Contestaţie la executare formulată de debitor împotriva executării silite prin poprire.Obligaţia comunicării către debitor a titlului executoriu.Stabilirea cuantumului consolidat al debitului în lei în scopul valorificării.

Contestaţie la executare formulată de debitor împotriva  executării silite prin poprire.Obligaţia comunicării către debitor a titlului executoriu.Stabilirea cuantumului consolidat al debitului în lei în scopul valorificării. Data cursului leu/dolar care trebuie avută în vedere. Articolele art.41 alin.1, 42 alin.1, 58 din 0.U.G nr.51/1998 şi art.454 alin.1 C.pr.civ. Dispoziţiile art.21 alin.2 din 0.U.G nr.51/1998.

Prin prevederile art.41 alin.1, art.42 alin.1 şi art.58 din 0.U.G nr.51/1998 şi ale art.454 alin.1 C.pr.civ, legiuitorul nu a impus creditorilor, comunicarea  titlului executoriu cu ocazia fiecărei forme de executare silită iniţiate succesiv în timp şi nici nu a reglementat o sancţiune expresă în acest sens.

În cauză executarea silită prin poprire, reprezintă o continuare a altor forme de executare silită - mobiliară şi respectiv prin popriri, ordonate anterior, în scopul recuperării aceleiaşi creanţe preluată în urmă, prin cesiune.

Într-o asemenea situaţie obligaţia comunicării titlului executoriu către debitor, a fost îndeplinită de creditor, anterior măsurii ordonării popirii, prin adresa iniţială de înaintare a titlului, înaintea primei forme de executare silită iniţiată în timp.

În acelaşi scop terţul poprit a comunicat  debitorului, ordinul emis de creditor pentru înfiinţarea popririi, situaţie evidenţiată în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Dispoziţiile legale mai sus arătate, au rolul asigurării pentru debitor a posibilităţii promovării unei eventuale contestaţii la executare în condiţiile reglementate prin art.83 din 0.U.G nr.51/1998 coroborate cu prevederile art.399 şi următoarele C.pr.civ., cu respectarea termenelor instituite prin art.401 C.pr.civ., acţiune promovată de acesta prin litigiul dedus judecăţii.

În conformitate cu prevederile art.21 alin.2 din 0.U.G nr.51/1998 republicată, creditoarea AVAS a procedat justificat la consolidarea creanţei în lei, având în vedere cursul leu/U.S.D de la data preluării acesteia, valabil la data încheierii contractului de  cesiune de creanţă, iar nu cursul de la data intrării în vigoare a Legii nr.409/2001, prin aceste norme legiuitorul consacrând expres o derogare de la principiul neretroactivităţii legii.

(Sentinţa comercială nr.16/30.01.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială  în dosarul nr.3237/2/2006).

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială sub nr. 3237/2/2006, SC P SA a formulat  în contradictoriu cu intimata A.V.A.S şi terţul poprit I.B.N.V., contestaţie  la executarea silită prin poprire, declanşată de intimată asupra conturilor sale deschise la terţul poprit pentru suma de 1.331.087,36 RON, solicitând instanţei a dispune anularea ca nelegale a tuturor formelor de executare silită prin poprire pentru suma indicată, obligarea intimatei să restituie contestatoarei suma de 215.423,48 RON încasată nelegal la data de 15.03.2006 din contul său, cu obligarea intimatei şi la plata cheltuielilor de judecată aferente litigiului.

În motivarea cererii, contestatoarea a învederat că la data de 10.03.2006 terţul poprit a încunoştinţat-o despre poprirea înfiinţată de A.V.A.S. asupra conturilor sale pentru suma de 1.331.087,36 lei RON, ulterior la solicitarea petentei terţul poprit comunicând acesteia  adresa primită din partea intimatei nr.6302/7.03.2006 şi ordinul intimatei nr.1299/2.03.2006 însoţit de o listă de debitori, acte care au stat la baza înfiinţării popririi.

La data de 15.03.2006 terţul poprit a debitat contul contestatoarei cu suma de 215.432,48 RON, care a  fost virată în contul intimatei.

