Restituire taxa poluare

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR.1743

Şedinţa publică din  11 mai 2012

PREŞEDINTE: …………………

GREFIER: ………………………..

Pe rol  fiind pronunţarea asupra  acţiunii în contencios administrativ, formulată  de reclamanta SC ………. SRL în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE SFÂNTU GHEORGHE, ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE PENTRU  CONTRIBUABILII MIJLOCII COVASNA, AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU ADMINISTRARE FISCALĂ şi chemata în garanţie ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU,  având ca obiect restituirea  taxei pe poluare achitate de reclamantă.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au lipsit părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din 27 aprilie 2012, în sensul celor consemnate  în încheierea de şedinţă din acea zi –parte integrantă din prezenta sentinţă, pronunţarea  fiind amânată la data de 4 mai 2012, apoi la 11 mai 2012.

TRIBUNALUL

I. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna iniţial sub nr.1208/119/2010  partea reclamantă S.C. ……………… S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE CONTRIBUABILI MIJLOCII A MUNICIPIULUI SFÂNTU GHEORGHE  solicitând instanţei că prin hotărârea ce o va pronunţa sa dispună obligarea paratei la plata către partea reclamantă sumei de 2.789,00 lei - reprezentând taxă de poluare, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii se arată în esenţă că în fapt, partea reclamantă a achitat taxa de poluare întrucât i-a fost condiţionată înmatricularea autovehiculului de plata acestei taxe, iar ulterior prin cererea de restituire adresată pârâtei a solicitat restituirea taxei în temeiul art. 117 lit. d din OG. 92/2003, iar pârâta şi-a exprimat refuzul de a soluţiona în mod favorabil cererea.

Arată reclamanta că nu se contestă modul de calcul al taxei, ci însăşi legalitatea acesteia, respectiv faptul că actul normativ prin care a fost instituită această taxă este neconform cu normele comunitare, încălcat fiind principiul nediscriminării produselor din import cu cele autohtone garantat de art. 23 şi 25 din Tratatul CE în privinţa modului de taxare, fiind de asemenea încălcat art. 28 din Tratat care interzice restricţiile cantitative la importuri sau alte masuri echivalente, sens în care s-a pronunţat în repetate rânduri Curtea Europeană de Justiţie, în acest sens fiind şi HOTĂRÂREA CURŢII din data de 7 aprilie 2011 pronunţată în  cauza C402/09 Ioan Tatu împotriva României.

În drept se invocă disp. Art. 23, 25, 28 şi 90 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, art. 11 coroborat cu art. 148 din Constituţia României, art. 124 din. OG. 92/2003.

II. În apărare pârâta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE CONTRIBUABILI MIJLOCII A MUNICIPIULUI SFÂNTU GHEORGHE  - prin reprezentant DGFP COVASNA - a depus la dosar întâmpinare prin care s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, inadmisibilitatea acţiunii, iar pe fond s-a solicitat respingerea acţiunii că netemeinica şi nelegala.

În motivarea întâmpinării se arată că în speţă nu se contestă nici un act administrativ, ci se contestă legalitatea stabilirii unei taxe printr-un act normativ, astfel că în speţă poate avea calitate procesuală pasivă persoana care a fundamentat implementarea taxei speciale în legislaţia naţionala, respectiv Statul Roman, iar pe de altă parte arătându-se că taxa a fost încasată de Administraţia Fondului pentru Mediu, care pentru aceste motive are calitate procesuala pasiva in cauză. De asemenea se arată că acţiunea în contencios formulată de partea reclamantă nu este admisibilă având în vedere că în speţă nu este îndeplinită nici una dintre condiţiile prevăzute de art. 2 pct.1 lit.f din Legea 554/2004, adresele de răspuns emise de pârâtă neavând natura juridică a unor acte administrative, ci putând fi asimilate cel mult unor documente emise în regim de asistenţă contribuabil în conformitate cu dispoziţiile Ordonanţei nr. 767/2000 pentru aprobarea Instrucţiunilor cuprinzând procedura de asistare a contribuabililor în domeniul fiscal.

