Evacuare oug nr.40/1999

CURTEA DE APEL BUCURESTI EVACUARE OUG NR.40/1999

SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU

CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILA NR.5

SEDINTA PUBLICA DIN 08.01.2007

Asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:

Prin sentinta civila nr.5168/20.10.2004, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a respins, ca neîntemeiate, atât actiunea principala formulata de reclamantul G.C.D., împotriva pârâtei M.E., cât si cererea reconventionala formulata de pârâta - reclamanta împotriva reclamantului - pârât.

Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut ca prin cererea formulata reclamantul - pârât a solicitat instantei sa dispuna evacuarea pârâtei din apartamentul nr.5 din Bucuresti, Bd.R.M. nr.82, et.3, sector 4 pentru lipsa de titlu, motivat de faptul ca prin sentinta civila nr.8464/2.12.1997 s-a admis actiunea formulata de mama sa G.F., în prezent decedata, si s-a dispus obligarea pârâtului CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCURESTI sa lase în deplina proprietate imobilul situat în Bucuresti, Bd.R.M. nr.82, sector 4, ca prin sentinta civila nr.597/29.01.2002 Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a declarat nul contractul de vânzare - cumparare încheiat de pârâta SC AVL BERCENI SA privind apartamentul nr.5 situat în imobilul susmentionat, ca dupa anularea contractului de vânzare - cumparare al pârâtei a încheiat cu aceasta un contract de închiriere pentru perioada 17.07.2003 - 8.04.2004, stabilind o chirie modica pe care pârâta a achitat-o partial.

Prin decizia civila nr.143/31.01.2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul - reclamant  G.C.D., împotriva sentintei civile nr.5168/20.10.2004, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, în contradictoriu cu intimata - pârâta M.E..

Din analiza lucrarilor dosarului tribunalul a retinut ca art.2 din OUG nr.40/1999 prevede într-adevar  ca termenul curge de la intrarea în vigoare a Ordonantei, însa art.6 din aceeasi ordonanta reglementeaza alta situatie juridica decât cea prevazuta de art.2 din Ordonanta, respectiv a acelor persoane carora le-a fost desfiintat contractul de vânzare - cumparare încheiat în baza Legii nr.112/1995, situatie pentru care s-a mentionat expres ca "proprietarul recunoscut de justitie va încheia cu persoanele care au cumparat locuinta în baza Legii nr.112/1995 si care o ocupa efectiv, la cererea acestora, un contract de încheiere pentru o perioada de 5 ani". Fata de aceasta dispozitie legala, nu poate fi primita interpretarea în sensul ca termenul de 5 ani prevazut de art.6 curge de la momentul intrarii în vigoare a Ordonantei întrucât aceasta interpretare ar încalca dispozitia legala care vorbeste de "un contract de închiriere pentru o perioada de 5 ani".

S-a mai retinut de catre tribunal ca în conditiile în care termenul mentionat în contractul încheiat între parti este altul decât cel legal prevazut de art.6, si notificarea invocata este lipsita de eficienta, întrucât nu este facuta cu cel putin un an înainte de expirarea termenului contractului de închiriere, obligatie prevazuta de art.14 alin.3 din OUG nr.40/1999.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul G.C.D.,criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv în cauza nu sunt aplicabile dispozitiile Legii nr.10/2001, deoarece imobilul a fost restituit în totalitate proprietarului de drept, si cum Ordonanta nr.8/2004 nu a mai prelungit decât contractele pentru locuintele proprietate de stat, este evident ca intimata locuieste în apartamentul în litigiu fara titlu.

Recurentul a invocat ca temei juridic al recursului declarat dispozitiile art.304 pct.7, 8 si 9 Cod procedura civila.

Recurentul a solicitat si instanta i-a încuviintat proba cu înscrisuri, depunând copie dupa sentinta civila nr.8464/1997 pronuntata de Judecatoria sectorului 4 Bucuresti, copie dupa contractul de vânzare-cumparare nr.2116/1998  prin care intimata a cumparat apartamentul nr.5 situat în Bd.R.M. nr.82, adresa de la Sectia 14 Politie  si sentinta civila nr.6875/2006 prin care s-a respins plângerea formulata de intimata împotriva procesului-verbal de sanctionare în baza art.2 pct.28 din Legea nr.61/1991, constatându-se ca a tulburat linistea publica prin zgomote produse în apartamentul sau.

