Legea 10/2001

DOSAR NR. 32581/3/2009

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A-IV-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 13 A

ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA 05.01.2010

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE: CRISTIAN EDUARD CIOBOTARU

 JUDECĂTOR: RODICA NICULAE

GREFIER: CAMELIA PĂUNEAŢĂ

Pe rol soluţionarea apelului civil declarat de apelantul-pârât MFP împotriva sentinţei civile nr. 4483/22.05.2009, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. 9400/3/2008, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi R.M şi R.N, intimatul-pârât M.B, prin P.G şi intimata-chemată în garanţie S.C. AVL.B S.A., având ca obiect Legea nr. 10/2001.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, au răspuns intimaţii-reclamanţi R.M.şi R.N, prin avocat cu împuternicire avocaţială la fila 13 din dosar, lipsind celelalte părţi.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei ca intimata-parata SC AVL B SA a depus la dosarul cauzei întâmpinare, după care,

Tribunalul pune in discuţie calitatea procesuală pasivă în apel a intimatei SC AVL B SA.

Apărătorul intimaţilor-reclamanţi arata ca SC AVL B SA nu are calitate in cauza.

Tribunalul, deliberând, constata ca din eroare a fost citata in cauza in calitate de intimata SC AVL B SA, fata de faptul ca nu a fost criticata soluţia primei instanţe cu privire la aceasta parte, respectiv admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a SC AVL B SA, astfel încât a intrat in putere de lucru judecat hotărârea instanţei de fond pe acest aspect.

Apărătorul intimaţilor-reclamanţi arata ca nu are alte cereri de formulat. Depune la dosarul cauzei concluzii scrise.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată apelul în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fondul apelului.

Apărătorul intimaţilor-reclamanţi arata ca MFB are calitate procesuala pasiva fata de prevederile art. 51 din Legea nr.10/2001, in prezent art.50 alin. 3, in care se menţionează ca aceasta parte trebuie sa plătească valoarea imobilului achitat de chiriaşii cărora le-au fost anulate contractele de vânzare-cumpărare. Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamanţilor, arata ca Decretul nr.167/1958 este un decret desuet. Mai arata ca Legea nr.10/2001 este temeiul de drept, ca nu se putea formula o acţiune in justiţie pana când hotărârea nu ar fi fost definitiva si irevocabila. Cu privire la motivul 3 de apel, in sensul ca intimaţii-reclamanţi nu au fost cumpărători de buna-credinţă întrucât nu au depus diligente pentru a afla situaţia imobilului, arata ca intimaţii-reclamanţi au fost cumpărători de buna credinţă, întrucât la data contractării statul era proprietarul imobilului, deoarece legea ii declara aceasta calitate. Precizează ca momentul important era legea aplicabila in momentul respectiv si anume Legea nr.112/1995, ca statul era considerat prin lege ca fiind cel care putea sa vândă. Solicita respingerea apelului; fără cheltuieli de judecata.

Tribunalul retine cauza in vederea soluţionării.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată:

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a III-a Civilă la data de  05.03.2008 sub nr. 9400/3/2008, reclamanţii R.M şi R.N au chemat în judecata pe pârâţii M.B  prin PG  şi M.F.P, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, sa dispună obligarea paratului M.B prin P.G la plata despăgubirilor, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor, pe care le-au efectuat la imobilul situat in B, str. D, nr. 30, sector 4 şi, de asemenea, obligarea celor doi paraţi sa le plătească preţul pe care l-au achitat pentru apartament, calculat la valoarea de circulaţie a acestuia, având in vedere că a fost desfiinţat contractul de vânzare- cumpărare pe care l-au deţinut.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că au cumpărat apartamentul nr. 3 din B, str. D nr. 30, sector 4, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 861/07.11.1996 şi au adus o serie de îmbunătăţiri apartamentului sus-menţionat, a căror valoare a fost apreciată de reclamanţi la suma de 90.000.000 lei.

Au mai arătat reclamanţii că actul de vânzare-cumpărare a fost desfiinţat prin hotărâre judecătorească irevocabilă şi li s-a refuzat de către proprietar încheierea contractului de locaţiune prevăzut de art.15 din Legea nr. 10/2001.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.48 din Legea nr. 10/2001, în ceea ce priveşte îmbunătăţirile, şi pe practica CEDO în ceea ce priveşte restituirea valorii de circulaţie a apartamentului.