Pe fond se arată că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre, însă autorităţile naţionale au competenta de a alege forma şi mijloacele prin care dispoziţiile legilor cadru devin, taxa fiind plătită de toţi proprietarii unor autovehicule indiferent de provenienţa acestora la momentul primei înmatriculări în România, legislaţia Europeana neinterzicând instituirea taxei, ci doar prevăzând ca nivelul acesteia sa nu fie mai mare decât al taxelor care se aplica direct sau indirect produselor interne similare, instituirea taxei fiind rezultatul negocierilor dintre România şi Comisia Europeana. De asemenea se arata că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile restituirii prevăzute de art. 117 din Codul de procedură fiscală şi nici  condiţiile prevăzute de Ordinul MFP nr. 1899/2004.

În drept se invoca disp. Art. 41, 117, 124 şi 205 din OG.92/2003, art. 5 din OUG. 50/2008, Art. 1 alin.5 din Constituţia României, art. 21 alin.3 din Legea 24/2000.

III. Pârâta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE CONTRIBUABILI MIJLOCII A MUNICIPIULUI SFÂNTU GHEORGHE  a depus  totodată la dosar şi cerere de chemare în garanţie prin care au solicitat instanţei că prin hotărârea ce o va pronunţa sa dispună obligarea chematei în garanţie ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU la plata către pârâte a sumelor ce fac obiectul acţiunii principale pentru cazul în care pârâtele vor cădea în pretenţii.

În motivarea cererii de chemare în garanţie se arata că în fapt, în condiţiile în care taxa a fost achitată de reclamant în contul chematei în garanţie, aceasta fiind cea care a dispus de sumă, se impune că partea chemata în garanţie sa efectueze restituirea, specificându-se de asemenea că pârâtele reprezintă doar organul fiscal care a prestat un serviciu public intermediar de calculare, colectare şi virare a taxei catre organul beneficiar, conform atribuţiilor ce ii revin conform legii.

În drept se invoca disp. Art. 60-63 Cpc., art. .1 din OUG. 50/2008, art. 3 pct.5 şi 6 din HG 686/2008.

IV. În apărare faţă de cererea de chemare în garanţie partea chemată în garanţie ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în garanţie, iar pe fond respingerea acesteia că neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării se arată în ceea ce priveşte admisibilitatea că în speţă reclamantul nu invocă şi nu solicită anularea nici unui act administrativ emis de chemata în garanţie, astfel că acţiunea nu poate fi soluţionată de instanţa de contencios administrativ care esenţialmente este chemată să cenzureze acte administrative emise autorităţi publice, iar pe de alta parte se arată că partea reclamantă nu a formulat contestaţie în contencios administrativ adresată organului emitent al deciziei de calcul.

Pe fond, se arata că în speţa reclamantul ar fi trebuit să administreze probe din care sa rezulte fără dubiu că taxele pe care le aplică statul roman sunt superioare celor din statul din care reclamantul a cumpărat autoturismul, specificându-se că atâta timp cat taxa pe poluare perceputa pentru prima înmatriculare a autoturismului este egală cu valoarea reziduala a taxei pentru un autoturism identic cu cel cumpărat de reclamant, scos din parcul auto naţional în aceeaşi zi cu cea în care s-a solicitat înmatricularea primului, exigenţele stipulate de CJCE cu ocazia soluţionării acţiunii preliminare în cauzele reunite C-290/2005 Nadasdi şi C333/2005 Nemeth sunt respectate.

În drept se invoca disp. Art. 115 Cpc.

V. Ulterior reclamanta şi-a completat acţiunea solicitând  citarea în cauză în calitate de pârâtă şi a ADMINISTRAŢIEI FINANŢELOR PUBLICE SFÂNTU GHEORGHE ( AFP Sfântu Gheorghe) , respectiv să se dispună obligarea pârâtelor AFP CONTRIBUABILI MIJLOCII şi AFP SFÂNTU GHEROGHE în solidar la plata sumei ce face obiectul acţiunii.

VI. În apărare pârâta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI SFÂNTU GHEORGHE  a depus la dosar întâmpinare prin care s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, inadmisibilitatea acţiunii, iar pe fond s-a solicitat respingerea acţiunii că netemeinica şi nelegala.

