Consecinţa neconcordanţei între considerentele şi dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti. Instanţa de control judiciar nu-şi poate exercita atribuţiile legate de verificarea temeiniciei şi legalităţii hotărârii atacate

Consecinţa neconcordanţei între considerentele şi dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti. Instanţa de control judiciar nu-şi poate exercita atribuţiile legate de verificarea temeiniciei şi legalităţii hotărârii atacate, ea neputând cunoaşte soluţia reală sau motivele care determinat soluţia respectivă.

Prin sentinţa nr. 646 din 14 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 1910/102/2006 s-a admis în parte, acţiunea formulată de reclamanta SC Benzo -RO SRL Tg.-Mureş,  în conformitate cu pârâta DGFP Mureş, ca întemeiată, s-a admis cererea de repunere în termenul de contestare asupra deciziei de impunere nr. 257/19.06.2006 emisă de pârâta - privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală, în baza raportului de inspecţie fiscală nr. 5/15.06.2006 şi s-a respins cererea de soluţionare în fond a contestaţiei, fără cheltuieli de judecată.

`Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin decizia 141/ 8.09.2006, emisa de DGFP MUREŞ, s-a respins contestaţia formulata de SC BENZOIL - RO SRL, împotriva deciziei de impunere 257/19.06.2006, privind obligaţiile fiscale suplimentare stabile de inspecţia fiscala, emisă in baza raptului de inspecţie fiscala nr.6/15.06.2006 de către Activitatea de Control Fiscal din cadrul DGFP Mureş, comunicat petentei la data de 27.06.2006, ca fiind formulată de o persoana lipsita de calitate procesuala si nedepusă în termen suma contestata este de 246. 541 lei noi, compusa din 93.852 lei noi, reprezentând impozit pe profit, 23.135 lei noi reprezentând dobânzi pentru neplata la termen a impozitului pe profit, 7602 lei noi, reprezentând penalităţi de întârziere pentru neplata la termen a impozitului pe profit, 15 . 486 lei noi reprezentând majorări de întârziere pentru neplata la termen a impozitului pe profit, 71334 lei noi reprezentând taxa pe valoare adăugată 17, 584 lei noi reprezentând dobânzi pentru neplata la termen a taxei pe valoare adăugată , 5778 lei noi reprezentând penalităţi de întârziere pentru neplata la termen a taxei pe valoare adăugată, 11770 lei noi reprezentând majorări de întârziere pentru neplata la termen a taxei pe valoare adăugată.

Prin contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere nr. 257/19.06.2006, întocmită de Activitatea de Control Fiscal din cadrul DGFP MUREŞ, aceasta este formulată prin administrator, fiind semnată de aceasta, fără a purta însă amprenta ştampilei persoanei juridice, în acest sens fiind încălcate prevederile art. 176 al 1 lit.e) din OG 92 / 2003.

Pct. 2.2 din Instrucţiunile pentru aplicarea titlului IX din OG 92/2003, aprobate prin Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala nr 519/2005, statuează faptul ca in situaţia in care contestaţia nu îndeplineşte cerinţele ,cu privire la depunerea împuternicirii, semnătura, precum si stampilarea in original, "organele de soluţionare competente vor solicita contestatorului, printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ca în termen de 5 zile, de la comunicarea acesteia sa îndeplinească aceste cerinţe, în caz contrar contestaţia va fi respinsă, fără a se mai antama fondul cauzei,

Prin adresa 21939/11.08.2006 Biroul de soluţionare contestaţii din cadrul DGFP MUREŞ , a solicitat petentei, în temeiul pct 2.2, ca in termen de 5 zile de la primirea acesteia, sa îndeplinească cerinţa privind stampilarea contestaţiei, in caz contrar aceasta va fi respinsă în sensul celor mai sus arătate. Petenta a intrat in posesia adresei nr. 21939/11.08.2006 la data de 23.08.2006, potrivit confirmării de primire anexată la dosarul cauzei.

Până la data emiterii deciziei petenta nu a îndeplinit condiţiile prev. de art 176 lit e ) din OG 92 / 2003 , contestaţia nefiind însuşită prin stampilă.

