Actiune în evacuare . formulata de proprietarul imobilului redobândit în baza legii nr.10/2001; gresita aplicare a legii.

SECTIA CIVILA MIXTA

MATERIE:  ACTIUNE  ÎN  EVACUARE .

FORMULATA DE PROPRIETARUL IMOBILULUI REDOBÂNDIT ÎN BAZA LEGII NR.10/2001;

GRESITA APLICARE A LEGII.

Art.15 din Legea nr.10/2001 face trimitere la O.U.G.nr.40/1999 si la termenul de prorogare a contractelor de închiriere de 5 ani, asa cum stipuleaza textul de lege invocat.

O.U.G.nr.40/1999 a fost un act normativ pe durata determinata ceea ce face ca la data promovarii actiunii ordonanta invocata nu mai era în vigoare, iar pârâtii nu mai beneficiaza de facilitatile prevazute de acest act normativ.

(Decizia civila nr.550 din 15 mai 2007)

(dosar nr.7799/83/2006)

Prin sentinta civila nr. 4242 din 17 octombrie 2006 pronuntata de Judecatoria Satu Mare în dosar nr. 2520/2006, a fost respinsa actiunea civila înaintata de reclamantul H. J. împotriva pârâtilor V. V.-D., V.V., V. D.-C., V. R.-A. si V. V., privind evacuarea acestora din urma din imobilul situat în com. Socond nr. 29 judetul Satu Mare, fiind obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecata ocazionate pârâtilor.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre prima instanta a retinut ca prin Dispozitia nr. 28/2002 a Primarului com. Socond s-a dispus restituirea în conditiile Legii nr. 10/2001 catre fostul proprietar S. M., a imobilului în cauza, aceasta din urma fiind obligata la respectarea prevederilor OUG nr.40/1999 privind protectia chiriasilor.

Prima instanta a mai retinut ca în urma decesului proprietarei S. M. imobilul în litigiu a devenit proprietatea reclamantului, cu titlu juridic de mostenire si ca, întrucât noul proprietar nu a procedat la notificarea chiriasilor sau a fostilor chiriasi, prin executorul judecatoresc, în vederea încheierii unui eventual nou contract de închiriere, cu stabilirea datei si locului acestei întâlniri, conform disp. art. 10 din Legea nr.10/2001, cererea reclamantului se prezinta a fi neîntemeiata.

Împotriva acestei sentinte a promovat apel în termenul legal apelantul reclamant solicitând schimbarea în tot a sentintei atacate în sensul admiterii cererii introductive astfel cum a fost formulata, cu obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata, motivând în fapt ca dispozitiile OUG nr. 40/1999 nu mai sunt aplicabile în cauza si ca pârâtii, prin ocuparea imobilului în litigiu aduc o serie de stricaciuni locuintei, instalatiilor sau bunurilor aferente acesteia.

Prin decizia civila nr. 11/Ap din 26 ianuarie 2007 pronuntata de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 7799/83/2006, a fost respins apelul declarat de apelantul reclamant H.J. împotriva sentintei civile nr. 4242/17.10.2006 pronuntata de Judecatoria Satu Mare în dosar nr. 2520/2006 în contradictoriu cu intimatii pârâti V. V. D., V. V., V. D. C., V. R. A., V. M. V..

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de apel a retinut, din actele de la dosar, ca în mod corect a retinut prima instanta ca apelantul reclamant caruia i s-a restabilit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în conditiile Legii nr. 10/2001 nu a facut dovada îndeplinirii obligatiei sale legale prev. de art. 10 din aceeasi lege, constând în notificarea chiriasului sau a fostului chirias, prin executorul judecatoresc, în vederea încheierii unui eventual nou contract de închiriere. De altfel, în cuprinsul criticilor formulate de catre apelant, nu se face referire la acest rationament judiciar si nu se combate în niciun fel incidenta acestei norme juridice, retinuta de catre prima instanta. Totodata, raportat la împrejurarea ca începând cu data de 31.08.2006 orele 12,00, asa cum rezulta si din procesul verbal încheiat la aceeasi data în dosar executional nr. 232/2006 al Biroului Executorului Judecatoresc Vasvari Aurel (fila nr. 14 din dosar nr. 7799/83/2006) intimatii pârâti au încetat sa mai locuiasca în imobilul în cauza, instanta de apel retine ca disp. art. 13 lit. h din OUG nr. 40/1999 invocate de catre apelant devin inaplicabile în cauza.

Împotriva acestei decizii, în termen si legal timbrat, a declarat recurs H. J., care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotarârilor, sa se dispuna evacuarea pârâtilor din imobilul proprietatea recurentului.

