Contestatie in anulare

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 208/R

Şedinţa publică de la 14 mai 2013

Completul constituit din :

Preşedinte : ……………..

Judecător : …………..

Judecător : …………..

Grefier : …………

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea F. K. împotriva deciziei civile nr. 516/R din 8 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. 6768/305/2010, declinată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia civilă nr. 4989/13.12.2012.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauză au avut loc în şedinţa publică din 7 mai 2013, când părţile prezente  au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanţa în vederea deliberării a amânat pronunţarea pentru  astăzi, 14 mai 2013.

T R I B U N A L U L

Constată că prin sentinţa civilă nr. 630 din 14 martie 2011 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe a fost admisă în parte acţiunea civilă  intentată de către reclamanta  Asociaţia  de Proprietari Prietenia împotriva pârâtei  F. K. ,  şi în consecinţă:

A fost obligată  pârâta să plătească  reclamantei  suma de 6313,87 lei, din care suma de 2220,35  lei reprezentând  cheltuieli de  întreţinere  restante,  iar suma de 4099,52 lei reprezentând  penalităţi  de întârziere .

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Astfel cum  rezultă din extrasul depus de reclamantă la dosar, pârâtul  figurează  cu datorii la plata  cotelor de întreţinere în cuantum total de 6313,87 lei, din care suma de 2220,35  lei reprezentând  cheltuieli de  întreţinere  restante  , iar suma de 4099,52 lei reprezentând  penalităţi  de întârziere .

Termenul de plată a cotelor de contribuţie  la cheltuielile  asociaţiei de proprietate  afişate  pe lista  lunară  de plată, este  de maximum 20 de zile calendaristice „ iar  conform art.50 din  acelaşi act  normativ – (1) Asociaţia de  proprietari are  dreptul de a acţiona în justiţie  pe orice proprietar care se face  vinovat de neplata  cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

Având în vedere  considerentele  de fapt şi de drept expuse, instanţa a  constatat că acţiunea  formulată  de reclamanta este întemeiată, dispunându-se  obligarea pârâtului  la plata  sumelor  rămase restante după deducerea din pretenţiile reclamantei a sumelor achitate de pârât.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta F. K. prin mandatar B. L.

Prin decizia civilă nr. 516/R din 8 noiembrie 2011, Tribunalul Covasna a respins ca nefondat, recursul declarat de pârâta F. K. prin mandatar B. L. împotriva sentinţei civile nr. 630 din 14 martie 2011 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pe care l-a menţinut.

Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut următoarele:

Pârâta – recurentă este proprietara apartamentului nr. … situat în blocul nr. … pe str. ….. din mun. Sfântu Gheorghe şi face parte din asociaţia de proprietari „Prietenia”.

Din anul 2005, apartamentul a fost ocupat de numitul B. A. care  a locuit în respectivul imobil până la data de 23 februarie 2009, când a fost evacuat, în baza sentinţei civile nr. 1420/2008 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, potrivit procesului – verbal de predare – primire din 23 februarie 2009 încheiat de BEJ K. J. – G.

Potrivit art. 50 al. 1 din Legea nr. 230/2007, asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

Din interpretarea textului de lege citat precum şi din întreaga economie a Legii nr. 230/2007, reiese că raportul juridic obligaţional ia naştere doar între asociaţia de proprietari şi proprietari ; acesta înseamnă că obligaţia de plată a cotelor de contribuţie revine numai proprietarului indiferent dacă acesta locuieşte sau nu în imobil, asociaţia neavând posibilitatea , conform legii , să acţioneze în justiţie vreo altă persoană.

În consecinţă, Tribunalul a constatat  că pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză şi trebuie să suporte cotele de contribuţie la cheltuielile comune chiar dacă nu a locuit efectiv în imobil (aceasta având însă posibilitatea să se îndrepte împotriva celui care a ocupat imobilul pentru a tranşa problema acestor cheltuieli).

În ceea ce priveşte cuantumul penalităţilor, din actele depuse s-a constatat că suma totală a penalizărilor nu depăşeşte suma la care s-au aplicat.

În lumina considerentelor arătate, Tribunalul a constatat  că pârâta trebuie să suporte cheltuielile de întreţinere restante (rămase după scăderea sumelor achitate de aceasta), context în care toate motivele invocate în cererea de recurs apar ca fiind neîntemeiate.

Aşa fiind, în raport cu cele ce preced, Tribunalul a constatat  legală şi temeinică sentinţa atacată, motiv pentru care a respins recursul potrivit art. 312 al. 1 C. proc. civ.

Prin contestaţia în anulare formulată la data de 02.04.2012 şi înregistrată iniţial pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 2534/1/2012, iar ulterior - ca urmare  a declinării de competenţă prin decizia nr. 4989/2012  - pe rolul Tribunalului Covasna, sub acelaşi număr,  contestatoarea F. K.  a solicitat anularea deciziei civile nr. 516/R/08.11.2011 pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. 6768/305/2010, respectiv să se anuleze evidenţele false cu privire la imobilul aparţinând contestatoarei.