În motivarea întâmpinării se arată că taxa a fost stabilită şi încasată de Administraţia Finanţelor Publice Sf. Gheorghe, nu de partea pârâtă, astfel că între reclamantă şi pârâtă nu există nici un raport juridic. Pe de altă parte, taxa constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu, conf. art. 1 din OG 50/2008 care are calitate procesuala pasiva in cauză.

De asemenea se arată că acţiunea în contencios formulată de partea reclamantă nu este admisibilă având în vedere că în speţă nu este îndeplinită nici una dintre condiţiile prevăzute de art. 2 pct.1 lit.f din Legea 554/2004, adresele de răspuns emise de pârâtă neavând natura juridică a unor acte administrative, ci putând fi asimilate cel mult unor documente emise în regim de asistenţă contribuabil în conformitate cu dispoziţiile Ordonanţei nr. 767/2000 pentru aprobarea Instrucţiunilor cuprinzând procedura de asistare a contribuabililor în domeniul fiscal.

Pe fond se arată că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre, însă autorităţile naţionale au competenta de a alege forma şi mijloacele prin care dispoziţiile legilor cadru devin, taxa fiind plătită de toţi proprietarii unor autovehicule indiferent de provenienţa acestora la momentul primei înmatriculări în România, legislaţia Europeana neinterzicând instituirea taxei, ci doar prevăzând ca nivelul acesteia sa nu fie mai mare decât al taxelor care se aplica direct sau indirect produselor interne similare, instituirea taxei fiind rezultatul negocierilor dintre România şi Comisia Europeana. De asemenea se arata că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile restituirii prevăzute de art. 117 din Codul de procedură fiscală şi nici  condiţiile prevăzute de Ordinul MFP nr. 1899/2004.

În drept se invoca disp. Art. 41, 117, 124 şi 205 din OG.92/2003, art. 5 din OUG. 50/2008, Art. 1 alin.5 din Constituţia României, art. 21 alin.3 din Legea 24/2000.

VII. Pârâta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE  A MUNICIPIULUI SFÂNTU GHEORGHE  a depus  totodată la dosar şi cerere de chemare în garanţie prin care au solicitat instanţei că prin hotărârea ce o va pronunţa sa dispună obligarea chematei în garanţie ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU la plata către pârâta AFP SFÂNTU GHEORGHE a sumelor ce fac obiectul acţiunii principale pentru cazul în care pârâta va cădea în pretenţii.

În motivarea cererii de chemare în garanţie se arata că în fapt, în condiţiile în care taxa a fost achitată de reclamant în contul chematei în garanţie, aceasta fiind cea care a dispus de sumă, se impune că partea chemata în garanţie sa efectueze restituirea, specificându-se de asemenea că pârâtele reprezintă doar organul fiscal care a prestat un serviciu public intermediar de calculare, colectare şi virare a taxei catre organul beneficiar, conform atribuţiilor ce ii revin conform legii.

În drept se invoca disp. Art. 60-63 Cpc., art. .1 din OUG. 50/2008, art. 3 pct.5 şi 6 din HG 686/2008.

VIII. Chemata în garanţie  ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU nu a depus la dosar întâmpinare faţă de această cerere de chemare în garanţie.

IX. De asemenea pârâta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE  A MUNICIPIULUI SFÂNTU GHEORGHE  a depus  totodată la dosar şi cerere de chemare în garanţie prin care au solicitat instanţei că prin hotărârea ce o va pronunţa sa dispună obligarea pârâtei-chemată în garanţie ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE CONTRIBUABILI MIJLOCII A MUNICIPIULUI SFÂNTU GHEORGHE  la plata către pârâta AFP SFÂNTU GHEORGHE  a sumelor ce fac obiectul acţiunii principale pentru cazul în care pârâta va cădea în pretenţii.

În motivarea cererii de chemare în garanţie se arata că în fapt, în condiţiile în care reclamanta este arondată AFP Contribuabili Mijlocii Covasna aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză şi acesteia îi incumbă efectiv obligaţia de restituire.

În drept se invoca disp. Art. 60-63 Cpc., art. .1 din OUG. 50/2008, art. 3 pct.5 şi 6 din HG 686/2008.

X.Pârâta chemată în garanţie ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE CONTRIBUABILI MIJLOCII A MUNICIPIULUI SFÂNTU GHEORGHE  nu a depus la dosar întâmpinare faţă de această cerere de chemare în garanţie.