În motivarea recursului s-a sustinut ca a aratat reclamantul ca imobilul din litigiu a fost dobândit de el în anul 2005 prin mostenire, acesta i-a tolerat pe pârâti sa locuiasca în imobil desi nu s-a achitat nici un fel de chirie, mai mult, pârâtii au adus stricaciuni însemnate imobilului.

Intimatii s-au opus admiterii recursului.

Analizând hotarârile atacate prin prisma motivelor invocate si din oficiu, curtea a constatat ca acesta sunt esential nelegale, decizia instantei de apel fiind rezultatul gresitei aplicari a legii, OUG 40/1999, motiv de modificare a acesteia în temeiul articolului 304 punctul 9 Cod de procedura civila.

Reclamantul este proprietar tabular al imobilului din litigiu, înscris în CF nr. 671-Socond, cu titlu de mostenire si retrocedare, imobilul facând obiectul Legii nr. 10/2001.

Instantele au respins actiunea în evacuare a reclamantului proprietar împotriva pârâtilor, cu motivarea ca proprietarul nu si-a îndeplinit obligatia prevazuta de articolul 10 din Legea nr. 10/2001, în sensul ca nu l-a notificat pe chirias pentru eventualitatea încheierii unui nou contract de închiriere si s-a mai retinut ca pârâtii au fost deja evacuati pe calea unei ordonante presedintiale, astfel ca prezenta cerere nu are obiect.

Aspectele retinute de instanta de apel în considerentele hotarârii sunt nerelevante cauzei.

Articolul 15 din Legea nr. 10/2001 face trimitere  la OUG 40/1999 si la termenul de prorogare a contractului de închiriere de 5 ani, asa cum stipuleaza textul legal invocat. OUG 40 /1999 a fost un act normativ pe durata determinata, articolul 6 din aceasta lege prevazând ca se prelungesc contractele de închiriere ale chiriasilor în casele preluate de stat de la fostii proprietari, cu 5 ani începând din anul 1999. Cum Legea nr. 10/2001 nu a prelungit acest termen ci doar a facut trimitere la articolul 6 din OUG 40/1999, instanta retine ca la data promovarii prezentei actiuni, ordonanta invocata nu mai era în vigoare, iar pârâtii nu mai beneficiaza de facilitatile prevazute de acest act normativ.

De altfel, dispozitiile OUG nr. 40/1999 au fost retinute de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în decizia Radovici si Stanescu contra României, ca fiind împovaratoare pentru fostul proprietar, cât timp opereaza cu notiuni vagi de genul prelungirea de drept a contractului anterior pâna la încheierea unui nou contract, în actul normativ neexistând nici un instrument care sa garanteze previzibilitatea încheierii unui nou contract între proprietar si chirias, contract ce sa-l avantajeze pe chirias fara a îngradii excesiv dreptul de proprietate al proprietarului.

Curtea europeana a considerat ca este inacceptabil a se impune proprietarilor obligatia pastrarii locatarilor în imobilul lor fara nici o posibilitate concreta si reala de a se încasa o chirie acceptabila, statul plasând astfel asupra fostilor proprietari o sarcina speciala si exorbitanta de natura sa întrerupa echilibrul just dintre interesele aflate în joc.

Astfel, fostii proprietari au fost lipsiti ani îndelungati de proprietatea lor, si de asemenea, nu li s-a pus la dispozitie un instrument legal prin care sa poata obliga ocupantii acestor imobile sa plateasca chirie, din cauza dispozitiilor defectuoase si a lipsurilor esentiale în legislatia privind imobilele, neasigurându-se echilibrul între protectia dreptului individual si cerintele interesului general.

Penuria de locuinte pe care statul trebuie sa o gestioneze nu poate fi rezolvata punând aceasta sarcina pe un anume grup social, fostii proprietari, fara ca acestia sa fie compensati în nici un fel, urmare a restrângerii dreptului lor de proprietate.

Aceasta interpretare are putere de lucru interpretat în fata instantelor nationale în temeiul articolului 46 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, prin care Statul Român s-a angajat sa se conformeze hotarârilor definitive ale Curtii în litigiile în care este parte.

Concluzionând, pârâtii nu detin nici un titlu legal asupra imobilului din litigiu, proprietatea reclamantului, în temeiul articolului 480 Cod civil actiunea proprietarului fiind fondata.

Pentru aceste motive, în baza dispozitiilor articolului 312 cu referire la articolul 316 Cod procedura civila, Curtea a  modificat decizia data în apel cu aplicarea gresita a legii, caz de modificare a acesteia conform articolului 304 punctul 9 Cod procedura civila si a admis apelul reclamantului, si în consecinta a schimbat sentinta de fond în sensul ca a admis actiunea reclamantului asa cum a fost formulata.

În baza articolului 274 Cod de procedura civila  pârâti au fost obligati  la 1.500 lei cheltuieli de judecata.

Domenii speta

Spete similare