Dreptul persoanei ce are calitate de asociat al unei societăţi comerciale de a fi salarizată pentru munca depusă în baza contractului individual de muncă conform dispoziţiilor art. 154 din Codul muncii

Decizie 335 din 16.05.2006


Dreptul persoanei ce are calitate de asociat al unei societăţi comerciale de a fi salarizată pentru munca depusă în baza contractului individual de muncă conform dispoziţiilor art. 154 din Codul muncii

Prin sentinţa civilă nr. 1835 din 23.11.2005, Tribunalul Iaşi a respins acţiunea promovată de C.A. în contradictoriu cu SC ANY SRL reţinând că, la data de 3.02.1992, reclamanta şi societatea pârâtă SC ANY SRL au încheiat un contract de muncă.

Prin decizia nr. 1/23.05.2003, unitatea pârâtă a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului C.A. Aceasta a contestat decizia emisă de pârâtă, iar Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 601 din 26.09.2003 a dispus anularea deciziei nr. 1/23.05.2003.

Curtea de Apel Iaşi, prin decizia nr. 786/30.11.2004 a menţinut dispoziţia Tribunalului Iaşi privind anularea deciziei.

Reclamanta C.A. nu a făcut dovada că a solicitat şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului de concediere conform dispoziţiilor art. 78 din Codul Muncii.

În speţă, nu s-a făcut dovada că s-a dispus reintegrarea reclamantei pe postul avut anterior emiterii deciziei de concediere.

Potrivit dispoziţiilor art. 154 (1) din Codul Muncii, „salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă”.

Conform actului adiţional la statutul societăţii comerciale SC ANY SRL Iaşi (fila 33 dosar), reclamanta este asociat şi administrator al acestei societăţi.

Având în vedere că în speţă nu s-a făcut dovada prestării unei munci în baza contractului individual de muncă, instanţa a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât C.A, cât şi S.C. ANY S.R.L:

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate de părţi şi de prevederile legale incidente, curtea a admis,prin decizia nr. 335/16.05.2006, recursul declarat de C.A.

În acest sens, s-a reţinut că, prin decizia nr. 1/23.05.2003 SC ANY SRL a dispus încetarea contractului individual de muncă al salariatei C.A.,însă această decizie a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 601/26.09.2003 a Tribunalului Iaşi, sentinţă ce a rămas definitivă şi irevocabilă prin decizia nr.786/2004 a Curţii de Apel Iaşi.

După pronunţarea deciziei nr. 786/2004 a Curţii de Apel Iaşi, prin cererea din 12.01.205, C.A. a solicitat administratoarei  SC ANY SRL – I.C. – să-i pună la dispoziţie documentele contabile ale societăţii pentru ca aceasta să-şi poată desfăşura activitatea.

Prin adresa nr. 2/14.01.2005, S.C. ANY S.R.L.  (fila 62 dosar fond) recunoaşte calitatea de salariat a recurentei C.A., punându-i în vedere să vină cu propuneri pentru justificarea zilnică a activităţii pe care o va desfăşura în cadrul societăţii, conform art. 109 din Codul Muncii, în caz contrar urmând ca societatea să apeleze la organele de specialitate în vederea normării muncii salariatei.

Procesul-verbal încheiat în cadrul adunării generale a asociaţilor SC ANY SRL din 22.05.2005 atestă că I.C. – administrator al acestei societăţi – a solicitat revocarea din funcţie a administratorului C.A., care nu ar fi respectat hotărârea adunării generale din 11.08.2004 prin care s-a dat termen ca acest administrator să remedieze unele deficienţe constatate, iar deficienţele respective nu au fost remediate.

Prin hotărârea nr. 2/22.05.2005 emisă de SC ANY SRL s-a dispus revocarea doamnei C.A. din funcţia de administrator al acestei societăţi, dar această hotărâre a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 4/23.02.206 a Tribunalului Iaşi.

La interogatoriul luat SC ANY SRL (fila 136 fond), aceasta a recunoscut că recurenta C.A. este în fapt şi în drept asociat şi administrator al societăţii, iar I.T.M. Iaşi, prin adresa nr. 101694/P.E. din 1.11.2005, confirmă că, în urma anulării deciziei de concediere nr. 1 din 23.05.2005, contractul individual de muncă nr. 135/3.02.1992 încheiat între societate şi C.A. a rămas în vigoare.

Delegaţia emisă de SC ANY SRL la 30.03.2005 (fila 147 dosar fond) atestă că administratorul societăţii C.A. a fost mandatată să reprezinte interesele societăţii, în dosarul nr. 958/2004 al Tribunalului Iaşi.

Adresa nr. 2/17.01.2005 emisă de SC ANY SRL prin care se încunoştinţează Administraţia Finanţelor Publice Locale Iaşi despre schimbarea sediului este semnată de C.A., în calitate administrator, adresa purtând şi sigiliul societăţii emitente.

Recurenta a depus la dosarul cauzei şi alte înscrisuri pe care aceasta le-a întocmit în calitate de administrator al SC ANY SRL după anularea deciziei de concediere, după cum urmează: declaraţia de impunere nr. 1/10.01.2005, adresa nr. 42835/17.06.2005 înaintată D.G.F.P.L. Iaşi, cererea de depunere a situaţiei financiare anuale din 21.06.2005, adresa nr. 15/17.03.2006 înaintată de I.T.M.

Toate aceste înscrisuri atestă că, după anularea deciziei de concediere, deşi prin hotărâre judecătorească nu s-a dispus reintegrarea salariatei pe postul de administrator al SC ANY SRL, C.A. şi-a reluat raporturile de muncă prestând efectiv activităţile pentru societate, iar celălalt administrator al SC ANY SRL a recunoscut calitatea de salariat a acesteia.

În consecinţă, curtea a reţinut că potrivit art. 154 din Codul Muncii, pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă, C.A. are dreptul la salariul care a fost stabilit prin acest contract şi care nu i-a fost plătit de către angajator.

Faţă de cele ce preced, curtea a constatat că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, ceea ce determină incidenţa în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă şi a modificat în tot sentinţa în sensul admiterii acţiunii şi obligarea societăţii la plata drepturilor salariale către reclamanta recurentă.

 (Decizia nr. 335/16.05.2006)