XI. Prin încheierea din data de 25.11.2010 instanţa a dispus conexarea prezentului dosar la dosarul nr. 1198/119/2010 al Tribunalului Covasna (alături de alte 47 de dosare ale aceleiaşi instanţe având aceleaşi părţi şi acelaşi obiect).

XII. Prin sentinţa civilă nr. 1938/16.12.2010 a Tribunalului Covasna a fost admisă acţiunea formulată de reclamantă în fiecare dosar conexat, iar prin decizia civilă nr. 1220/R/03.06.2011 a Curţii de Apel Braşov au fost admise recursurile declarate de părţi şi a fost casată sentinţa, reţinându-se că în mod greşit au fost conexate cele 49 de dosare, sens în care s-a dispus trimiterea în rejudecare a fiecărui dosar, între care şi cel de faţă, statuându-se în decizia de recurs şi faptul că obligaţia dedusă judecăţii nu are caracter solidar.

Dosarul de faţă trimis în rejudecare a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Covasna sub nr. de mai sus.

XIII. În rejudecare reclamanta şi-a completat acţiunea solicitând citarea în calitate de pârâtă şi a AGENŢIEI NAŢIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ (ANAF), în cadrul căreia funcţionează în prezent DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI  ca structură fără personalitate juridică în cadrul ANAF ( urmare a comasării prin absorbţie), solicitând obligarea acesteia la plata taxei de poluare.

În motivarea precizării se arată că între timp societatea reclamantă a devenit mare contribuabil şi este administrată de ANAF prin Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

XIV.AGENŢIA NAŢIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ (ANAF) a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării se arată în esenţă că taxa de poluare a fost introdusă prin OUG 50/2008, act normativ care nu este contrar dispoziţiilor şi jurisprudenţei comunitare, subliniindu-se de asemenea că taxa se face venit la bugetul de mediu, în acest sens invocându-se şi practică judiciară.

De asemenea s-a invocat excepţia de netimbrare, excepţie pe care pârâta nu a mai susţinut-o ulterior, instanţa reţinând că acţiunea a fost legal timbrată în primul ciclu procesual.

În drept se invocă disp. art. 115 Cpc.

XV. De asemenea pârâta ANAF a depus  totodată la dosar şi cerere de chemare în garanţie prin care au solicitat instanţei că prin hotărârea ce o va pronunţa sa dispună obligarea pârâtei-chemată în garanţie ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU  la plata către pârâta ANAF  a sumelor ce fac obiectul acţiunii principale pentru cazul în care pârâta va cădea în pretenţii.

În motivarea cererii de chemare în garanţie se arata că în fapt, taxa se face venit la bugetul de mediu, astfel că obligaţia de restituire a taxei revine în esenţă ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU.

În drept se invoca disp. Art. 60-63 Cpc., art. .1 din OUG. 50/2008, art. 3 pct.5 şi 6 din HG 686/2008.

XVI. În dovedirea acţiunii şi respectiv în apărare părţile au depus la dosar înscrisuri, respectiv actul de dobândire a autovehiculului dintr-un stat al Uniunii Europene, copia cărţii de identitate a autovehiculului chitanţa de achitare a taxei,  cerere de restituire a taxei, adresă de răspuns din partea paratei, contestaţie formulata de reclamant, adresa de răspuns la contestaţie, decizia de calcul al taxei de poluare care reflectă faptul că este vorba despre un autovehicul cumpărat din spaţiul UE înmatriculat anterior în UE.

XVII. În cauză instanţa a pus in discuţie excepţiile invocate, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei AFP CNOTRIBUABILI MIJLOCII şi AFP SFÂNTU GHEORGHE reţinând concluziile parţilor şi rămânând în pronunţare asupra acestor excepţii şi respectiv asupra fondului cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

XVIII. În fapt, partea reclamantă a achiziţionat autoturismul second hand cu datele de identificare arătate în cererea e chemare în judecată dintr-un stat al Uniunii Europene, acesta fiind anterior înmatriculat pe teritoriul Uniunii Europene, astfel cum rezultă din copia actului de dobândire ataşat la dosar precum şi din dovada primei înmatriculări depuse la dosar, achitând ulterior la Trezorerie suma indicata in petitul acţiunii, sumă reprezentând taxa speciala pentru autoturisme la prima înmatriculare, plata fiind efectuata potrivit chitanţei depusă in copie la dosarul cauzei.