Contestatoarea a susţinut că executarea silită prin poprire încalcă dispoziţiile art.41(1), art.42(1) şi art.58 din 0.U.G nr.51/1998, intimata  necomunicând anterior adresei de înfiinţare a popririi, titlul executoriu pentru suma poprită, urmărind în acest mod ca partea să fie în imposibilitate de a contesta titlul executoriu sub aspectul întinderii şi aplicării acestuia.

În sensul nelegalităţii popririi, contestatoarea a invocat  şi prevederile art.454(1) C.pr.civ. care reglementează obligaţia creditorului de a comunica o dată cu solicitarea  de înfiinţare a popririi şi copia certificată a titlului executoriu către terţul poprit.

Petiţionara a mai susţinut că executarea prin poprire este nelegală şi pentru că nu datorează intimatei suma poprită.

Sub acest aspect în esenţă, contestatoarea a arătat că la data intrării în vigoare a Legii nr.409/2001 - 19.07.2001, figura în evidenţa intimatei cu o creanţă în sumă de 42.394.366.946,80 lei pe care nu a contestat-o şi care  după consolidarea în U.S.D la cursul valabil la data de 19.07.2001, era de 1.440.956 USD.

Creanţa astfel consolidată în U.S.D, era  însă recuperată integral înaintea înfiinţării popririi, conform popririlor anterioare înfiinţate în perioada martie - iulie 2005, a proceselor verbale de licitaţie din 21.06.2005 înregistrate  la intimată sub nr.276 şi 277/21.06.2006 şi facturilor fiscale de executare silită din datele de 15.10.2002 şi 21.06.2005, contestatoarea precizând sumele recuperate în baza respectivelor forme de executare silită, arătând că pentru suma încasată în plus de intimată urmare acestor executări în valoare de 996.336,45 USD va formula acţiune separată.

Concluzionând petenta a susţinut că la data de 21.06.2005 intimata avea recuperat integral creanţa consolidată în U.S.D, astfel încât solicitarea executării prin poprire pentru suma de 1.331.087,36 RON este nelegală, impunându-se anularea formelor de executare iniţiate în acest sens şi obligarea intimatei la restituirea sumei încasată nelegal prin poprirea realizată de terţul poprit.

În dovedirea susţinerilor contestatoarea  a depus în copie certificate pentru conformitate, adresa intimatei nr.6302/7.03.2006, ordinul nr.1299/2.03.2006, extrasul privind executarea  popririi pentru suma de 215.423,48 RON, facturile fiscale de executare silită nr.8058119 din 15.10.2002, nr.1554961/21.06.2005 şi nr.1554962/21.06.2005 împreună cu procesele verbale de licitaţie din data de 21.06.2005 înregistrate în evidenţa intimatei sub nr.276/21.06.2006 şi nr.277/21.06.2005.

La termenul de judecată din data de 18.04.2006 intimata a depus în copie, adresa de comunicare a titlului executoriu către contestatoare nr.1857/7.09.2000, adresele nr.4661/21.02.2005 şi nr.5694/28.02.2006 prin care a comunicat aceleiaşi părţi soldul creanţelor neperformante la 31.12.2004 şi la 31.12.2005, procesele-verbale de sechestru nr.1857/3.07.2002 şi nr.1872/23.02.2005.

Odată cu notele de  şedinţă depuse la data de 26.05.2006 intimata a anexat  calculul detaliat al creanţei consolidată pe care o are împotriva contestatoarei, în funcţie de cursul valutar de la data contractului de cesiune de creanţă, precum şi sumele recuperate funcţie de cursul valutar aplicabil, - (filele 67-70) şi a invocat excepţia prescripţiei dreptului de a formula  contestaţie la executare, excepţie respinsă de instanţă potrivit considerentelor arătate prin încheierea de la termenul de judecată din 20.06.2006.

La acelaşi termen de judecată instanţa a admis la cererea contestatoarei proba cu expertiză contabilă cu obiectivele indicate prin conţinutul acţiunii, concluziile de specialitate ale expertului şi răspunsul acestuia  la obiecţiunile formulate de intimată fiind  depuse la dosar la datele de 14.11.2006, 28.11.2006 şi respectiv la 25.01.2007.