În motivarea contestaţiei în anulare se arată că partea contestatoare a fost greşit chemată în instanţă, având în vedere că aceasta nu a avut şi nici nu are vreo obligaţie faţă de Asociaţia de Proprietari reclamantă, restanţa aparţinând în realitate lui B. A., astfel cum reiese foarte clar şi din tabelele depuse la dosar de către reclamanta intimată şi din facturi.

Se arată că datoria lui B. A. rezultă şi din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc, iar reprezentanţii Asociaţiei cunoşteau situaţia apartamentului şi existenţa unui antecontract de vânzare cumpărare, astfel cum rezultă şi din fişa locatar întocmită de asociaţie.

De asemenea se arată că deşi toate înscrisurile au fost depuse la dosar, cu toate acestea instanţa le-a ignorat şi nu le-a luat în calcul, în plus fiind calculate şi penalităţi care nu puteau să depăşească suma datoriilor conform Legii 230/2007.

 Se mai arată că partea contestatoare a fost hărţuită în instanţă pentru recuperarea acestor datorii care nu îi aparţineau, fără a-l urmări în acest sens pe B. A.

Mai arată recurenta că în recurs nu i s-a permis să pună concluzii oral, ci doar în scris, aceasta fiind reprezentată de mandatara sa conform procurii depuse la dosar, iar în prezent aceasta este ameninţată cu scoaterea la licitaţie a apartamentului pentru aceste datorii care nu îi aparţin.

Intimata a depus la dosar întâmpinare (fila 46 dosar ÎCCJ) prin care a invocat excepţia de necompetenţă materială şi inadmisibilitatea contestaţiei în anulare.

În motivarea întâmpinării se arată nu sunt îndeplinite condiţiile pentru legala formulare a contestaţiei în anulare, faţă de cuprinsul acesteia, iar pe fond se arată că intimata îşi menţine toate apărările invocate în faţa instanţei de fond şi a celei din recurs.

În drept, se invocă disp.art. 115 Cpc.

În cadrul contestaţiei în anulare contestatoarea a depus la dosar înscrisuri în susţinerea căii extraordinare de atac.

Examinând decizia civila nr. 516/R/08.11.2011 pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. 6768/305/2010, instanţa reţine următoarele :

În fapt, prin decizia mai sus arătată a fost respins ca nefondat recursul declarat de actuala contestatoare împotriva sentinţei civile nr. 630/2011 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, fiind menţinută hotărârea instanţei de fond prin care s-a admis acţiunea reclamantei Asociaţia de Proprietari Prietenia împotriva pârâtei F. K. şi s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 6313,87 lei reprezentând cheltuieli de întreţinere şi penalităţi conform dispoziţiilor Legii 230/2007, iar în cadrul prezentei contestaţii în anulare se reiterează în esenţă motive invocate prin cererea de recurs.

Având in vedere că în speţă tribunalul este investit cu soluţionarea unei contestaţii in anulare instanţa va avea în vedere în drept ca potrivit dispoziţiilor art. 317 alin.1 C.p.c.- „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:… 1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.”, iar potrivit  art. 318 Cpc.  – « Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”

Prin prisma acestei dispoziţii legale tribunalul constată că în speţă contestatoarea nu a invocat nici unul dintre motivele de contestaţie prevăzute de Codul de procedură civilă, niciunul dintre aspectele iterate în calea extraordinară de atac neîncadrându-se între motivele limitativ prevăzute de lege,  în condiţiile în care nu se invocă lipsa de procedură, necompetenţa instanţei, incidenţa vreunei greşeli materiale în sensul vizat de această dispoziţie legală, iar pe de altă parte nu se invocă faptul ca instanţa de recurs ar fi omis să cerceteze vreunul dintre motivele de recurs.

Faţă de aceste considerente, reţinând căa invocarea motivelor arătate de art. 318 Cpc reprezintă o condiţie de admisibilitate a contestaţiei in anulare, în speţă fiind vorba despre o cale extraordinară de atac în cadrul căreia instanţa nu poate proceda la rejudecarea fondului în lipsa întrunirii condiţiilor legale de admisibilitate a căii de atac, instanţa constată că în speţă calea de atac promovată de contestator este inadmisibilă, aceasta urmând ca atare a fi respinsă.

Conform art. 274 CPc., faţă de soluţia de respingere a cererii, instanţa va dispune obligarea contestatoarei, aflată în culpă procesuală, la plata cheltuielilor de judecată către intimată în cuantum de 300 lei reprezentând onorariul avocaţial potrivit chitanţei  nr. 553/2012 depusă la fila 33 dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea F. K. prin mandatar B. L. împotriva deciziei civile nr. 516/R/08.11.2011 pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. 6768/305/2010.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 lei către intimata ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI „PRIETENIA” SFÂNTU GHEORGHE cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi – 14 mai 2013.

 Preşedinte Judecător Judecător Grefier

Domenii speta

Spete similare