Paratul M.E.F a depus la dosar întâmpinare şi cerere de chemare in garanţie a SC AVL Berceni SA.

Prin întâmpinare, paratul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că Ministerului Economiei si Finanţelor ii revine obligaţia de plata a preţului actualizat, insa actualizarea, întinderea acesteia şi momentul de la care urmează să fie făcută nu se poate realiza decât în contradictoriu cu vânzătorul, acesta fiind cel care poate face toate apărările necesare, întrucât are la dispoziţie toate datele privind plata preţului ratelor.

În subsidiar, paratul Ministerul Economiei si Finanţelor a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, arătând ca dreptul cumpărătorilor evinşi de a solicita restituirea preţului apartamentului, pentru care li s-a anulat titlul de proprietate, s-a născut la data la care sentinţa civila nr. 7106/22.12.2003, pronunţata de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, a rămas definitiva si executorie prin decizia civila nr. 1436/A din 15.11.2004, pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a Civila si pentru cauze privind litigii de munca si asigurări sociale, de la aceasta data - 15.11.2004 - începând sa curgă termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune.

La termenul din data de 03.04.2008, reclamanţii si-au precizat cererea, in sensul ca valoarea despăgubirilor pe care le solicita de la paratul Municipiul Bucureşti prin Primarul General este de 90.000.000 lei, iar preţul pentru apartamentul in litigiu, calculat la valoarea de circulaţie a acestuia, este de 180.000 Euro, respectiv 5.940.000.000 Rol. La acelaşi termen tribunalul a disjuns capătul unu al cererii de chemare in judecata de cel de-al doilea capăt si a invocat excepţia necompetentei materiale in ceea ce priveşte primul capăt al cererii.

Prin sentinţa civila nr. 609/03.04.2008, pronunţata de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a Civila in dosarul nr. 9400/3/2008, a fost admisa excepţia necompetentei materiale si declinata competenta de soluţionare a cauzei in favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 28.05.2008.

La termenul din data de 17.10.2008, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocata de către paratul Ministerul Economiei si Finanţelor Publice, ca neîntemeiata.

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a III-a Civilă la data de 03.04.2008, sub nr. 13119/3/2008, ca urmare a disjungerii din dosarul nr. 9400/3/2008, reclamanţii R.M si R.N. au chemat in judecata pe paraţii M.B prin P.G si MINISTERUL M.F.P, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, sa dispună obligarea acestora la plata preţului pe care l-au achitat pentru imobilul situat in B, str. Dl, nr.30, sector 4, calculat la valoarea de circulaţie a respectivului imobil.

In drept, reclamanţii si-au întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

Prin sentinţa civila nr. 1010/12.06.2008, pronunţata de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a Civila in dosarul nr. 13119/3/2008, a fost admisa excepţia necompetentei materiale si a fost declinata competenta de soluţionare a cauzei in favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 01.07.2008.

La termenul de judecată din 17.10.2008, s-a dispus conexarea dosarului nr. 13119/3/2008 la dosarul nr. 9400/3/2008, instanţa constatând ca sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 164 C.pr.civ.

Prin sentinţa civilă nr. 4483/22.05.2009, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei, invocată de pârâtul M.F.P, a admis acţiunea formulată şi precizată şi a obligat pârâtul M.F.P să plătească reclamanţilor suma de 118.730 Euro, în lei la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând contravaloarea de piaţă a imobilului, luând act de renunţarea reclamanţilor la petitul I din acţiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Faţă de excepţia prescripţiei invocată de paratul M.F.P, instanţa a reţinut că termenul de prescripţie pentru promovarea acţiunii a început sa curgă începând cu data de de12.02.2007, data la care a rămas definitiva si irevocabila hotărârea prin care a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare a imobilului in litigiu (decizia civila nr. 262/12.02.2007 - dosarul nr. 35405/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti). Raportat la acest aspect, instanţa a constatat ca termenul de prescripţie de 3 ani nu s-a împlinit şi a respins excepţia prescripţiei ca neîntemeiata.