Prin concluziile scrise înregistrate  la data de 29.01.2007 intimata A.V.A.S. a înţeles să invoce, excepţia autorităţii de lucru judecat cu referire la cuantumul creanţei pe care a preluat-o, consolidată  în U.S.D la valoarea de 2.704.392,13 USD, în raport  de considerentele de fapt şi de drept ale sentinţei comerciale nr.152/27.09.2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială în dosarul nr.2886/2005 prin care a fost respinsă contestaţia  promovată de SC P SA la executarea silită prin scoaterea  la licitaţie a bunurilor aflate  în patrimoniul contestatoarei, hotărâre rămasă irevocabilă.

Asupra acestei excepţii, instanţa urmează a nu se pronunţa, invocarea acestui incident procedural având loc numai după închiderea  dezbaterilor părţilor asupra fondului contestaţiei la executare dedusă prezentei judecăţi, dezbateri care au avut loc în şedinţa publică de judecată din data de 23.01.2007, fiind contrară dispoziţiilor art.137 C.pr.civ. cu referire  la art.136, 115 şi 132 C.pr.civ.

Ambele părţi în litigiu au depus note scrise cu privire la litigiul dedus judecăţii în cadrul termenului reglementat prin prevederile art.260 alin.1 C.pr.civ.

Examinând cererea formulată în raport  de probele administrate, Curtea urmează a respinge contestaţia la  executare pentru considerentele  care vor fi expuse în continuare.

Actele şi lucrările cauzei relevă faptul că executarea  silită care formează obiectul prezentei contestaţii la executare, are la bază creanţa preluată de intimată de la B SA prin contractul de cesiune de creanţă nr.300047/7.07.1999 în sumă de 4.283.486,69 RON, consolidată în  USD în temeiul prevederilor art.21 alin.2 din 0.U.G nr.51/1998 la suma de 2.704.392,13 USD.

După deducerea sumelor recuperate prin alte forme de executare silită, intimata prin Ordinul nr.1299/2.03.2006, a solicitat terţului poprit, executarea prin poprire a conturilor contestatoarei pentru suma de 1.331.087,36 lei RON.

Primele două motive de nelegalitate ale executării silite prin poprire, privind nerespectarea dispoziţiilor art. 41 alin.1, art.42 alin.1 şi art.58 din 0.U.G nr.51/1998 şi ale art.454 alin.1 C.pr.civ., nu pot fi primite de instanţă, întrucât executarea silită prin poprire, care formează obiectul prezentei cereri, reprezintă o continuare a altor forme de executare silită, mobiliară şi respectiv prin popriri ordonate anterior, în scopul recuperării aceleiaşi creanţe preluate  prin cesiune la data de 7.07.1999.

Titlul executoriu al creanţei preluată de  AVAS a fost comunicat contestatoarei prin adresa nr.1857/7.09.2000 (fila 31 dosar), intimata prin adresele emise la 21.02.2005 şi  28.02.2006, comunicând contestatoarei soldul creanţei la finele anilor 2004 şi 2005 şi cheltuielile  aferente executării silite.

Dispoziţiile legale invocate de contestatoare referitoare la comunicarea titlului executoriu către debitor şi respectiv în copie către terţul poprit, au rolul asigurării pentru debitor a posibilităţii promovării unei eventuale contestaţii la executare în condiţiile reglementate  prin art.83 din 0.U.G nr.51/1998 coroborate cu prevederile art.399 şi următoarele c.pr.civ. cu respectarea termenelor instituite prin art.401 C.pr.civ.

De altfel, contestatoarei i-a fost comunicat la data de 10.03.2006 de către terţul poprit anterior luării măsurii blocării  contului său, ordinul emis de intimată pentru înfiinţarea popririi nr.1299/2.03.2006, astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, aceasta formulând prezenta  contestaţie funcţie şi de sumele achitate prin formele de executare anterioare popririi.

Pe de altă parte prin prevederile  legale evocate de contestatoare, legiuitorul nu a impus creditorilor, comunicarea titlului executoriu cu ocazia fiecărei forme de executare silită pe care le iniţiază succesiv în timp şi nici nu a reglementat o sancţiune expresă în acest sens.