Se retine ca partea reclamantă a solicitat restituirea acestei taxe, cererea fiind înregistrata la Trezoreria care a încasat taxa, instituţie care a refuzat restituirea integrală a acesteia astfel cum rezulta din adresa depusa la dosar sens în care, în condiţiile în care taxa nu a fost restituita a fost formulata prezenta acţiune în justiţie.

XIX. Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Covasna, instanţa reţine că această instituţie nu a calculat şi încasat taxa de poluare şi nici nu mai are competenţa de a întocmi documentaţia aferentă restituirii acestei sume începând cu data de 01.10.2007. Ca urmare această parte nu are calitate procesuală pasivă în cauză iar excepţia urmează a fi admisă, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu această parte, cât şi respingerea cererii de chemare în garanţie a Administraţiei Fondului pentru Mediu, cerere formulată de această pârâtă.

XX. În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a pârâtei Administraţia Finanţelor Publice Sf. Gheorghe, instanţa va avea în vedere că în speţă calitatea procesuală pasivă presupune o identitate intre pârâtul chemat în judecată şi persoana obligată în raportul obligaţional dedus judecăţii, îndreptăţirea de a fi parte în proces aparţinând numai titularului drepturilor şi obligaţiilor ce formează obiectul raportului de drept material şi presupunând existenţa unei identităţi intre persoana reclamantului şi cel care ar fi titularul dreptului afirmat.

În acest sens se va avea în vedere că obiectul cauzei vizează restituirea unei taxe, sens în care are legitimare procesuală pasivă organul care a încasat taxa şi  căruia îi revine competenta de administrare a creanţei fiscale potrivit art. 33 din OG. 92/2003  conform căruia ,,pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, competenţa revine acelui organ fiscal, judeţean, local sau al municipiului Bucureşti, …în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului “.

Pentru aceste considerente, tribunalul constată că Administraţia Finanţelor Publice chemată în judecată are calitate procesuală pasivă, urmând a fi respinsă  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte.

XXI. a) În ceea ce priveşte inadmisibilitatea acţiunii, relativ la natura cererii instanţa reţine pe de o parte că în speţă obiectul cauzei priveşte restituirea unei taxe – în sensul vizat de disp. art. 1 din Codul fiscal, raportul juridic de drept material dintre părţi având natură fiscală, în conţinutul său intrând obligaţia edictată de legiuitorul roman de plată a taxei speciale pentru autoturisme şi dreptul de creanţă corelativ de încasare a acesteia, iar pe de alta parte se reţine că litigiul a luat naştere ca urmare a refuzului organului administrativ de a restitui taxa solicitată de către partea reclamantă, poziţia de refuz astfel exprimată de organul administrativ fiscal subscriindu-se noţiunii de act administrativ în sensul vizat de art. 2 lit.c din Legea 554/2004.

În consecinţă, reţinând că litigiul are natură de contencios administrativ conform art. 2 lit.f din Legea 554/2004 care defineşte contenciosul administrativ ca reprezentând ,,activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”, instanţa constată că cererea de chemare în judecată formulată de partea reclamantă este admisibilă, neputând fi reţinute sub acest aspect apărările formulate de parată.

De asemenea instanţa reţine că obiectul cauzei nu vizează anularea deciziei prin care a fost calculată taxa, ci acţiunea are ca obiect restituirea taxei, iar cererea formulată de partea reclamantă se încadrează în dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura fiscală.

XXII. b) Totodată cu privire la inadmisibilitatea formulării acţiunii - prin prisma obligativităţii parcurgerii procedurii prealabile, instanţa va avea în vedere că potrivit art. 7 alin.1 şi 1^1 din acelaşi act normativ ,,înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.” Totodată art. 2 lit.j din Legea 54/2004 defineşte plângerea prealabilă ca reprezentând ,,cererea prin care se solicită autorităţii publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia”.

