Contestaţie în anulare. condiţii. admisibilitate. art. 317 alin.l pct. 1 si 2 si art. 318 cod pr.civilă

3.CONTESTAŢIE ÎN ANULARE. CONDIŢII. ADMISIBILITATE.

ART. 317 alin.l pct. 1 si 2 si ART. 318 COD PR.CIVILĂ

Potrivit art. 317alin. 2 cod pr.civilă, contestaţia în anulare poate fi primită pentru motivele prevăzute de art. 317 alin. 1 pct. 1 şi 2 cod pr.civilă precum şi pentru cele prevăzute de art.318 cod pr.civilă

Prin cererea înregistrată sub nr. 301/32/2008/7.05.2008 la C.A.Bc, M.A., a promovat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 376/23.04.2008, pronunţată de C.A.Bc, în dosarul nr. 672/103/2006.

În motivarea în fapt a contestaţiei s-a arătat că instanţa de recurs nu a analizat motivele de recurs invocate de recurenţii pârâţi, (intimaţi în prezenta cauză), respectiv soţii M. astfel că a pronunţat şi motivat cu totul altfel decizia, introducând din oficiu motive străine de admitere a recursului, fără ca acestea să fie de ordine publică conform art. 304 pct. 1 - 5 cod pr.civilă, menţionând în mod expres ca temei juridic de admitere a recursului art. 304 pct. 9 cod pr.civilă.

S-a susţinut că decizia este dată cu încălcarea disp.art. 317 alin. ultim şi 318 cod pr.civilă, în sensul că instanţa de recurs nu a răspuns la motivele de recurs şi nu a ţinut seamă de apărările şi înscrisurile invocate de M.A., instituând un drept de superficie în favoarea soţilor Marin, categorisindu-1 ca drept real, fără ca acesta să fie cerut în reconvenţională.

S-a mai susţinut că s-a schimbat obiectul judecăţii în recurs situaţie ce nu a permis părţii adverse să-şi facă apărări legate de acesta, în condiţiile în care nici intimaţii, prin reconvenţională nu au cerut acest lucru.

S-a solicitat admiterea contestaţiei în anulare şi desfiinţarea deciziei civile nr. 376/2008 şi rejudecarea recursului.

Intimata pârâtă CM., a depus un memoriu, în care a invocat nelegalitatea actelor întocmite de M.A. şi actualul proprietar al terenului de 800 mp, precum şi a actelor întocmite de executorul judecătoresc.

La dezbaterile în fond intimata pârâtă SC B.P. prin apărător a depus întâmpinare în care a invocat inadmisibilitatea contestaţiei în anulare, întrucât motivele invocate nu pot fi încadrabile în cele expres şi limitativ prevăzute de art. 317 şi 318 cod pr.civilă.

Curtea, analizând motivele contestaţiei, în raport de dispoziţiile legale invocate, apărările părţilor şi lucrările din dosarele ataşate, a constatat următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1676/10.12.2003 Judecătoria Tg. Neamţ a admis acţiunea reclamantei M.A. şi a obligat pe pârâţii M.F. şi M.E1. să ridice construcţia edificată pe terenul litigios în suprafaţă de 800 mp, iar în caz de refuz a fost autorizată reclamantă să o demoleze pe cheltuiala acestora, Totodată s-a respins cererea reconvenţională a pârâţilor având ca obiect în subsidiar obligarea reclamantei să le plătească contravaloarea construcţiei, a lipsei de folosinţă începând cu 7.09.2000 şi revendicarea a 14,8 mp. S-au respins şi cererile de chemare în garanţie făcute de către pârâţi contra lui C. C, C. M., S.C. B.P. Sucursala P.Neamţ şi a lui R. N. şi R. E., precum şi a acestora din urmă făcute contra S.C. B.P. S.A. - Sucursala P.Neamţ şi soţilor C.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin decizia civilă nr. 212/R/2003 a CA. B. - pârâţii M.F. şi E., au fost obligaţi să lase în deplină proprietate M. A. suprafaţa de 800 mp teren, situat în intravilanul comunei A., având ca vecinătăţi la N - M. G. C. şi drum sătesc, la E - M. M. F., la S- drum sătesc, iar la V - M. G. C Pe acest teren a fost edificată o construcţie de către defunctul L. P., cu destinaţie de locuinţă şi anexe gospodăreşti, imobile dobândite de către pârâţi în urma unor succesiuni de vânzări - cumpărări.

