Desfiinţarea hotărârilor primei instanţe cu trimitere spre rejudecare. Interpretarea dispoziţiilor art. 297 alin. 1 c. pr. civ.

Decizie 2097 din 06.11.2006


Desfiinţarea hotărârilor primei instanţe cu trimitere spre rejudecare. Interpretarea dispoziţiilor art. 297 alin. 1 C. pr. civ.

C. pr. civ. – art. 297 alin. 1

Articolul 297 alin. 1 C. pr. civ. stabileşte că „în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe”.

Raţiunea celor două cazuri de desfiinţare cu trimitere stă în ideea de a nu fi prejudiciate părţile de un grad de jurisdicţie atunci când procesul a fost soluţionat pe baza unei excepţii sau în lipsa unei părţi care nu a avut cunoştinţă de litigiu, astfel încât cele două cazuri trebuie interpretate restrictiv, iar nu extensiv, prin asimilarea altor situaţii, neavute în vedere de către legiuitor, care să ducă la nesoluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, cu încălcarea art. 6 din C.E.D.O.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia nr. 2097 din 6 noiembrie 2006

Prin Decizia civilă nr. 131/A din 16 iunie 2006, Tribunalul Caraş-Severin a admis apelul reclamantei V.A.V. împotriva Sentinţei civile nr. 465 din 9 februarie 2006 a Judecătoriei Caransebeş, pe care a desfiinţat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cu motivarea că reclamanta a depus la dosarul cauzei două extrase de carte funciară, eliberate la data de  10.02.2006 şi, respectiv, 03.05.2006, după pronunţarea hotărârii apelate, fără a fi avute în vedere de instanţa de fond la soluţionarea pricinii.

Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 2097/R din 6 noiembrie 2006, a admis recursul intervenientului G.C., a casat Decizia civilă nr. 131/A/16.06.2006 a Tribunalului Caraş-Severin şi a trimis cauza pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Caraş-Severin.

Curtea a apreciat că în mod nelegal tribunalul a considerat că, prin depunerea la dosarul cauzei, ulterior pronunţării soluţiei de către instanţa de fond, a două extrase de carte funciară privind imobilul în litigiu, prima instanţă nu a intrat în judecata pe fond a cauzei, neanalizând extrasele de carte funciară.

Totodată, a avut în vedere că, în virtutea caracterului devolutiv al apelului, tribunalul trebuia să examineze legalitatea sentinţei apelate prin prisma motivelor de apel invocate de reclamantă, precum şi în raport de actele noi depuse la dosar, respectiv cele două extrase de carte funciară, urmând să aprecieze în ce măsură acestea sunt de natură a modifica starea de fapt reţinută de către instanţa de fond.

Că, art. 297 C. pr. civ. reglementează în mod expres şi imperativ cazurile de desfiinţare cu trimitere spre rejudecare, respectiv atunci când prima instanţă în mod greşit a rezolvat  procesul, fără a intra în cercetarea fondului, ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată.

Or, în speţă, rezultă cu evidenţă că nu este îndeplinită nici una din cele două ipoteze reglementate de art. 297 C. pr. civ. şi care să atragă consecinţa desfiinţării sentinţei civile cu trimitere spre rejudecare, astfel că hotărârea apelată este rezultatul unei greşite aplicări a legii, conform art. 304 pct. 9 C. pr. civ.

1