi funciare decât cele avute în vedere pentru 57,17 ha pădure din prezentul litigiu şi alte raporturi juridice.

Pentru cărţile funciare în care sunt cuprinse cele 57 ha pădure şi pentru care s-au depus cererile sus arătate din anii 2000 şi 2005 atât reclamanta Cs. A. cât şi pârâta T. M. erau îndreptăţite.

Judecătoria a arătat că petitul doi din acţiune se referă la recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamantei asupra ½ din terenurile asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate prin cele două titluri de proprietate pentru T. M., anume pentru suprafaţa de 28,58 ha. Acest petit are natura juridică a unei cereri în constatare ce este inadmisibilă conform art. 111 Cod civil atâta timp cât se poate cere realizarea dreptului. Reclamanta avea la dispoziţie plângerea împotriva hotărârii Comisiei Judeţene, împotriva refuzului de soluţionare (caz în care instanţa, prin controlul pe care este învestită să-l exercite asupra actelor comisiilor de fond funciar, se subrogă în atribuţiile comisiilor chiar şi cu privire la reconstituire – aspect stabilit în practică pentru motivul nerespectării de către comisii a termenului rezonabil de soluţionare), apoi calea modificării titlurilor de proprietate în sensul introducerii şi a reclamantei în aceste titluri alături de T. M. (caz în care ar fi urmat o dezbatere potrivit dreptului comun conform art. 11 din Legea nr. 18/1991 sus arătat).

S-a mai reţinut că reclamanta a ales să ceară anularea titlurilor ca urmare a constatării nulităţii absolute şi a arătat verbal că apreciază că în urma declarării nulităţii , terenul, ca regim juridic, revine la dispoziţia comisiilor caz în care este inadmisibil să se ceară constatarea dreptului său de proprietate pe calea succesiunii de drept comun.

Faţă de cele de mai sus prima instanţă a respins ca inadmisibil acest petit, odată cu admiterea excepţiei inadmisibilităţii lui invocată de instanţă din oficiu.

În ce priveşte cererea reclamantei de a se constata nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1069/2006 de B.N.P. Domokos Erno Attila cu sediul în oraşul Covasna, prin care T. M. i-a vândut lui S.C. ..... S.R.L. 20 ha pădure pentru preţul de 105.000 lei şi de a se dispune restituirea către reclamantă a suprafeţei de 10 ha pădure, prima instanţă a constatat că în temeiul principiului stabilităţii raporturilor juridice, art. III alin. 24 din Legea nr. 169/1997 modificată prin Legea nr. 247/2005 prevede că în cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel ce a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită preţul actualizat fostului proprietar rămas fără teren. Rezultă că raporturile între înstrăinător şi dobânditorul succesiv rămân neatinse.

În speţă titlul de proprietate pe baza căruia T. M. a vândut cele 20 ha pădure a fost constatat nul pentru partea de jumătate drept de reconstituire a reclamantei, în speţă pentru 10 ha pădure, astfel T. M. trebuie să fie obligată să remită preţul actualizat reclamantei rămasă fără teren. Raporturile între T. M. şi S.C. ..... S.R.L. rămân neatinse.

Judecătoria a motivat că este cert că odată reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului şi punerea în posesie realizată în beneficiul  lui T. M. , terenul  vândut nu mai poate fi reconstituit în natură reclamantei astfel că legiuitorul a dat valoare principiului stabilităţii raporturilor juridice şi a oferit soluţia obligării vânzătorului la restituirea preţului actualizat către cel îndreptăţit.

A rezultat în opinia primei instanţe că petitul  nr. 3 , aşa cum a fost formulat , anume constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare – cumpărare şi restituirea celor 10 ha către reclamantă ( fără să se arate de către cine) este neîntemeiat raportat la dispoziţiile legale sus arătate, sens în care a fost respins ca atare.

Prima instanţă a mai motivat că  reclamanta a arătat verbal în şedinţă că petitul nr. 4 îl susţine doar dacă se respinge petitul 3, acesta fiind sensul sintagmei „în subsidiar”. Astfel fiind respins petitul 3, prima judecătoria a analizat şi al patrulea petit, anume ca în cazul în care nu se poate restitui suprafaţa de 10 ha pădure, T. M. s-o despăgubească pe reclamantă cu 250.500 lei pagubă efectivă pentru 20 ha vândute lui S.C. ..... S.R.L. cât şi pentru suprafaţa de 37,17 ha pădure vândute lui S.C. ……. S.R.L. în faliment, precum şi cu 607.500 lei beneficiu nerealizat, sume la care să se adauge dobânda legală de la data introducerii acţiunii până la plata efectivă.