Ca atare în temeiul acestor dispoziţii legale instanţa reţine că plângerea prealabilă este obligatorie în cazul în care partea invocă vătămarea unui drept al său prin emiterea unui act administrativ individual sau normativ, or, în speţă, obiectul acţiunii nu vizează anularea unui atare act administrativ, ci aceasta se întemeiază în drept pe disp. art. 8 alin. 2 teza a doua din Legea 554/2004 conform căruia ,,se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.”, ipoteză diferită de cea vizată de art. 7 din Legea 554/2004, faţă de definiţiile legale date acestor noţiuni de disp. art. 2 lit.j şi i din Legea contenciosului administrativ, considerente faţă de care, reţinând că anterior partea reclamantă a solicitat restituirea sumei iar prin adresa de răspuns pârâta Administraţia Finanţelor Publice a exprimat explicit voinţa de a nu rezolva în mod favorabil cererea, instanţa constată că acţiunea este admisibilă.

De asemenea instanţa va avea în vedere ca obiectul cauzei nu vizează anularea deciziei prin care a fost calculată taxa, ci acţiunea are ca obiect restituirea taxei, in speţă nefiind prin urmare incident nici termenul de 30 de zile pentru atacarea deciziei prevăzut de art. 10 din OUG 50/2008 si art. 205 din OG. 92/2003 .

Se mai are în vedere şi faptul că, prin Decizia 24/2011, ÎCCJ a stabilit că ,,în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura fiscala, nu se aplică procedura de contestare prevăzuta de art. 7 din OUG 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscală”.

Pentru aceste considerente, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, urmează a fi respinsă.

XXIII. În soluţionarea pe fond a acţiunii, faţă de motivele invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, instanţa va avea în vedere că aspectul esenţial ce trebuie stabilit în cauză îl constituie legalitatea taxei de poluare a cărei restituire se solicită, respectiv compatibilitatea actului normativ în baza căruia a fost achitată această taxă cu normele comunitare.

În al doilea rând se reţine ca fiind esenţial faptul că autovehiculul pentru care a fost achitată taxa este un autovehicul de ocazie, second hand, astfel că, în speţă, raţionamentul juridic priveşte doar analiza regimului de plată a taxei cu privire la autovehicule second hand, iar nu cu privire la autovehicule noi.

Concluzia de mai sus se impune evident în condiţiile în care premisa stabilirii unei situaţii de discriminare o constituie compararea regimului unor bunuri identice, cu calităţi identice, iar nu a unor bunuri diferite, neputând fi analizate comparativ pentru a stabili o situaţie de discriminare un autovehicul nou cu un autovehicul vechi, iar în cauză interesând doar autovehiculele second hand, respectiv compararea unui autovehicul de ocazie cumpărat dintr-un stat al Uniunii Europene cu un autovehicul similar – adică tot de ocazie şi cu caracteristici tehnice identice -  cumpărat din România.

În acest sens se va avea în vedere că taxa a fost achitată potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ publicat în  Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008 şi care a intrat în vigoare la data 1 iulie 2008.

Se reţine că acest act normativ a suferit mai multe modificări, dar ceea ce interesează în cauză este faptul că nici una dintre aceste modificari nu a adus o schimbare de esenţă asupra regimului taxei pentru autovehiculele second hand importate sau cumpărate din România, fiind doar introduse anumite dispoziţii relativ la anumite categorii de autovehicule noi, ceea ce nu interesează în cauză.

Astfel conform OUG 50/2001 în toate formele sale – adică forma iniţială precum şi în formele modificate – pentru autoturismele de ocazie cumpărate din România şi deja înmatriculate în România nu se achită taxa atunci când sunt reînmatriculate în România, iar pentru autoturismele  cu caracteristici identice care sunt importate din alt stat al Uniunii Europene deja înmatriculate în Uniunea Europeană se achită taxa atunci când sunt reînmatriculate în România, o atare situaţie descurajând fără echivoc achiziţionarea autovehiculelor de ocazie din alt stat al Uniunii Europene, adică importul acestora de pe piaţa comună.