Pe fond, instanţa a constatat că prin sentinţa civilă nr. 7106/22.12.2003, pronunţată în dosarul nr. 8127/2002 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare nr. 861/07.11.1996, prin care reclamanţii au obţinut dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu. Sentinţa a rămas definitiva prin respingerea apelului prin decizia civila nr. 1436/A/15.11.2004 pronunţata in dosarul nr. 582/CIV/2004 al Curţii de Apel Bucureşti secţia a VII a Civila si irevocabila prin respingerea recursului, prin decizia civila nr. 262/12.02.2007, pronunţata in dosarul nr. 35405/2005 (3907/2005) al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a III a Civila.

A mai reţinut instanţa că, după cum rezulta din contractul de vânzare-cumpărare nr. 861/07.11.1996, încheiat de reclamanţi cu SC AVL Berceni SA, cei doi au achiziţionat apartamentul situat in B, str. D nr. 30, et. 1, ap. 3, sector 4, pentru suma de 17.610.931 ROL, suma achitata la data de 21.11.1996.

Conform concluziilor expertului desemnat in cauza, valoarea de circulaţie a imobilului este de 118.730 Euro, echivalentul a 466.005 RON, instanţa de fond obligând pârâtul la plata acestei sume, conform dispoziţiilor art. 50 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 1/2009.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă la data de 06.08.2009 sub nr. 32581/3/2009.

În dezvoltarea motivelor de apel, s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, acesta nefiind parte la încheierea contractului dintre Primăria Municipiului Bucureşti si reclamanţi. Apelantul a arătat că Municipiul Bucureşti are calitate procesuala pasiva in cauza dedusa judecaţii, aceasta având calitatea de vânzător la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu reclamanţii, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 1337 C.civ., ar trebui sa se instituie răspunderea vânzătorului pentru evicţiune totala sau parţiala prin fapta unui terţ. Aceasta dispoziţie de drept comun nu poate fi înlăturată prin nici o dispoziţie speciala contrara, fiind aşadar pe deplin aplicabila intre părţile din prezentul litigiu.

De asemenea, apelantul a invocat dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 10/2001, arătând că prin decizia civila nr. 1185/23.05.2006, pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a Civila, s-a considerat că buna credinţa nu poate opera in favoarea chiriaşilor cumpărători.

S-a mai arătat că în mod greşit instanţa de fond a obligat Ministerul Finanţelor Publice la restituirea întregului preţ inclusiv a comisionului de 1%, întrucât Ministerul Finanţelor Publice nu a fost parte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare ce a avut ca obiect imobilul in litigiu, mandatarul statului in încheierea contractului de vânzare-cumpărare, in temeiul Legii nr. 112/1995, fiind Primăria Municipiului Bucureşti prin SC AVL Berceni SA, care a si încasat comisionul din preţul de vânzare al imobilului.

Apelantul a considerat că instanţa trebuie sa dispună ca procentul de 1% prevăzut de dispoziţiile normative mai sus invocate sa fie aplicat la valoarea reactualizata a imobilului si nu la cea achitata in momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare si sa oblige partea care a încasat comisionul sa îl restituie din preţul actualizat.

Apelantul a reiterat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamanţilor, arătând că sentinţa civila nr. 7106/22.12.2003, pronunţata de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, a rămas definitiva si executorie prin decizia civila nr. 1436/A/15.11.2004, pronunţata de Curtea de Apel Bucuresti - Secţia a VII-a Civilă, dreptul reclamanţilor de a cere restituirea preţului actualizat al imobilului în cauză născându-se la data de 15.11.2004, dată de la care au trecut mai mult de 3 ani, faţă de momentul introducerii acţiunii.

A mai arătat apelantul că pentru a se acorda despăgubiri la valoarea de piaţa este necesara îndeplinirea cumulativa a doua condiţii: prima condiţie este ca aceste contracte sa fi fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, iar cea de-a doua condiţie este ca ele să fi fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, or în cazul de faţă nu există nicio hotărâre judecătorească prin care să se statueze că reclamanţii ar fi fost de bună-credinţă.

