Termenele pentru desemnarea lichidatorului în condiţiile art.31 din Legea nr.359/2004. Nesuprapunerea acestora.

Decizie 330R din 06.03.2007


Termenele pentru desemnarea lichidatorului în condiţiile art.31 din Legea nr.359/2004. Nesuprapunerea acestora.

Legea nr.359/2004 art.31

Societatea dizolvată, prin reprezentantul său legal, trebuie să solicite numirea lichidatorului în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a încheierii de dizolvare. La expirarea acestui termen, se naşte dreptul terţilor interesaţi de a solicita numirea unui lichidator, iar termenul în care terţi pot cere desemnarea lichidatorului este de încă 6 luni. Aşadar cele două termene nu se suprapun şi nu se pot da soluţii nefavorabile pentru persoana interesată.

(Decizia comercială nr.330R din 06.03.2007 - Secţia a VI-a Comercială a Curţii de Apel Bucureşti)

Prin încheierea nr.64362/22.11.2006 pronunţată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a dispus radierea S.C. R. S.R.L. Bucureşti reţinându-se îndeplinite cerinţele legale, respectiv art.31 alin.(5) din Legea nr.359/2004.

Împotriva încheierii precitate a formulat recurs AVAS, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de radiere pentru că, hotărârea atacată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă), invocându-se totodată şi prevederile art.3041 Cod procedură civilă.

În esenţă recurenta susţine că este creditor faţă de societatea radiată şi are sarcina realizării creanţelor faţă de această societate în vederea stingerii prin plată a datoriei publice interne.

Se mai arată că radierea societăţii intimate o pune pe recurentă în imposibilitatea recuperării creanţei respective, creându-i un prejudiciu.

Altfel recurenta susţine că aplicarea dispoziţiilor art.31 alin.4 şi 5 din Legea nr.359/2004 poate împiedica exercitarea dreptului persoanei interesate - creditorul firmei ce s-a dizolvat, de a obţine numirea lichidatorului.

Recurenta susţine că termenele de 6 luni prevăzute de textul precitat s-ar suprapune (cel prevăzut de art.31 alin.4 în favoarea reprezentantului firmei dizolvate pentru numirea lichidatorului s-ar suprapune cu cel prevăzut de art.31 alin.5 instituit în favoarea oricărei persoane interesate).

Ca urmare, judecătorul delegat poate respinge cererea persoanei interesate, legal introdusă, ca  prematură sau ca tardiv introdusă.

În fine se susţine că, hotărârea atacată s-a pronunţat fără citarea părţilor invocându-se încălcarea prevederilor art.16, 21 din Constituţia României şi art.6 alin.1 din Convenţia din 04.11.1950 în sensul încălcării dreptului la apărare şi la egalitatea armelor în faţa justiţiei.

De asemenea se susţine că, în lipsa unei reglementări exprese a Legii nr.26/1990, se aplică dispoziţiile Codului de  procedură civilă care reglementează necesitatea citării părţilor în ideea respectării principiului contradictorialităţii.

În concluzie recurenta solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate şi respingerea cererii de radiere pentru recuperarea creanţelor pe care recurenta le deţine.

În drept se invocă art.6 alin.2 din Legea nr.26/1990, art.304 pct.9 şi art.3041 Cod procedură civilă, Legea nr.359/2004.

Recurenta susţine  că în temeiul art.86 din OUG nr.51/1998 aprobată prin  Legea nr.409/2001 republicată şi modificată este scutită de plata timbrajului.

Recurenta în temeiul art.242 (2) Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

S-au anexat înscrisuri în copie.

ONRC în nume propriu şi pentru ORCTB a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând în esenţă că, potrivit art.31 alin.5 şi 7 din Legea nr.359/2004 recuperarea creanţelor deţinute de o societate dizolvată de drept cu asociat unic de către creditori se poate face prin îndreptarea acestora împotriva asociatului unic/administrator faţă de care a avut loc transmiterea patrimoniului persoanei juridice.

În temeiul art.242 (2) Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

Examinând în ansamblu motivele de recurs, Curtea a reţinut că recursul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.

Societăţile comerciale dizolvate de drept în temeiul Legii nr.359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în Registrul Comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, cu modificările ulterioare, după trecerea termenelor prevăzute de aceeaşi lege, se radiază din Registrul Comerţului fiind aplicabilă procedura necontencioasă nefiind necesară citarea părţilor şi cu atât mai puţin a terţilor. De altfel, menţiunea de radiere se comunică şi se  publică potrivit prevederilor art.31 alin.6 din Legea nr.359/2004 tocmai pentru a se da posibilitatea atât părţilor cât şi terţilor interesaţi de a uza de calea legală de atac dacă s-ar comite încălcări ale Legii nr.359/2004.

În fine Legea nr.359/2004 l art.31 alin.4 relevă că "bunurile rămase în patrimoniul persoanei juridice după radierea acesteia din Registrul Comerţului, în condiţiile alin.(5), revin asociaţilor".

În atare situaţie recurenta poate să recupereze creanţa în raport cu societatea radiată de la asociatul unic pe care aceasta l-a avut.

Cât despre faptul că Legea nr.359/2004 ar prejudicia pe creditori şi ar avantaja pe debitori depăşeşte competenţa instanţei de judecată care trebuie doar să aplice legea aşa cum legiuitorul a înţeles s-o adopte.

Susţinerile recurentei cu privire la suprapunerea termenelor prevăzute de art.31 alin.4 şi 5 din Legea nr.359/2004 care ar conduce şi la soluţii nefavorabile pentru persoana interesată, nu sunt decât prezumţii neprobate de către aceasta.

În concluzie, hotărârea recurată nu este nelegală, nefiind incidente prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă şi nici alte aspecte care să atragă incidenţa dispoziţiilor art.3041 Cod procedură civilă.

Probele nu relevă că menţiunea de radiere a societăţii intimate s-ar fi efectuat cu încălcarea prevederilor Legii nr.359/2004 cu referire la legea nr.26/1990 republicată şi modificată.

Pentru aceste considerente Curtea în baza art.312 (1) Cod procedură civilă a respins recursul ca nefondat.