Prin prisma celor de mai sus, reţinând că din perspectiva analizei maşinilor second hand nu interesează data la care a fost plătită taxa, în condiţiile în care, relativ la regimul acestora, Ordonanţa 50 /2008 nu a suferit nici o modificare până în prezent, în toate formele existând diferenţa de regim al taxei arătată mai sus, instanţa va avea în vedere esenţial în cauză faptul că -  în contextul supunerii analizării într-un proces pendinte a compatibilităţii acestui act normativ cu normele comunitare -  s-a pronunţat recent Curtea Europeană de Justiţie, decizia fiind clară şi obligatorie pentru instanţele naţionale ( potrivit Deciziei Costa / Enel -1964 şi Deciziei din cauza Simmenthal -1976).

Astfel, conform HOTĂRÂRII CURŢII din data de 7 aprilie 2011 pronunţată în  cauza C402/09 Ioan Tatu împotriva României – ”Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.”

Or, în speţă, astfel cum s-a evidenţiat anterior, legea internă face o evidentă diferenţiere de regim între aceste bunuri similare, o persoană interesată preferând să cumpere o anumită marcă de maşină second hand din România pentru care nu va plăti taxa de poluare, în locul unei maşini identice dintr-un alt stat al Comunităţii Europene pentru care ar trebui să plătească taxa de poluare, dezavantajarea acestora din urmă fiind evidentă, prin adoptarea OUG 50/2001 Statul Român descurajând punerea în circulaţie în România a unor autovehicule cumpărate dintr-un alt stat al Uniunii Europene şi favorizând cumpărarea acestora din România, aspect ce atrage incompatibilitatea acestui act normativ cu  Articolul 110 în sensul în care s-a statuat prin Hotărârea CEJ pronunţată în  cauza C402/09 Ioan Tatu împotriva României.

Concluzionând faţă de cele de mai sus, reţinând că taxa percepută de statul român – stat membru - părţii reclamante reprezintă o taxă instituia de legislaţia internă contrară art. 110 din TCE, de natură a institui o discriminare indirectă între produsele interne şi cele importate, discriminare nejustificată de criterii obiective, reţinând că partea reclamantă s-a adresat pârâtei pentru a obţine restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, reclamanta având dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziţii legale contrare normelor comunitare, dată fiind incidenţa principiului potrivit căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia, luând în considerare că în astfel de situaţii, Curtea de Justiţie a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală şi îmbogăţirea fără justă cauză, instanţa constată că acţiunea îndreptată împotriva pârâtei AFP SFÂNTU GHEORGHE care a încasat taxa de poluare este întemeiata, sens în care aceasta urmează a fi admisa, dispunându-se obligarea pârâtei AFP SFÂNTU GHEORGHE să plătească reclamantei suma achitată cu titlu de taxa de poluare.

XXIV. Succesiv,  avându-se în vedere prev. Ord. 2730/2010, modificat, coroborate cu prevederile OMFP 1899/2004, instanţa va dispune obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală să emită documentaţia necesară în acest sens, respectiv referat de restituire/compensare, notă privind restituirea de sume, înştiinţare privind restituirea, aceasta fiind instituţia care, fără să fi încasat taxa, are în prezent în administrare contribuabilul reclamant în această cauză.

XXV. În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie formulată de parata AFP SFÂNTU GHEORGHE, instanţa va avea în vedere că potrivit disp.art. 60 Cpc.  – “Partea poate sa cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul când ar cădea în pretenţiuni  cu o cerere în garanţie sau în despăgubire”.

Totodată instanţa va avea în vedere că potrivit disp. Art. 1 alin.1 din OUG. 50/2008 – “Taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul fondului pentru mediu şi se gestionează de Administraţia Fondului pentru Mediu”.

Prin prisma celor de mai sus, având în vedere pe de o parte faptul că cererea principală îndreptată împotriva AFP SFÂNTU GHEORGHE urmează a fi admisă, iar pe de alta parte faptul că partea chemata în garanţie a fost cea îndreptăţită sa dispună de  suma achitata cu titlu de taxă, suma fiind virata în contul părţii chemate în garanţie potrivit art. 3 pct.5 şi 6 din HG 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG. 50/2008 după ce a fost calculata şi încasata de către partea pârâtă, instanţa va admite cererea de chemare în garanţie formulată dispunându-se obligarea chematei in garanţie la plata către pârâte a sumelor ce fac obiectul cererii de chemare în judecată.