S-a reţinut că în cauză sunt aplicabile principiile accesiunii imobiliare astfel că, potrivit art. 494 pct. 1 şi 2 cod civil, proprietarul are dreptul de a edifica construcţiile pe terenul său, sau să îndatoreze persoana care le deţine să le ridice. Reclamanta a optat pentru a doua alternativă, întrucât construcţia era degradată în proporţie de 90 - 95 % şi nu mai prezenta valoare economică, sens în care pârâţii au solicitat şi obţinut autorizaţie specială de demolare în anul 2000.

Drept consecinţă, dacă acţiunea în revendicare a reclamantei ar fi fost respinsă însăşi pârâţii ar fi procedat la demolarea construcţiei.

Văzând starea de degradare a construcţiei instanţa a apreciat ca nefondată solicitarea pârâţilor de a li se plăti contravaloarea lipsei de folosinţă, iar ei n-au fost împiedicaţi să o folosească. Nici solicitarea acestora de a fî despăgubiţi cu contravaloarea construcţiei nu s-a găsit întemeiată, instanţa reţinând asimilarea pârâţilor drept constructori de rea credinţă.

Referitor la revendicarea suprafeţei de 14,78 mp s-a statuat că dreptul de proprietate este tranşat în favoarea reclamantei, iar diferenţa în plus, nu-i îndreptăţeşte pe pârâţi să o solicite.

În fine cu privire la chemaţii în garanţie s-a apreciat că aceştia nu au fost Implicaţi în procesul de revendicare, astfel că eventualele pretenţii pot fi valorificate pe căi separate.

Prin apelul declarat, pârâţii reclamanţi, M. au criticat ca nelegală soluţia, motivând că nu le sunt aplicabile dispoziţiile art. 494 pct. 1 şi 2 cod civil, întrucât ei sunt deţinători ai construcţiilor, iar instanţa a făcut confuzie între situaţia constructorului de rea credinţă şi posesorul de rea credinţă, susţinerea că cel ce are o posesie mai recentă ar fi asimilat constructorului de rea credinţă, fiind greşită. Celelalte critici au vizat şi greşita respingere a capetelor de cerere din cererea reconvenţională.

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de T. Neamţ, care prin decizia civilă nr. 21/24.01.2008, dosar nr. 672/103/2006 respins ca nefondat apelul pârâţilor M. F. şi M. EL, însuşindu-şi motivaţia fondului.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelanţii M. F. şi M. El. reţinând acelaşi critici din apel şi chemata în garanţie C. M.

C. A. Bc, prin decizia civilă nr. 376/23.04.2008 a admis recursul pârâţilor - apelanţi M. F. şi M. EL, a modificat în tot decizia civilă nr. 21/24.01.2008 a T. Nt. şi drept consecinţă:

A admis apelul pârâţilor, a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 1676/2003, în sensul că a respins ca neîntemeiată acţiunea principală privind obligaţia de a face aparţinând reclamantei M. A.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

S-a respins ca inadmisibil recursul formulat de chemata în garanţie C. M.

Instanţa de recurs văzând actele deţinute de părţi a reţinut că instanţele anterioare şi-au motivat hotărârea analizând greşit instituţia accesiunii imobiliare cu discuţii asupra bunei sau relei credinţe a constructorului, reţinând eronat incidenţa în cauză a disp. art. 494 cod civil, şi, ca argument pentru admiterea acţiunii faptul că „aceste construcţii prezintă un grad de uzură de 95%" şi că „pârâţii - reclamanţi, nu urmăresc să se folosească de aceste construcţii care sunt total improprii locuirii ci intenţionează să le demoleze pentru a edifica o nouă locuinţă". Aceste elemente analizate de instanţele anterioare nu au legătură cu cauza întrucât părţile se află într-o situaţie clară de superficie şi nicidecum de accesiune imobiliară, astfel că hotărârile au fost date cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii potrivit art. 304 pct. 9 cod pr. civilă.

Împotriva acestei decizii a promovat contestaţie în anulare M. A. care a avut calitatea de intimată atât în recurs cât şi în apel.