Intimata chemată în garanţie S.C. AVL BERCENI S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, invocând totodată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

La termenul de judecată din 05.01.2010, tribunalul a constatat că intimata chemată în garanţie SC AVL BERCENI SA nu are calitate procesuală pasivă în apel, având în vedere că nu  a fost criticată soluţia primei instanţe cu privire la cererea de chemare în garanţie.

Analizând sentinţa civilă apelată, prin raportare la criticile formulate prin motivele de apel, tribunalul reţine următoarele:

În ceea ce priveşte primul motiv de apel, se constată  că în  mod corect instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii  procesuale pasive a M.F.P, având în vedere că, din interpretarea dispoziţiilor art. 50 alin. 21 şi art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată, rezultă că restituirea preţului de piaţă al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, se face de către M.F.P. Aşadar, în cauza de faţă, Ministerul Finanţelor Publice are calitate procesuală pasivă conform prevederilor legii speciale, care se aplică în mod prioritar faţă de normele de drept comun în materia evicţiunii.

Examinând cel de-al doilea motiv de apel, tribunalul reţine că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamanţilor a fost în mod corect respinsă de prima instanţă, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, coroborate cu dispoziţiile art. 50  alin. 21 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată, preţul de piaţă al imobilelor ce au  făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995 se poate solicita în termen de 3 ani de la data la care aceste contracte au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Or, în cauza de faţă, contractul de vânzare-cumpărare nr. 861/07.11.1996, prin care reclamanţii au dobândit imobilul din Bucureşti, str. Didiţel, nr. 30, et. 1, ap. 3, sector 4, a fost anulat prin sentinţa civilă nr. 7106/22.12.2003 a Judecătoriei  Sectorului 4 Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1436 A/15.11.2004 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 262/12.02.2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a III-a Civilă. Aşadar, termenul de prescripţie  de 3  ani a  început să curgă la data de 12.02.2007 (momentul rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care a fost desfiinţat contractul de vânzare-cumpărare al reclamanţilor) şi, având în vedere că acţiunea de faţă a fost introdusă la data de 05.03.2008, termenul de 3 ani nu a fost depăşit, excepţia prescripţiei fiind neîntemeiată.

Analizând cel de-al treilea motiv de apel, tribunalul constată că acesta este întemeiat, întrucât, faţă de conţinutul dispoziţiilor art. 50 alin. 21 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată, au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor titularii contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, spre deosebire  de chiriaşii cumpărători ale căror contracte de vânzare cumpărare au fost încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995. Aceştia din urmă sunt îndreptăţiţi la restituirea preţului actualizat, conform dispoziţiilor art. 50 alin. 21 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată, iar intimaţii reclamanţi se încadrează în această categorie, având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 7106/22.12.2003 a Judecătoriei  Sectorului 4 Bucureşti s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 861/07.11.1996, reţinându-se nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 şi implicit reaua credinţă a chiriaşilor cumpărători.

Prin urmare, din interpretarea prevederilor legale menţionate, reiese că numai persoanele care au cumpărat imobile cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 (chiriaşii cumpărători de bună-credinţă) au dreptul la restituirea valorii de circulaţie a imobilelor, iar chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost anulate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile (reţinându-se reaua-credinţă a acestora) pot solicita numai restituirea preţului  actualizat.

Având în vedere  că  în  mod greşit prima instanţă a făcut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 50 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată, tribunalul va admite apelul conform dispoziţiilor art. 296 C.pr.civ, va schimba în parte sentinţa civilă apelată şi va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţi, urmând a fi menţinute dispoziţiile primei instanţe cu privire la soluţionarea excepţiei prescripţiei.

Văzând prevederile art. 274 C.pr.civ, tribunalul va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelantul-pârât MFB, , împotriva sentinţei civile nr. 4483/22.05.2009, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. 9400/3/2008, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi R.M şi R.N şi intimatul-pârât MB prin PG.

Schimbă în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că:

Respinge acţiunea, ca neîntemeiată.

Menţine dispoziţiile cu privire la soluţionarea excepţiei prescripţiei.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen  de 15 zile  de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 05.01.2010.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR  GREFIER

C.E.Ciobotaru R.Niculae C  .Păuneaţă

Domenii speta

Spete similare