Divort

Decizie 47/A din 25.06.2013


R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 47/A

Şedinţa publică din data de 25 iunie 2013

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ……………..

JUDECĂTOR: ………………..

GREFIER: ……………………….

Pe rol fiind judecarea apelului formulat de pârâta N. M., domiciliată în sat ……….., în contradictoriu cu reclamantul N. Z., cu domiciliul în sat ………. şi Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei comunei Micfalău, cu sediul în comuna Micfalău, judeţul Covasna, respectiv Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Odorheiu Secuiesc, cu sediul în localitatea Odorheiu Secuiesc, judeţul Harghita, împotriva Sentinţei civile nr. 238 din 29 ianuarie 2013 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunţată în dosarul cu nr. de mai sus, având ca obiect divorţ - cu copii.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică de astăzi, se prezintă apelanta personal, lipsă fiind intimaţii.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Apelanta N. M.  precizează că, a formulat cererea de apel numai în ceea ce priveşte pensia de întreţinere, întrucât nu are posibilităţi să plătească, fiind bolnavă, depunând la dosar dovada în acest sens.

Instanţa revine asupra obligaţiei apelantei de a achita taxa judiciară de timbru dispusă de instanţă la termenul anterior, întrucât cererea de apel cu privire la pensia de întreţinere nu se timbrează.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte acte de depus la dosarul cauzei, instanţa de apel constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra apelului.

Apelanta solicită admiterea cererii de apel astfel cum a fost precizată la acest termen de judecată.

Instanţa reţine cauza spre soluţionare şi rămâne în pronunţare asupra acesteia.

T R I B U N A L U L :

Asupra apelului civil de faţă;

Prin Sentinţa civilă nr. 238/29 ianuarie 2013  Judecătoria Sf. Gheorghe a admis cererea precizată formulată de către reclamantul N. Z. împotriva pârâtei N. M. şi în contradictoriu cu AUTORITATEA TUTELARĂ DIN CADRUL PRIMĂRIEI COMUNEI MICFALĂU şi AUTORITATEA TUTELARĂ DIN CADRUL PRIMĂRIEI COMUNEI SATU MARE, cu sediul în Satu Mare, jud. Harghita.

A declarat desfăcută căsătoria încheiată între părţi la data de 17.06.2000 şi înregistrată sub nr. …./17.06.2000 în Registrul Stării Civile al Primăriei Comunei Malnaş.

Pârâta a revenit la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, respectiv F..

A dispus exercitarea autorităţii părinteşti în ceea ce priveşte pe minora N. G. – M. născută la data de 06.04.2000 de către ambii părinţi.

A stabilit locuinţa minorei N. G. – M. născută la data de 06.04.2000 la reclamantul N. Z..

A obligă pârâta la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei N. G. – M. în sumă de 175 lei lunar, sumă care se indexează de drept, trimestrial, în funcţie de rata inflaţie, de la data formulării cererii respectiv 25.10.2012 şi până la majoratul beneficiarei.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut şi motivat în esenţă următoarele:

Părţile din recurs s-au căsătorit la data de 17.06.2000, căsătoria fiind înregistrată sub nr. …./17.06.2000 în Registrul Stării Civile al Primăriei Comunei Micfalău.

Potrivit art. 259 alin. 6 noul C. civ. căsătoria poate fi desfăcută prin divorţ, în condiţiile legii, art. 373 lit. a Noul c. civ. prevăzând că divorţul poate avea loc prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ. Tot astfel, se reţine că în conformitate cu art. 374 alin. 1 din C. civ. divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie.

Astfel, având în vedere că în cauza de faţă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 256 alin. 6 şi art. 373 lit. a C. civ., părţile, în faţa instanţei, manifestându-şi voinţa expres în sensul desfacerii căsătoriei prin acord, instanţa va admite cererea şi va desface căsătoria prin acordul părţilor, fără a pronunţa divorţul din vina unuia sau a ambilor soţi, în conformitate cu prevederile art. 617 alin. 3 C. proc. civ.

Potrivit art. 383 alin. 3 C. civ. dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei.

Având în vedere că părţile au solicitat ca pârâta să revină la numele purtat anterior, instanţa va dispune în conformitate cu prevederile art. 383 alin. 3 Noul c. civ. pârâta urmând să revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei.

Potrivit art. 396 alin. 1 Noul c. civ. instanţa de tutelă, hotărăşte, odată cu pronunţarea divorţului, asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori, ţinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum şi dacă este cazul, de învoiala părinţilor, pe care îi ascultă.

La termenul din data de 05.12.2012 părţile au învederat că sunt de acord cu exercitarea autorităţii părinteşti în comun, însă nu a intervenit un acord cu privire la stabilirea domiciliului minorei.

Tot astfel, la dosar au fost depuse Referatele de Anchetă Socială efectuate de către Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Comunei Micfalău şi Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Comunei Satu Mare, cu privire la condiţiile familiale şi locative ale părţilor.

În conformitate cu art. 397 C. civ. după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel.

Faţă de aceste aspecte, constatându-se că în raporturile de familie dintre părinţi şi copii regula o constituie exercitarea autorităţii părinteşti în comun, de către ambii părinţi, existând şi acordul părţilor în acest sens, în cauză neconstatându-se existenţa vreunui motiv întemeiat prevăzut de art. 398 Noul c. civ. care să limitarea exercitării drepturilor părinteşti sub acest aspect, instanţa urmează să dispună ca exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minoră să fie exercitată de către ambii părinţi.