Trebuie relevat în prealabil, că, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei invocate de intimata S.C. B.P. S.A. nu a putut fi primită de instanţă. Astfel, obiectul acestei excepţii l-ar reprezenta contestarea dreptului părţii de a sesiza instanţa, ori în cauză nu poate fi considerată ca o excepţie de sine stătătoare ci ea vizează însăşi fondul dreptului, respectiv efectul spre care se tinde şi anume o anumită modalitate de respingere a cererii. De altfel, aşa cum a fost motivată în scris, este evident că necesită o analiză pe fond a îndeplinirii cerinţelor temeiurilor de drept invocate de contestatoare şi a situaţiei de fapt relevate.

Este de observat, că, în esenţă contestatoarea susţine că instanţa de recurs nu a analizat motivele de recurs ale pârâţilor M., fapt ce a dus la schimbarea obiectului judecăţii, astfel că, sunt îndeplinite cerinţele prev. de art. 317 alin. ultim şi 318 cod pr.civilă pentru admisibilitatea contestaţiei şi rejudecarea recursului.

Potrivit art. 317 alin.2 cod pr.civilă contestaţia în anulare poate fi primită pentru motivele prev. la art. 317 alin. 1 pct. 1 şi 2 cod pr.civilă, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Situaţiile prevăzute la art. 317 alin.l pct. 1 şi 2 cod pr.civilă sunt lipsa procedurii de citare sau a necompetenţei şi ultima ipoteză priveşte nejudecarea recursului în fond (spre exemplu: când este anulat ca netimbrat, sau ca neregulat introdus ori este perimat, etc).

Observând recursul promovat numai de pârâţii M.F. şi EL, motivele de recurs, şi faptul că instanţa de recurs a judecat cauza pe fond, se constată că motivele invocate de contestatoare nu se regăsesc printre cele enumerate expres şi limitativ de art. 317 alin.2 cod pr.civilă.

Mai departe, în raport de cel de al doilea temei de drept invocat, art. 318 cod pr.civilă, contestaţia în anulare specială, prevede două motive pentru exercitarea acesteia: când dezlegarea dată prin hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale, sau când respingând recursul sau admiţându-1 în parte instanţa a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare.

Aşa cum s-a statuat în jurisprudenţă, greşelile materiale ce pot fi invocate sunt respingerea recursului ca tardiv, deşi la dosar existau dovezi că a fost depus înlăuntrul termenului, anularea ca netimbrat deşi există recipisă de plată a taxei de timbru, anularea recursului ca neregulat depus, deşi au fost respectate disp.art. 302 cod pr.civilă, anularea ca nemotivat, deşi era motivat prin însăşi petiţia de recurs, anularea greşită pentru lipsa calităţii de reprezentant legal, etc.

Ori, nu ne aflăm în niciuna din astfel de situaţii pentru a fi aplicabile dispoziţiile acestui text.

Şi al doilea motiv de contestaţie în anulare specială aşa cum este definit de procedură şi statuat şi în practică, nu se regăseşte în susţinerile contestatoarei pentru a putea fi primit.

Este de observat că recurenţii - apelanţi prin petiţia de recurs au avut mai multe motive de recurs, din care instanţa a dat dezlegarea chestiunii litigioase, analizând aplicarea corectă a legii privind solicitarea reclamantei (contestatoarei) de obligarea pârâţilor la ridicarea construcţiei prin prisma dispoziţiilor legale invocate de părţi şi a analizei actelor deţinute de aceştia.

Ori, se mai pune problema dacă contestatoarea ar putea invoca necercetarea vreunui motiv de recurs sau numai partea care a exercitat această cale, pe de o parte, ea având calitatea atât în apel cât şi în recurs de intimată.

Instanţa de recurs analizând primul motiv de recurs al pârâţilor a concluzionat că la situaţia dată s-a făcut aplicarea greşită a accesiunii imobiliare conform art. 494 cod civil, în realitate operând principiile dreptului de superficie.

Pe de altă parte, contestatoarea prin motivele în fapt din contestaţie nu face decât să critice instanţa de recurs că a ajuns la o altă concluzie faţă de instanţele anterioare, lucru ce nu este permis procedural.

Prin urmare pentru argumentele expuse, Curtea, a constatat că motivele în fapt invocate de contestatoare, nu se regăsesc în cele limitativ prevăzute de dispoziţiile legale invocate ca temei de drept, respectiv art. 317 (2) şi 318 cod pr.civilă, astfel că în baza art. 320 (1) cod pr.civilă a respins contestaţia în anulare ca nefondată.

Curtea de Apel Bacău - Secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale 584/04.08.2008

Domenii speta

Spete similare