Analizând ultimul motiv de nelegalitate, prin care se  pretinde de către contestatoare că nu datorează intimatei suma solicitată a fi poprită, cu motivarea că în fapt cuantumul sumelor recuperate anterior popririi depăşesc valoarea  creanţei, Curtea constată  că acesta nu este întemeiat.

Această apărare are la bază susţinerea contestatoarei în sensul că valoarea în lei a creanţei cesionate trebuia a fi  consolidată în U.S.D, numai de la data de 19.07.2001 când a intrat în vigoare Legea nr.409/2001 pentru aprobarea 0.U.G nr.51/1998, lege care a reglementat această consolidare, în funcţie de cursul de referinţă B.N.R - leu/USD de la data de 19.07.2001, operaţiunea de consolidare a creanţei neputând a avea loc  la data preluării acesteia prin cesiune, astfel cum a procedat intimata.

Această susţinere a contestatoarei a fost îmbrăţişată şi de către expertul contabil desemnat în cauză, prin concluziile  raportului de expertiză contabilă şi ale răspunsului la obiecţiunile formulate de către intimata  AVAS.

Sub acest aspect, contestatoarea a arătat că prevederile cuprinse în art.21 alin2 din 0.U.G nr.51/1998 după modificările şi completările aduse prin Legea nr.409/2001 nu pot fi aplicate retroactiv, legea dispunând numai pentru viitor, conform principiului neretroactivităţii legii civile, punct de vedere detaliat în cuprinsul concluziilor scrise depuse la data de 25.01.2007, evocat şi prin conţinutul acţiunii şi dezvoltat de expertul contabil prin  raportul şi răspunsul la obiecţiunile intimatei.

Curtea reţine că, în conformitate cu prevederile art.21 alin.2 din 0.U.G nr.51/1998 republicată, dispoziţii introduse prin Legea nr. nr.409/2001 "în vederea valorificării creanţelor preluate  de AVAS la valori cât mai apropiate de valoarea nominală, actualizată la zi, debitele în lei şi alte valute decât U.S.D, la data preluării, se consolidează în U.S.D, în baza  raportului leu/USD la acea dată".

Din examinarea calculului detaliat al creanţei consolidată depus de intimată, conform înscrisului existent la filele 67-69 dosar, rezultă că AVAS în calitate de creditor, a consolidat creanţa preluată prin cesiune, având în vedere cursul leu/USD valabil la data preluării, a încheierii contractului de cesiune de  creanţă, respectiv la data de 7.07.1999.

Această consolidare corespunde dispoziţiilor normative mai sus arătate, prin care legiuitorul  a precizat expres că respectiva operaţiune se aplică pentru debitele în lei şi în alte valute decât USD la data preluării,  urmând a se avea în vedere cursul leu/USD  de la acea dată, adică de la data preluării, în prezenta cauză, cursul leu/USD, fiind cel valabil la data încheierii contractului de cesiune de creanţă.

Principiul neretroactivităţii legii civile instituit  prin dispoziţiile art.1 din Codul civil, poate fi răsturnat de către legiuitor, care trebuie a prevedea expres aplicarea retroactivă a legii noi.

O asemenea excepţie de la principiul general al neretroactivităţii legii, a fost consacrată expres de legiuitor prin Legea nr.409/2001, astfel încât Curtea a constatat că intimata a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor  privind consolidarea în USD a creanţelor în lei preluate prin cesiune de creanţă.

Pe acelaşi aspect, Curtea va avea în vedere şi faptul că, contestatoarea nu a înţeles să formuleze obiecţiuni cu privire la calculul matematic al creanţei consolidată, efectuat de intimată în raport de cursul leu/dolar USD la data cesiunii, astfel cum aceasta a precizat la data  dezbaterilor pe fondul contestaţiei dedusă judecăţii.

În considerarea celor expuse, în baza art.83 din 0.U.G nr.51/1998 republicată coroborate cu art.402 C.pr.civ., Curtea a respins ca nefondată contestaţia la executare.

Domenii speta

Spete similare