Revendicare imobil

Dosar nr.  XXXX/40/2009* Legea nr. 10/2011

Fond funciar

R O M Â NI A

TRIBUNALUL BOTOŞANI SECŢIA CIVILĂ

Şedinţa publică din 20 mai 2011

SENTINŢA CIVILĂ NR. 2294

 La ordine pronunţarea asupra acţiunii civile formulată de reclamanta B. N. G.  în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Botoşani – prin primar,  având ca obiect – Legea nr. 10/2001.

 Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc  în şedinţa publică din 13 mai 2011, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată care face parte integrantă din prezenta sentinţă şi când, din lipsă de timp mai îndelungat pentru deliberare, s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, când

T R I B U N A L U L,

 Asupra acţiunii civile, de faţă;

Prin cererea introdusă iniţial la Tribunalul Botoşani, la data de 16.06.2009, de reclamanta B. E., şi continuată de succesoarea acestea în drepturi, reclamanta de faţă B. N. G. s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Botoşani, prin primar, anularea dispoziţiei nr. XXXXX din 6.05.2009 emisă de Primarul Municipiul Botoşani şi restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a imobilul situat în municipiul Botoşani, strada X nr. Y (fostă XX nr. YY Botoşani).

Motivându-şi acţiunea, reclamanta B. E. a arătat că este moştenitoarea I. L., soţia supravieţuitoare a defunctului I. T., aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor emis de Judecătoria Dusseldorf, Germania, la data de 3.06.1997. La rândul său, I. T. 1-a moştenit pe defunctul I. A., care a decedat în anul 1960, fără a avea descendenţi.

Mai arată reclamanta că imobilul a cărui restituire o solicită a fost proprietatea autorilor săi, I. T. şi I. A., după care are vocaţie succesorală fiind, de altfel, singura care a depus, în termen legal, notificare pentru restituirea imobilului preluat abuziv.

Reclamanta arată că imobilul a fost preluat în patrimoniul statului fără un titlu valabil, respectiv prin sentinţa 464 din 23.11.1954 a Tribunalul Popular al Oraşului Botoşani, prin care s-a dispus vânzarea imobilului proprietatea debitorilor T. şi I. A., situat în Botoşani str. X nr. Y, în scopul încasării debitelor pe care aceştia le datorau statului, nefiind respectate condiţiile impuse de Decretul 224/1951 în ce priveşte executarea silită a imobilului ce se solicită a fi retrocedat.

De asemenea, a mai arătat reclamanta că în acest imobil locuiau efectiv autorii săi, iar preluarea în patrimoniul statului în baza Decretului 224/1951 a fost efectuată cu încălcarea dispoziţiilor acestui decret şi a Constituţiei din 1948, precum şi a art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Susţine reclamanta în continuare faptul că din adresa nr. II 35292 din 17.10.2007 eliberată de Primăria Municipiului Botoşani, Direcţia de impozite şi taxe, rezultă că imobilul se află încă în patrimoniul statului, în administrarea Consiliului Local Botoşani şi că la adresa din X, se află sediul X.

Pârâta, legal citată, a trimis reprezentant în instanţă şi a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată şi păstrarea dispoziţiei nr. XXXXX din 06.05.2009, ca fiind legală şi temeinică, nefiind dovedit în cauză caracterul abuziv al preluării imobilului, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada împrejurării că neplata impozitelor s-a datorat unor motive neimputabile proprietarului. Se mai susţine totodată faptul că B. E. nu are vocaţie succesorală faţă de persoana îndreptăţită I. T., ea nefăcând parte din niciuna dintre clasele de moştenitori.

Iniţial, într-un prim cadru procesual, Tribunalul Botoşani, prin sentinţa civilă nr. 1624 din 10.09.2010, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta B. E., iar, în acest sens, a reţinut că pentru a fi incidenţă ipoteza prevăzută de' art. 2 lit. d din Legea 10/2001, trebuie să se facă dovada împrejurării că neplata impozitelor s-a datorat unor motive neimputabile proprietarului.

Ori, în speţă, s-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada unor împrejurări neimputabile, care i-ar fi împiedicat pe foştii proprietari A. şi I. T. să-şi achite impozitele datorate statului, iar imobilul a trecut în patrimoniul statului cu respectarea procedurii legale în vigoare la acea dată, nefiind dovedit caracterul abuziv al preluării şi nici aspectul că dispoziţiile Decretului nr. 224/1951 ar fi fost aplicate în alte scopuri decât acelea pe care legiuitorul le-a avut în vedere.

A mai reţinut instanţa că arestarea lui I. A., unul dinte cei doi coproprietari ai imobilului, situat în strada X, nr. Y, s-a produs la data de 1.11.1958, deci după patru ani de la data preluării acestui imobil şi de asemenea, din cuprinsul aceleiaşi hotărâri, precum şi din cuprinsul „poliţei de asigurare nr. XXXXXX", acte depuse de reclamantă, s-a reţinut că domiciliul foştilor proprietari era în Bucureşti str. X nr. Y, astfel încât au fost îndeplinite şi prevederile art. 4 din Decretul nr. 224/1951.