Referitor la locuinţa minorilor, art. 400 alin. 2 Noul c. civ. prevede că dacă până la divorţ copilul a locuit cu ambii părinţi, instanţa îi stabileşte locuinţa la unul dintre ei, ţinând seama de interesul său superior.

Astfel cum s-a arătat în cele precedente, fiecare părinte a solicitat stabilirea domiciliul minorei la propria locuinţă. Sub aceste aspecte, instanţa va avea în vedere că din Referatul de Anchetă Socială efectuate de către Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Comunei Micfalău rezultă că reclamantul locuieşte alături de sora lui, existând climat familial necesar pentru creşterea şi întreţinerea minorei. De asemenea, s-a constatat că pârâta a părăsit domiciliul conjugal, precum şi faptul că după două zile de la părăsirea minorei a domiciliului tatălui, acesta a fost sunată de minoră solicitând să-i permită restabilirea la domiciliu.

Din Referatul de Anchetă Socială efectuate de către Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Comunei Satu Mare rezultă că pârâta locuieşte alături de O. J. într-o casă compusă dintr-o singură cameră, fără utilităţi, membrii colectivului de sprijin propunând plasarea minorei la tată, dacă acesta nu are probleme de comportament în comunitate.

Fiind ascultată în faţa instanţei, martora V. A. a arătat că de la data despărţirii soţilor minora a rămas la tată, doar în ultimele două luni fiind luată de reclamantă, însă recent aceasta a adus minora înapoi. În continuare martora a învederat că în perioada în care soţii au fost despărţiţi tatăl a fost cel care s-a îngrijit de minoră, acesta putând în continuare să asigure întreţinerea minorei. În timpul în care soţii au trăit separat mama a mai luat contact telefonic cu minora, însă nu a vizitat-o şi nu a ajutat-o financiar.

În ceea ce o priveşte pe minoră, aceasta a arătat că doreşte să rămână cu tatăl, acesta purtându-i de grijă.

Faţă de aceste aspecte ţinând seama de prevederile art. 400 alin. 2 C. civ., apreciindu-se, de asemenea, că se justifică în interesul superior al minorei, instanţa urmează să stabilească locuinţa minorei la tată, din probele administrate rezultând că acesta are condiţii şi posibilităţi pentru a se îngriji corespunzător de creşterea şi educarea minorei.

Tot sub aspectul raporturilor de familie dintre părinţi şi copiii lor minori, art. 402 alin. 1 Noul c. civ. prevede că instanţa de tutelă, prin hotărârea de divorţ, stabileşte contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa a dispus stabilirea locuinţei minorei la tată, a obligat pârâta la plata unei pensii de întreţinere în favoarea ei.

În ceea ce priveşte cuantumul, potrivit art. 529 alin. 2 C. civ. când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copii, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii. Tot astfel se reţine că în conformitate cu art. 530 alin. C. civ. prevăzând că pensia de întreţinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net al celui care datorează întreţinerea, art. 531 alin. 2. C. civ. prevăzând că pensia de întreţinere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei.

Din Adresa nr. 8906/27.12.2012 rezultă că pârâta nu este înregistrată în evidenţe cu contract individual de muncă, părţile precizând că mama nu este încadrată în calitate de salariat la nicio unitate.

Având în vedere aceste aspecte, cuantumul pensiei de întreţinere a fost determinată raportat la venitul minim pe economie garantat în plată şi stabilit de HG nr. 1225/2011.

Faţă de dispoziţiile arătate şi prevederile art. 532 alin. 1 Noul c. civ, potrivit cărora pensia de întreţinere se datorează de la data cererii de chemare în judecată instanţa urmează să oblige pârâtul la plata pensiei în favoarea minorilor în sumă de 175 lei lunar de la data formulării cererii şi până la majoratul beneficiarei.

Astfel, faţă de cele învederate instanţa de fond a admis cererea precizată, a declarat desfăcută căsătoria încheiată între părţi; revenirea de către pârâtă la numele purtat anterior căsătoriei, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea domiciliului minorei la reclamant, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere în sumă de 175 lei lunar cu începere de la data formulării cererii şi până la majoratul beneficiarei.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta N. M.

În motivarea apelului, apelanta a susţinut că are o situaţie materială precară şi nu poate plăti pensia alimentară stabilită de prima instanţă.

Apelul nu este întemeiat.

Elementul principal în stabilirea obligaţiei de întreţinere îl constituie nevoile minorei G.-M.

Pornind de la acest principiu, acordarea unei pensii de întreţinere lunare în raport cu salariul minim pe economie reprezintă un nivel necesar pentru acoperirea într-o proporţie rezonabilă a nevoilor de creştere şi educaţie a unui copil minor şi, în acelaşi timp, un minim de responsabilitate pe care orice părinte trebuie să-l aibă faţă de copilul său.

Pentru aceste motive, în baza art. 296 C.pr.civ. apelul urmează a fi respins ca  neîntemeiat, iar hotărârea atacată va fi păstrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E  C I D E

Respinge apelul formulat de pârâta N. M.  împotriva Sentinţei  civile nr. 238 /29 ianuarie 2013  pronunţată de Judecătoria Sf. Gheorghe pe care o păstrează.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25  iunie 2013.

PREŞEDINTE  JUDECĂTOR

Domenii speta