Potrivit pct 13 . 1 lit b ) din instrucţiuni, contestaţia poate fi respinsă ca fiind depusă de o persoana lipsită de capacitatea de a contesta , in situaţia în care acesta este formulata de o persoana fizica sau juridică lipsită de calitate procesuală.

Având în vedere prevederile legale menţionate, respectiv faptul că subiectul impunerii este persoana juridica SC BENZOIL - RO SRL din TIRGU - MUREŞ , in sarcina căreia au fost stabilite sumele de plata prin decizia de impunere contestata si aşa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei , persoana fizica ERDOS EDU a formulat contestaţia in nume propriu si nu in calitate de reprezentant al persoanei juridice, în mod corect s-a respins contestaţia ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală.

În ceea ce priveşte depunerea în termenul legal al contestaţiei, potrivit art. 177 al 1 din OG 92 / 2003 dată limita de depunere a contestaţiei este 28 . 07 . 2006 , având în vedere calculul termenului de 30 de zile de la data comunicării actului atacat 27 . 06 . 2006 , efectuat in conformitate cu art 101 din Cod procedură civilă, iar petenta a depus contestaţia la posta la data de 4 . 08 . 2006 . potrivit plicului anexat, depăşind astfel termenul legala cu 7 zile.

Conform art. 183 al 5 OG 92 / 2003 , organul de soluţionare competent se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond iar când s-a constatat ca acestea sunt întemeiate , nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei, lipsa calităţii procesuale si nedepunerea in termen legal a contestaţiei fiind excepţii de fond prev. de pct. 9 . 3 din instrucţiuni.

Instanţa a constatat că prin contestaţia formulata de ERDOS EDIT, în calitate de administrator si asociat al SC BENZO - RO SRL , formulata la data de 26 . 07 . 2006 , împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite prin inspecţia fiscala emisa in baza raportului de inspecţie fiscala nr. 6/15.06.2006, petent arata ca nu sunt de acord cu soluţia pronunţata întrucât au depus toate documentele necesare pentru verificare , firma din în anul 2004 , are făcut stocul pe care în data de 22 . 09 . 2004 a fost constatat că are lipsuri în gestiunea firmei. La sfîrşitul anului 2004 , unitatea a cuprins in evidentele contabile si a inclus in categoria vânzări şi la colectarea TVA si la profit, deci suma de 344 , 413 ron , a fost facturata către firma care a avut contract de custodie ( anexa nr. 1 ) si care a fost arătată in timpul verificării firmei in anul 2004 septembrie 23 si au fost prezentate facturile la verificare la datat de 15.06.2006.

În perioada 2004 a fost cumpărat material lemnos de construcţii pentru , modernizarea clădirilor si au fost folosite pentru unitate si nu pentru administratorul unităţii personal fiindcă deja a fost începută vânzarea clădirii către societatea SC BENZO - RO SRL

Penalităţi de întârziere si dobânzile nu sunt reale acestea au fost plătite in anul 2004.