XXVI. În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta AFP SFÂNTU GHEORGHE în contradictoriu cu pârâta chemată în garanţie AFP pentru CONTRIBUABILI MIJLOCII aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că, astfel cum s-a reţinut, chemata în garanţie nu a încasat taxa plătită de reclamantă, iar pe de altă parte nici nu mai administrează în prezent conturile reclamantei.

XXVII. Conform art. 274 Cpc., faţă de soluţia de admitere a acţiunii principale, instanţa va dispune obligarea pârâtei AFP SFÂNTU GHEORGHE care a căzut în pretenţii şi se află prin urmare în culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată către partea  reclamantă, constând în taxa de timbru si timbrul judiciar – în sumă de 39,3 lei, precum şi onorariul avocaţial în cuantum de 200,00 lei conform chitanţei şi facturii depuse la dosar.

În ceea ce priveşte cererea pârâtei de obligare a chematei în garanţie AFM la plata cheltuielilor de judecată pe care la rândul său pârâta AFP SFÂNTU GHEORGHE le datorează parţii reclamante raportat la acţiunea principală,  instanţa va avea de asemenea în vedere că cererea de chemare în garanţie reprezintă cererea „în despăgubire” – în terminologia Codului de procedură civilă pe care parte o formulează împotriva unui terţ pentru ipoteza în care aceasta ar cădea în pretenţii, astfel că în speţă partea chemată în garanţie datorează întreaga  sumă pe care la rândul său pârâta va fi obligată să o plătească părţii reclamante având în vedere admiterea cererii de chemare în garanţie, motive faţă de care se va dispune obligarea chematei în garanţie la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

I. Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE CONTRIBUABILI MIJLOCII A MUNICIPIULUI SFÂNTU GHEORGHE.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paratei ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE SFÂNTU GHEORGHE invocata prin întâmpinare.

Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâte prin întâmpinare.

II. Admite în parte acţiunea formulată şi completată de reclamanta SC ……… SRL, cu sediul în mun. ………….. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE CONTRIBUABILI MIJLOCII A MUNICIPIULUI SFÂNTU GHEORGHE,  ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE SFÂNTU GHEORGHE şi AGENŢIEI NAŢIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor, nr.17, sector 5 şi în consecinţă:

 Obligă pârâta Administraţia Finanţelor Publice Sfântu Gheorghe la plata către partea reclamantă a sumei de 2.789  lei cu titlu de restituire taxă de poluare, plătită potrivit ordinului de plată nr. 518/15.07.2008.

Obligă pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală să emită documentaţia necesară în acest sens.

Obligă pârâta Administraţia Finanţelor Publice Sfântu Gheorghe la plata către reclamantă a sumei de 239,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

III. Admite cererea de chemare in garanţie formulată de pârâta Administraţia Finanţelor Publice Sf. Gheorghe împotriva chematei in garanţie Administraţia Fondului Pentru Mediu cu sediul in Bucureşti, Splaiul Independentei nr.294, corp A sector 6 şi, în consecinţă:

 Obligă chemata in garanţie Administraţia Fondului Pentru Mediu la plata către pârâta Administraţia Finanţelor Publice Sf. Gheorghe a sumei de 2.789 lei cu titlu de restituire taxă poluare – ca urmare a admiterii cererii de chemare în garanţie.

Obligă chemata în garanţie Administraţia Fondului Pentru Mediu la plata către pârâta Administraţia Finanţelor Publice Sf. Gheorghe a sumei de 239,3 lei ce reprezintă cheltuieli de judecată achitate de aceasta din urmă către partea reclamantă.

IV. Respinge cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE SFÂNTU GHEORGHE în contradictoriu cu pârâta chemată în garanţie ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE CONTRIBUABILI MIJLOCII A MUNICIPIULUI SFÂNTU GHEORGHE.

IV. Respinge acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE CONTRIBUABILI MIJLOCII A MUNICIPIULUI SFÂNTU GHEORGHE -  ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

V. Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE CONTRIBUABILI MIJLOCII A MUNICIPIULUI SFÂNTU GHEORGHE împotriva chematei în garanţie ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU.

VI. Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ în contradictoriu cu chemata în garanţie ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU.

Respinge ca nefondată cererea reclamantei de obligare în solidar a pârâtelor la plata taxei de poluare.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11.05.2012.

  PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare