Acţiune pauliană. Îndeplinirea condiţiei complicităţii la fraudă a terţului care este rudă şi locuieşte împreună cu debitorul.

Decizie 1309 din 12.06.2006


Acţiune pauliană. Îndeplinirea condiţiei complicităţii la fraudă a terţului care este rudă şi locuieşte împreună cu debitorul.

C. civ. – art. 975

Potrivit art. 975 C. civ., creditorii pot să atace actele viclene, făcute de debitori în prejudiciul drepturilor lor.

Din economia textului precitat, rezultă că pentru intentarea acţiunii revocatorii se cer a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu, frauda debitorului, creditorul să aibă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă şi, în principiu, anterioară actului atacat, precum şi complicitatea la fraudă a terţului cu care debitorul a încheiat actul atacat.

Prin urmare, sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale acţiunii pauliene, în cazul în care debitorul reclamantei a înstrăinat imobilul terţilor dobânditori, care sunt fiul şi nora pârâtului debitor şi care locuiesc împreună cu acesta, la numai patru zile după pronunţarea hotărârii care  constată creanţa reclamantei creditoare.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia nr. 1309/R din 12 iunie 2006

Prin decizia civilă nr. 1309 din 12 iunie 2006, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul declarat de reclamanta D.F. împotriva deciziei civile nr. 29 din 1 februarie 2006, pronunţată de Tribunalul Arad, pe care a modificat-o în totalitate în sensul că a respins apelul declarat de pârâţii M.T., G.T., M.V. şi M.I. împotriva sentinţei civile nr. 627 din 14 octombrie 2003 a Judecătoriei Gurahonţ.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 975, respingând acţiunea reclamantei cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada condiţiilor de admisibilitate a acţiunii pauliene.

Astfel, instanţa de recurs a stabilit că pârâtul M.V. este debitorul reclamantei D.F., creanţa acesteia decurgând din contractul de împrumut  cu garanţie imobiliară, prin care reclamanta i-a împrumutat pârâtului suma de 21.000 DM, şi, întrucât pârâtul nu i-a restituit la scadenţă suma împrumutată, ci cu o mare întârziere, reclamanta la acţionat  în judecată pentru daune-interese, în baza art. 1088 C. civ., iar prin decizia civilă nr. 1688 din 16 decembrie 2002 a Tribunalului Arad, rămasă irevocabilă, pârâtul M.V. a fost obligat să-i plătească reclamantei suma de 2059 DM, cu titlu de despăgubiri şi 1.694.000 lei cheltuieli de judecată.

Că, deşi era debitorul reclamantei, creanţa acesteia fiind certă, lichidă şi exigibilă, pârâtul a înstrăinat imobilul, cu care garantase împrumutul, la doar patru zile după pronunţarea hotărârii judecătoreşti menţionate anterior.

Curtea a mai avut în vedere că nu se poate reţine buna-credinţă a terţilor dobânditori, pârâţii M.D. şi G.D., care sunt fiul şi nora pârâtului debitor M.V. şi care locuiesc împreună cu acesta şi cu pârâta M.I., soţia debitorului.

Totodată, instanţa de recurs a constatat că este evidentă şi prejudicierea drepturilor reclamantei creditoare, întrucât actul juridic încheiat de pârâţi este de natură să determine insolvabilitatea debitorului pârât, astfel încât a apreciat că în mod corect prima instanţă a admis acţiunea reclamantei şi a revocat actul de întreţinere încheiat de pârâţi.