Prin întâmpinarea depusa la 16.10.2006, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca ambele hotarâri sunt legale si va dezvolta în sedinta publica apararile necesare a conduce la solutia legata de respingerea cererii de recurs.

Verificând legalitatea deciziei recurate  în raport de criticile formulate si de materialul probator administrat în cauza, Curtea a constatat ca recursul este fondat si în baza art.304 pct.9 coroborat cu art.312 Cod procedura civila l-a admis, a modificat decizia recurata în sensul admiterii apelului si al admiterii cererii principale, dispunând evacuarea pârâtei pentru urmatoarele considerente:

Cererea introductiva de instanta promovata de recurent la 9.06.2004 are ca obiect evacuarea intimatei din apartamentul nr.5 situat în Bd.R.M. nr.82, deoarece nevoile locative ale reclamantului impun aceasta masura si pârâta a creat permanent o atmosfera de certuri si conflicte, tulburând grav linistea locatarilor.

În fata instantei fondului prin cererea reconventionala depusa la 7.06.2005, intimata a solicitat prelungirea contractului de închiriere, apreciind ca reclamanta are obligatia de a se conforma termenului prevazut de art.6 din O.U.G. nr.40/1999 si de art.15 din Legea nr.10/2001.

Dispozitiile O.U.G. nr.40/1999, invocate de recurent ca temei juridic al recursului declarat si al actiunii introductive de instanta, au fost retinute de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în decizia Radovici si Stanescu contra României. Statul Român are obligatia de a aplica proceduri si mecanisme legislative, previzibile si coerente si sa adopte garantii pentru punerea în practica si respectarea dreptului de proprietate al locatorului.

Cu privire la dispozitiile art.11 alin.1 din ordonanta, care are ca obiect notiunea de reînnoire a contractelor de închiriere, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca textul se limiteaza sa indice vag ca prelungirea de drept a "contractului anterior" pâna la "încheierea unui nou contract" fara a preciza în ce conditii acest nou contract poate fi încheiat. Nici o informatie nu este oferita în privinta caii de care ar dispune proprietarul care a omis datorita necunoasterii sau neglijentei sa respecte conditiile de forma impuse de art.10 alin.1 al Ordonantei de Urgenta a Guvernului de a încheia acest nou contract cu ocupantii imobilului sau sau pentru a înlocui statul în vederea încasarii chiriilor înainte de termenul prelungirii legale a contractelor.

Concluzia Curtii Europene are putere de lucru interpretat în fata instantelor nationale în temeiul art.46 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului prin care Statul Român s-a angajat sa se conformeze hotarârilor definitive ale Curtii în litigiile în care este parte.

Curtea a retinut ca restrictiile suferite de recurent în privinta folosirii imobilului proprietatea sa si imposibilitatea în care s-au aflat timp de mai multi ani de a-i obliga pe recurenti sa plateasca chirie din cauza dispozitiilor defectuoase si a lipsurilor relevate în legislatia de urgenta asupra imobilelor au afectat justul echilibru care trebuie sa existe între protectia dreptului individului la respectarea bunurilor sale si cerintele interesului general.

O ampla marja de apreciere este lasata la dispozitia Statului Român în conditiile alineatului 3 al art.1 al Protocolului 1 în modul în care construieste sistemul de protectie al dreptului de proprietate.

Curtea a considerat ca este inacceptabil sa se impuna proprietarilor o obligatie atât de grea ca aceea de a pastra locatarii în imobilul lor mai multi ani fara nici o posibilitate concreta si reala de a încasa o chirie, apasând asupra lor o sarcina speciala si exorbitanta de natura sa întrerupa echilibrul just dintre interesele aflate în joc.

Curtea a retinut ca ambele instante au facut o corecta aplicare a dispozitiilor art.2 din Legea nr.241/2001, retinând ca la 8.04.2004 prorogarea legala a expirat si pârâtii nu mai au obligatia încheierii unui contract de închiriere, neoperând o reînnoire.