La data de 16. 08. 2006, Biroul de soluţionare a contestaţilor comunica petentei ca in ceea ce priveşte contestaţia formulata împotriva deciziei de impunere, potrivit pct. 175 . 1 din Normele metodologice de aplicare, aprobate prin HG 1050 / 2004 , sa fie înaintate in termen de 5 zile de la primirea adresei cuantumul sumei contestate, individualizata prin natura debitelor, de asemenea in temeiul pct 2. 2 din Instrucţiunile pentru aplicarea titlului IX din OG 92 / 2003, aprobate prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr.519/2005, în cadrul aceluiaşi termen să fie îndeplinită cerinţa privind stampilarea contestaţiei în original în caz contrar, aceasta urmând a fi respinsă fără a se mai anatama fondul cauzei . Adresa a fost primita de petenta la data de 23. 08. 2006, iar la data de 6 . 09 . 2006 petenta s-a conformat acestor dispoziţii, cu depăşirea termenului legal imperativ prevăzut de legiuitor de 5 zile, instanţa constatând ca calculul acestor termene efectuându-se in conformitate cu art. 101 Cod procedură civilă, pe zile libere, acestea începând să curgă de la data comunicării actelor de procedura. Actele de procedura si neîndeplinirea oricărei cai de atac in termenul legal atrage decăderea, afara de cazul in care legea nu dispune astfel, prin decizia 141/ 8 . 09 . 2006 emisa de DGFP MUREŞ, s-a respins contestaţia formulata de SC BENZOIL - RO SRL, ca fiind formulata de o persoana lipsita de calitate procesuala activa si ca fiind nedepusă in termen, avându-se in vedere prev. art 177 al 1 din OG 92 / 2003, avându-se in vedere calculul termenului de 30 de zile de la data comunicării actului atacat 27. 06 . 2006, efectuat in conformitate cu art. 101 din C. proc . civ iar petenta a depus contestaţie la posta la data de 4. 08.2006, potrivit plicului anexat la dosarul cauzei a, depăşit termenul legal de depunere a contestaţiei cu 7 zile.

Prin fisa de consultaţii medicale depuse de petenta la dosar (fila 61), rezulta ca aceasta a fost diagnosticata la data de 2 . 07 . 2006 cu criza de anghina pectorala, suferind de dureri precordiale, astfel ca aceasta a solicitat repunerea in termenul legal de formulare a contestaţiei împotriva deciziei de impunere 257 / 19. 06. 2006 privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscala, emisa in baza raportului de inspecţie fiscala nr. 6/15.06.2006, cerere pe care instanţa o va admite. S-a avut in vedere faptul ca contestaţia a fost complinită cu toate elementele de identificare prevăzute de art.177 al.1 OG nr.93/2003 şi că, or potrivit prevederilor art.103 al 2 Cod procedură civilă, actul de procedura  se va îndeplini in termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în acelaşi termen vor fi arate si motivele împiedicării, ori petenta a completat contestaţia in termenului legal de 15 zile prevăzut de legiuitor, solicitarea fiind adresata de intimata la data de 16 . 08 2006 ( fila 28 ), comunicarea fiind recepţionată de petenta la data de 23 08 .2006 ( fila 27 ) iar îndeplinirea actului de procedura s-a dispus la data de 7 . 09 . 2006 ( fila 25 ) , petenta dovedind ca a fost împiedicata de a îndeplini actul de procedura printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa si o boală gravă a respectat cealaltă cerinţa si anume termenul de 15 zile de la data încetării împiedicării (calculul efectuîndu-se tot pe zile libere), fata de aceste aspecte se va admite cererea de repunere a petentei in termenul legal de formulare al contestaţiei si se constată că aceasta este formulată de  o  persoana  ce  are  calitate  procesuala,  petenta  acţionând  in  calitate  de reprezentant al societăţii controlate, cererea este fondată.

Avându-se in vedere faptul că, intimata a soluţionat contestaţia reţinând excepţiile arătate si nu a analizat fondul cauzei, instanţa a dispus ca aceasta  să fie soluţionată în fond de către petenta, cu analizarea tuturor criticilor formulate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs DGFP Mureş şi SC BENZO RO SRL.

Prin cererea de recurs formulată DGFP Mureş solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei în sensul respingerii cererii de repunere în termenul de contestare al deciziei de impunere nr.257/19.06.2006 emisă de DGFP Mureş.

În motivarea cererii de recurs se arată că sunt incidente disp.art.304 pct.9 C.pr.civ., arătând că prima instanţă nu a ţinut cont de faptul că această contestaţie împotriva deciziei de imputare a fost formulată de o persoană fără calitate procesuală, contestaţia nepurtând ştampila societăţii, ea fiind formulată de către administratorul statutar al societăţii, deşi societatea la data formulării contestaţiei se afla în procedura de lichidare judiciară.

După înregistrarea contestaţiei organul investit cu soluţionarea contestaţiei i-a solicitat petentei să complinească aceste neajunsuri însă nu s-a conformat dispoziţiilor date. În aceste condiţii a fost soluţionată contestaţia şi s-a pronunţat decizia de respingere a contestaţiei, reţinându-se neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art.206 din OG nr.92/2003.