Sub acest aspect prima instanţă a constatat că temeiul juridic al despăgubirii nu îl reprezintă răspunderea civilă contractuală sau delictuală a lui T. M., ci art. III alin. 24 din Legea nr. 169/1997 modificată prin Legea nr. 247/2005, care se referă la remiterea de către cel ce a vândut terenul pe baza titlului constatat nul, a preţului actualizat fostului proprietar rămas fără teren.

Judecătoria a motivat în acest sens că în speţă este vorba de preţul actualizat, nu de valoarea de circulaţie a pădurii sau de pagubă efectivă şi de beneficiu nerealizat. Din cele 20 ha teren vândute lui S.C. ..... S.R.L., reclamanta avea vocaţie la reconstituirea a jumătate, deci a 10 ha. Cele 20 ha au fost vândute lui S.C. ..... S.R.L. pentru preţul de 105.000 lei. Jumătate din preţul de vânzare a celor 20 ha este 52.500 lei , astfel că  urma să fie obligată  pârâta T. M. să remită reclamantei Cs. A. preţul de 52.500 lei actualizat până la data plăţii efective.

Din cele 37.17 ha vândute lui S.C. …….. S.R.L., reclamanta avea vocaţie la reconstituirea a jumătate, deci a 18,58 ha. Cele 37,17 ha au fost vândute lui S.C. ….. S.R.L. pentru preţul de 466.000 lei (70.000 lei + 396.000 lei). Jumătate din preţul de vânzare a celor 37,17 ha este 233.000 lei, sens în care urma să fie obligată pârâta T. M. să remită reclamantei Cs. A. preţul de 233.000 lei actualizat până la data plăţii efective.

În ce priveşte dobânda legală solicitată de reclamantă, judecătoria a reţinut că  art. 1088 Cod civil prevede că natura sa juridică este aceea de daune – interese pentru neexecutare şi nu poate fi asociată cu alte reparaţii cu excepţia materiei comerţului, a fidejusiunii şi a societăţii. Ca atare s-a apreciat că în speţă se acordă actualizarea preţului, rezultând că este excesiv ca pe lângă actualizare să se acorde şi dobânda legală. , drept pentru care prima instanţă a respins cererea de acordare a dobânzii legale ca neîntemeiată.

S-a mai stabilit că reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată, dar nu le-a dovedit , astfel că nu au fost acordate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâta T. M. şi reclamanta Cs. A., cea dintâi solicitând modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii introductive, cea de-a doua solicitând modificarea în parte a sentinţei în sensul admiterii în tot a acţiunii, respectiv recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamantei asupra cotei părţi de ½ din suprafeţele de teren menţionate în titlurile de proprietate nr. 5500/30.08.2005 şi nr. 5751/03.05.2006 emise exclusiv pe numele pârâtei T. M. cu obligarea acesteia la plata sumei de 607.500 lei reprezentând preţul real al contractului de vânzare - cumpărare, adică ½ din suma de 1.215.000 lei, cu cheltuieli de judecată în fond şi în recurs.

În motivarea recursului declarat de pârâta T. M. se arată că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul T. A. a fost depusă de partea reclamantă şi cea pârâtă, fiind înregistrată sub nr. 86/02.03.2000, reînnoită prin cererea nr. 05/17.08.2005, acestea conducând la eliberarea titlurilor de proprietate mai sus amintite, nefiind imputabil pârâtei faptul că reclamanta nu a răspuns solicitărilor care i-au fost adresate de comisia locală, trebuind a se urma procedura administrativă prevăzută de Legea nr.18/1991, respectiv contestarea soluţiei comisiei locale la comisia judeţeană şi în final plângerea adresată judecătoriei.

A mai criticat pârâta T. M. hotărârea primei instanţe menţionând că judecătoria s-a substituit comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

În motivarea recursului declarat de reclamanta Cs. A., întemeiat în drept pe prevederile art. 3041 Cod procedură civilă şi  art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se arată că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea legii întrucât judecătoria s-a aflat în totală eroare asupra obiectului acţiunii de fond, în fapt aceasta nefiind una în reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere ci o acţiune în constatarea unui drept încălcat printr-o faptă ilicită şi acordarea de despăgubiri pentru această pagubă, cauza cererii de chemare în judecată fiind art. II alin. 1 pct. „vi” din Legea nr. 169/1997 în timp ce cauza dreptului este obţinerea de despăgubiri, astfel cum prevăd dispoziţiile art. III alin. 24 din Legea nr. 169/1997, coroborate cu prevederile art. 998 din vechiul Cod civil, un atare temei de drept fiind menţionat şi prin precizările scrise din data de 05.03.2012.