În lumina celor de mai sus, Curtea considera ca restrictiile suferite de reclamant în privinta folosirii bunului lor imobiliar si în special imposibilitatea în care s-au aflat, timp de mai multi ani, de a obliga ocupantii sa le plateasca o chirie din cauza dispozitiilor defectuoase si a lipsurilor relevante în legislatia de urgenta asupra imobilelor, nu au înlesnit un echilibru just între protectia dreptului individului la respectarea bunurilor sale si cerintele interesului general.

Desigur, statul român a trebuit sa mosteneasca din perioada comunista o penurie acuta de locuinte de închiriat la un pret rezonabil si a trebuit, de aceea, sa arbitreze asupra problemelor extrem de complexe si sensibile din punct de vedere social pe care le pune concilierea intereselor antagoniste ale proprietarilor si locatarilor. El avea de protejat dreptul de proprietate al primilor, pe de o parte, si de respectat drepturile sociale ale celorlalti, pe de alta parte. Totusi, interesele legitime ale colectivitatii cer într-un asemenea caz o repartitie echitabila a sarcinii sociale si financiare pe care o presupun transformarea si reforma imobilelor în tara. Aceasta sarcina nu ar putea, asa cum este cazul în speta,  sa se sprijine pe un anume grup social, indiferent de importanta pe care o au interesele unui alt grup social, indiferent de importanta pe care o au interesele unui alt grup sau ale colectivitatii în ansamblul  sau.

Chiar tinând cont de ampla marja de apreciere lasata statelor din punct de vedere al articolului 1 citat anterior, Curtea considera ca a sanctiona proprietarii care au omis sa se conformeze conditiilor de forma prevazute de ordonanta de urgenta a Guvernului, impunându-se o obligatie atât de grea ca cea de a pastra locatara în imobilul lor, fara nici o posibilitate concreta si reala de a încasa o chirie, a facut sa apese asupra lor o sarcina speciala si exorbitanta de natura sa întrerupa echilibrul just dintre interesele aflate în joc.

Recurentul a facut dovada ca sunt întrunite cerintele art.13 pct.i din O.U.G. nr.40/1999, intimata fiind sanctionata pentru tulburarea linistii publice, asa cum rezulta din fila 28 a dosarului de fond si sentinta civila nr.6875/2006 aflata la fila 35 din dosarul de recurs. Totodata, recurentul a trimis mai multe notificari în decursul timpului, asa cum rezulta din filele 39 , 41 si 42 ale dosarului de fond, fara ca între parti sa poata fi încheiat un nou contract de închiriere.

De altfel, în sedinta publica de astazi, intimata nu a putut raspunde întrebarii Curtii de când nu mai plateste chirie, impunându-i-se proprietarului o sarcina excesiva prin mentinerea în apartamentul proprietatea sa a unei persoane care nu are un contract încheiat cu titularul dreptului. Esenta contractului de închiriere o reprezinta plata chiriei, care în prezenta cauza nu se regaseste, astfel ca recursul promovat de recurent este întemeiat si constatându-se o gresita aplicare a dispozitiilor art.13 si 14 din O.U.G. nr.40/1999, l-a admis, a modificat decizia recurata, în sensul admiterii apelului, admiterii cererii principale si dispunerii evacuarii pârâtei pentru lipsa de titlu.

Solutia respingerii cererii reconventionale a fost mentinuta ca legala, retinându-se ca prelungirea contractului de închiriere nu opereaza în prezenta cauza.

PENTRU ACESTE MOTIVE

 ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurentul - reclamant G.C.D., împotriva deciziei civile nr.143 A/31.01.2006, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila, în contradictoriu cu intimata - pârâta M.E..

Modifica decizia recurata, în sensul ca admite apelul formulat de apelantul - reclamant G.C.D. împotriva sentintei civile nr.5168/20.10.2004 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, pe care o schimba în parte si pe fond:

Admite cererea principala si dispune evacuarea pârâtei din imobilul situat în Bd.R.M. nr.82, sector 4, Bucuresti, etaj 3, ap.5, pentru lipsa de titlu.

Mentine celelalte dispozitii ale sentintei.

Ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.

5

Domenii speta

Spete similare