Se arată de asemenea că această contestaţie a fost formulată cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art.207 din OG nr.92/2003, fiind un alt motiv care a determinat soluţionarea contestaţiei prin excepţii fără să se ajungă la dezbaterea pe fond a acesteia.

SC BENZO RO SRL prin cererea depusă la 20 mai 2008 solicită în primul rând repunerea societăţi în termenul legal de formulare a recursului iar pe fond admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii contestaţiei şi anularea în parte a deciziei nr.141/2006 prin care s-a respins contestaţia la deciziile de imputare ca o consecinţă a admiterii contestaţiei şi anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei, judecarea pe fond a contestaţiei şi anularea deciziilor de imputare.

În susţinerea cererii de repunere în termen se arată că societatea nu mai desfăşoară activitate la sediul social din Tg.-Mureş, str.Depozitelor nr.17, jud.Mureş, că a sesizat instanţa de fond despre schimbarea sediului, acesta fiind în Lăzarea, str.Principală nr.1087, jud.Harghita, însă prima instanţă nu a ţinut cont despre această cerere şi a îndeplinit actele de procedură cu societatea la vechiul sediu social. Se arată că s-a luat la cunoştinţă despre soluţia pronunţată de tribunal numai la data de 14 mai 2008 când dosarul a fost trimis la Curtea de Apel Tg.-Mureş în vederea soluţionării recursului.

În ceea ce priveşte motivele de recurs se arată că în cauză au fost administrate probe cu înscrisuri inclusiv expertiză judiciară contabilă însă prima instanţă nu face referire în considerente la probele administrate şi scoate în evidenţă numai obiecţiunile formulate de intimată la raportul de expertiză întocmit în cauză. În acest fel au fost încălcate disp.art.261 pct.5 C.pr.civ. care stabilesc elementele ce trebuie să se regăsească în considerentele unei hotărâri judecătoreşti. Se arată de asemenea că prima instanţă a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului fiind împlinite condiţiile prev. de art.312 alin.2 teza a 2-a C.pr.civ. pentru a se dispune casarea hotărârii şi trimiterea spre rejudecare.

Examinând cererea de repunere în termenul de recurs formulată de societatea contestatoare, instanţa de control a reţinut  că în raport de disp.art.103 C.pr.civ. repunerea în termenul de exercitare a căii de atac este justificată numai atunci când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei de a declara calea de atac la care este supusă hotărârea.

În speţă recurenta nu a fost în măsură să dovedească existenţa vreunei împrejurări care să o fi împiedicat să declanşeze calea de atac recunoscută de lege, hotărârea i-a fost comunicată la sediile care au fost indicate chiar de către recurentă, respectiv în Tg.-Mureş, str.Depozitelor nr.17, jud.Mureş şi în Tg.-Mureş, P-ţa Trandafirilor nr.39-412, sc.A, ap.1, jud.Mureş, acesta din urmă fiind sediul lichidatorului judiciar.

Verificând data la care s-a comunicat hotărârea primei instanţe –9 aprilie 2008– şi data înregistrări cererii de recurs –20 mai 2008–, ţinând seama de termenul de recurs prevăzut de lege, acela de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dar şi de faptul că recurenta nu a fost în măsură să facă dovada existenţei vreunei împrejurări mai presus de voinţa ei care s-o împiedice formularea recursului, instanţa de control va constata tardivitatea recursului formulat de SC BENZO RO SRL prin lichidator SC NACORNIC SPPI şi îl va respinge ca atare.

Cu privire la recursul formulat de MEF prin DGFP Mureş instanţa de control a constatat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin contestaţia formulată de SC BENZO RO SRL se solicită anularea deciziei nr.141/8.09.2007, decizie prin care a fost soluţionată contestaţia formulată de petiţionară împotriva deciziei de imputare nr.257/19.06.2006.