Sub acest aspect recurenta Cs. A. a învederat că excepţia inadmisibilităţii capătului 2 de cerere a fost greşit admisă, ea neavând la îndemână calea realizării dreptului, respectiv plângerea împotriva hotărârii comisiei judeţene, întrucât hotărârea comisiilor, atât la nivel local cât şi la nivel judeţean, nu a fost vreodată adusă la cunoştinţa reclamantei, de aceea dacă instanţa de recurs găseşte că nu trebuia admisă excepţia inadmisibilităţii atunci sentinţa trebuie în tot modificată.

O altă critică adusă sentinţei de recurenta reclamantă Cs. A. s-a referit la faptul că prima instanţă a pronunţat o soluţie cu aplicarea greşită a legii, mai exact a dispoziţiilor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, ceea ce se circumscrie tot motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în fapt prima instanţă raportându-se la un preţ fictiv şi nu la cel real, pentru situaţia în care nu se va putea restitui în natură suprafaţă de 10 ha vândută către S.C.  ..... S.R.L. impunându-se obligarea pârâtei T. M. la plata a jumătate din preţul de 1.215.000 lei vechi, acesta fiind preţul vânzării celor 37,17 ha pădure de către S.C. ….. S.R.L. în favoarea S.C. …….S.R.L..

Recurenta pârâta T. M. a formulat întâmpinare subliniind faptul că după autorul T. A. mai sunt de retrocedat încă 200 ha de pădure, ceea ce recurenta Cs. A. a omis să menţioneze, nefiindu-i imputabil faptul că aceasta nu şi-a susţinut şi completat cererea de reconstituire adresată comisiei locale, acuzaţiile de fals şi uz de fals aduse de acesta la adresa ei fiind nefondate, aşa cum au şi constatat organele de cercetare penală. A mai cerut recurenta T. M.  pe calea  întâmpinării să fie exonerată de plata despăgubirilor şi a cheltuielilor de judecată.

Întâmpinare a depus şi recurenta Cs. A. solicitând respingerea recursului pârâtei T. M., subliniind că în mod legal şi temeinic prima instanţă a obligat-o pe recurenta pârâtă la plata sumelor de 52.500 şi de 2330.000 lei încasate necuvenit, ambele actualizate până la data plăţii efective, în temeiul art. III alin. 24 din Legea nr. 169/1997 modificată prin Legea nr. 247/2005.

Intimata Comisia Judeţeană Covasna pentru Stabilirea Dreptului de proprietate Privată asupra Terenurilor a formulat întâmpinare după închiderea dezbaterilor asupra recursurilor, prin urmare aceasta nu a mai fost analizată, fiind un act de procedură înregistrat în mod tardiv.

Examinând sentinţa atacată în raport de motivele de recurs ale celor două părţi, tribunalul reţine că pârâta T. M. critică soluţia primei instanţe în ceea ce priveşte remiterea sumelor de bani cu titlu de preţ, numai pe calea întâmpinării depuse în data de 02.05.2012, adică cu mult după împlinirea termenului de motivare a recursului, în condiţiile în care sentinţa atacată s-a comunicat în data de 19.03.2012.

Este vorba aşadar de un motiv de recurs depus peste termen, care nu are caracter de ordine publică, un atare motiv de recurs formulat în mod tardiv nefiind unul la care tribunalul este ţinut să răspundă.

Celelalte motive de recurs expuse de pârâta T. M. nu pot fi găsite ca fondate întrucât din moment ce partea pârâtă recunoaşte că cererile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost depuse în comun, adică de ambele recurente, urmărindu-se reconstituirea dreptului de proprietate după unul şi acelaşi autor, atunci este evident că odată ce recurenta reclamantă şi-a dovedit descendenţa din acest autor (împrejurare în mod corect stabilită de prima instanţă), atunci titlurile de proprietate trebuiau eliberate pe numele ambelor moştenitoare, omisiunea comisiei locale şi a celei judeţene de a include şi pe reclamantă ca beneficiară a suprafeţelor de teren din cele două titluri de proprietate, neputându-se acoperi prin faptul că reclamanta nu a atacat cu plângere la momentul oportun soluţiile celor două comisii, fiind vorba de un caz de nulitate absolută prevăzut de art. III lit. „a” din Legea nr. 169/1997, în sensul că reconstituirea s-a realizat în beneficiul unei persoane care nu era îndreptăţită la întreg ci doar la o cotă parte din suprafaţa menţionată în cele două titluri.

Declararea nulităţii parţiale a titlurilor de proprietate este un atribut exclusiv al instanţelor judecătoreşti conform art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, aşa încât este greşit a se susţine că judecătoria ar fi pronunţat o soluţie prin care s-a substituit celor două comisii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

În ceea ce priveşte recursul reclamantei Cs. A. tribunalul reţine că prin precizările scrise depuse la fond la termenul de judecată din 05.03.2012, s-a învederat în mod categoric că prin intermediul celui de-al doilea petit se are în vedere constatarea dreptului de proprietate asupra a ½ din suprafaţa terenurilor …”, prin urmare judecătoria s-a pronunţat exact asupra obiectului cu care a fost învestită sub acest aspect, soluţia de respingere a acestui petit pe calea excepţiei de inadmisibilitate fiind legală şi temeinică întrucât nu se poate constata în mod direct un drept de proprietate pentru care Legea nr. 18/1991 a prevăzut în mod distinct o procedură specială de reconstituire, fiind pe deplin just ceea ce a afirmat prima instanţă, anume că partea prejudiciată de nesoluţionarea cererilor sale de reconstituire sau prin refuzul de soluţionare avea la îndemână calea plângerii mai întâi la comisia judeţeană după care urma cenzura instanţei de judecată.

Ca atare, nu se poate cere constatarea unui drept de proprietate în cotă parte de ½ în condiţiile în care procedura realizării dreptului era una aptă de a fi urmată de partea reclamantă, aceasta având dreptul la plângere chiar şi în situaţia refuzului de soluţionare a cererii sale, când evident comisiile, locală şi cea judeţeană, nu adoptă vreo hotărâre şi cu atât mai mult nu au ce comunica cu partea petentă.

Pretenţiile băneşti ale recurentei reclamante, astfel cum se înfăţişează acestea în recurs, sunt nefondate întrucât potrivit art. III alin. 24 din Legea nr.69/1997, în cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită preţul actualizat fostului proprietar rămas fără teren, prin urmare vânzătorul a cărui titlu a fost constata nul, fie şi numai în parte, are obligaţia de a restitui fostului proprietar rămas fără teren, exact parte din preţul pe care el l-a încasat de pe urma primei vânzări şi care corespunde cotei părţi a proprietarului omis de la procedura de reconstituire, neputând fi obligat să restituie jumătate din preţul înstrăinării practicate între S.C. …. S.R.L. şi S.C. ……… S.R.L. (1.215.000 lei), câtă vreme acest din urmă preţ nu a intrat vreodată în patrimoniul primei vânzătoare, recurenta – pârâtă T. M..

În consecinţă, reclamanta este îndreptăţită să primească preţul actualizat al înstrăinării  având ca prim vânzător pe pârâta T. M., potrivit legii Cs. A. neavând dreptul la jumătate din preţul vânzării celor 37,17 ha de către S.C. … S.R.L. în favoarea S.C. ……… S.R.L., un atare raport contractual nefiind creat din voinţa directă a pârâtei T. M., ea neparticipând la negocierea şi stabilirea preţului celei din urmă vânzări, ca atare nu poate datora jumătate din cuantumul unui preţ convenit între dobânditorii succesivi ai celor 37,17 ha pădure, tribunalul neavând nicio dovadă că pârâta T. M. ar fi încasat suma de 1.215.000 lei drept preţ real, în locul celui de 466.000 lei plătit de S.C. ….. S.R.L. pentru suprafaţa de  37,17 ha, faţă de care recurenta reclamantă a afirmat, fără a dovedi însă, că ar fi fost un preţ fictiv.

Aşa fiind, soluţia primei instanţe se verifică drept legală şi temeinică, nu este susceptibilă de modificare din perspectiva criticilor încadrate în prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă şi art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, fapt pentru care recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta T. M. şi de reclamanta Cs. A. împotriva sentinţei civile nr. 292/12.03.2012 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, pe care o menţine.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 09.10.2012.

1

Domenii speta

Spete similare