Prima instanţă prin hotărârea pronunţată admite cererea de repunere în termenul de contestare asupra deciziei de imputare nr.257/19.06.2006, fără însă să soluţioneze pe fond contestaţia sau să stabilească organul competent să soluţioneze pe fond contestaţia împotriva deciziei de imputare nr.257/19.06.2006. Această modalitate de soluţionare a contestaţiei prin admiterea doar a cererii de repunere în termenul de soluţionare a contestaţiei echivalează cu o nesoluţionare a fondului cauzei, contrar dispoziţiilor art.129 alin.6 C.pr.civ. potrivit cărora judecătorii sunt obligaţi să soluţioneze obiectul cererii aşa cum el a fost formulat de către reclamant în virtutea principiului disponibilităţii părţilor.

Prin acţiunea dedusă judecăţii contestatorul a urmărit soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate împotriva deciziei nr.141/8.09.2006 şi anularea deciziei de imputare, având în vedere că organul administrativ jurisdicţional sesizat cu soluţionarea contestaţiei a constatat tardivitatea formulării contestaţiei, interes în soluţionarea pe fond a contestaţiei îl avea şi intimata MEF prin DGFP Mureş pentru a avea o situaţie clară în ceea ce priveşte executarea acestei decizii şi încasarea creanţelor bugetare stabilite prin actul constatator de impunere.

Fiind soluţionată cu încălcarea disp.art.129 C.pr.civ. hotărârea primei instanţe este lovită de nulitate ceea ce impune casarea acesteia şi trimiterea ei spre rejudecare.

Un alt motiv care justifică admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare este acela al contradicţiei dintre dispozitiv şi considerente. Lecturând considerentele hotărârii recurate se poate constata că prima instanţă a apreciat că în mod greşit intimata a soluţionat contestaţia formulată de SC BENZO RO SRL împotriva deciziei de imputare nr.257/19.06.2006 prin respingerea acesteia pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art.206 din OG nr.92/2003 întrucât toate condiţiile de formă erau îndeplinite la data sesizării organului administrativ jurisdicţional competent să soluţioneze contestaţia sau lipsurile au fost complinite în termenul stabilit de acelaşi organ jurisdicţional şi cu toate acestea prin dispozitivul hotărârii se respinge cererea de soluţionare în fond a contestaţiei.

Art.261 C.pr.civ. stabileşte în mod expres elementele ce formează structura unei hotărâri judecătoreşti iar în ceea ce priveşte considerentele acesteia se arată că acestea trebuie să fie deopotrivă în strictă concordanţă cu măsurile luate de instanţă prin dispozitiv. Scopul motivării este tocmai acela de a fundamenta şi explica măsurile adoptate de instanţă.

În situaţia în care nu există această concordanţă între considerente şi dispozitiv instanţa de control judiciar nu poate cunoaşte care este soluţia reală pronunţată de către prima instanţă, în speţă dacă s-a admis sau respins contestaţia împotriva deciziei de impunere. Modul în care a fost redactată hotărârea, contradicţia dintre considerente şi dispozitiv care s-a creat, încalcă disp.art.261 C.pr.civ. constituind astfel motivul de casare prevăzut de art.304 pct.7 C.pr.civ.

Nu în ultimul rând trebuie arătat şi faptul că prima instanţă nu s-a preocupat de situaţia juridică a societăţii contestatoare în condiţiile în care intimata la mai multe termene de judecată a susţinut că societatea la data la care a formulat contestaţia se afla în lichidare judiciară, că dreptul de administrare al administratorului statutar a fost suspendat şi că în această situaţie contestaţia nu putea fi formulată decât prin lichidatorul judiciar. Această situaţie juridică a societăţii se impune a fi lămurită cu atât mai mult cu cât prin modul cum a fost soluţionată contestaţia împotriva deciziei de impunere se poate constata că s-a reţinut şi lipsa calităţii procesuale active a administratorului statutar al societăţii.

Faţă de cele prezentate mai sus, instanţa, în baza disp.art.312 alin.3 C.pr.civ., a admis recursul, a casat hotărârea primei instanţe şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă – Tribunalul Mureş.

Domenii speta

Spete similare