A mai reţinut instanţa că solicitarea de restituire în natură sau acordarea de despăgubiri pentru terenul situat în str. X nr. Y (fostă str. X nr. Y) este neîntemeiată, deoarece reclamanta nu a făcut dovada că Al. şi T. I. ar fi deţinut vreo suprafaţă de teren la această adresă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel G. B. N., în susţinerea căruia a arătat faptul că la termenul din 27.01.2010, reclamanta B. E. a transmis calitatea sa procesuală, pe cale convenţională, către G. B. N., astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr. XXXX din 22.10.2009 de Biroul Notatului Public C. M. P., solicitând introducerea în cauză în calitate de reclamantă a cumpărătoarei, însă prin hotărârea atacată, prima instanţă nu s-a pronunţat asupra acestei cereri, nereţinând calitatea de reclamantă a cesionarei de drepturi litigioase, optând, într-adevăr, doar pentru restituirea în natură a imobilului construcţie preluat abuziv, nu şi acordarea de măsuri reparatori prin echivalent bănesc.

Examinând apelul, Curtea de Apel Suceava constată că acesta este fondat, motivat de faptul că cel care dobândeşte calitatea procesuală ca urmare a transmisiunii preia procesul în starea în care se găseşte în momentul în care a avut loc transmisiunea, actele procesuale îndeplinite de autorul său fiindu-i opozabile.

Se arată că prin contractul autentificat sub nr. XXXX din 22.10.2009 de Biroul Notarului Public C. M. P., toate drepturile litigioase asupra imobilului ce constituie obiectul prezentei cauze, situat în municipiul Botoşani, strada X nr. Y, au fost vândute de reclamanta B. E. către G. B. N., astfel că aceasta din urmă a dobândit calitatea de reclamant, aspect consemnat în încheierea de şedinţă din 18.11.2009 (B. E. pierzând această calitate şi fiind înlăturată din proces) şi a devenit beneficiara retrocedării dreptului de proprietate, cesionarul putând continua procedura începută de vânzător, însă cu toate acestea, Tribunalul, prin sentinţa apelată, a respins acţiunea formulată de B. E., fără nici o referire la preluarea calităţii de reclamant de către G. B. N., deşi doar acesteia, după termenul din 18.11.2009, i-a fost recunoscută această calitate.

Se conchide astfel că prin minuta, dispozitivul şi considerentele sentinţei apelate este ignorată soluţionarea acţiunii formulate de reclamanta G. B. N., singura titulară a dreptului litigios, situaţie care echivalează cu nercecetarea fondului cauzei, impunându-se desfiinţarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani la data de 25.02.1011 când părţile prezente, atât reclamanta prin avocat, cât şi pârâta prin reprezentant, au făcut o serie de precizări suplimentare la acţiune şi întâmpinare şi când instanţa a încuviinţat o serie de probatorii cu înscrisuri.

Analizând cererea în raport şi cu cele arătate în decizia de casare, dar şi în raport de aspectele dezbătute în acest cadru, Tribunalul apreciază că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Astfel Tribunalul va examina mai întâi îndreptăţirea reclamantei G. B. N. asupra bunului în litigiu, sens în care constată că se impune a fi analizată mai întâi calitatea de persoană îndreptăţită a numitei B. E., cea de la care reclamanta a preluat bunul prin cesiunea de drepturi litigioase, potrivit contractului încheiat sub nr. XXXX din 22.10.2009 de Biroul Notatului Public C. M. P. Bucureşti.

În ce priveşte pe autoarea B. E. acesta justifică îndreptăţirea faţă de bunul ce se solicită a fi retrocedat în considerarea calităţii sale de moştenitor după defuncta soră, I. L., soţia supravieţuitoare a defunctului I. T., pe care la rându-i l-a moştenit, aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor emis de Judecătoria Dusseldorf, Germania la data de 3.06.1997 (filele 23, 24 dosar prim) în condiţiile în care I. L. şi I. T. nu au avut descendenţi direcţi, aspect care nu poate fi contestat, iar dreptul său la reparaţie este consacrat de dispoziţiile art. 4 alin. 2 şi 4 din Legea nr. 10/2001 republicată.

B. E. a preluat astfel dreptul asupra bunului prin transmisiune directă ca efect al vocaţiei succesorale după defuncta sa soră care nu a avut descendenţi.

În ce priveşte aspectele legate de existenţa dreptului de proprietate în persoana autorilor I. T. şi I. A., Tribunalul reţine că şi acest fapt este deplin dovedit cu probele administrate în cauză din care rezultă fără dubiu faptul că aceştia au avut în proprietate imobilul din Botoşani, str. X nr. Y, actualmente X nr. Y, aspect care rezultă fără tăgadă din însăşi cuprinsul sentinţei nr. 464/1954 a fostului Tribunal Popular al oraşului Botoşani prin care s-a încuviinţat vânzarea silită a imobilului în litigiu. Deşi la un moment dat pârâta a încercat să susţină faptul că în cauză este vorba despre un alt imobil, decât cel trecut în proprietatea statului, susţinerea nu a fost în nici un fel dovedită cu probe pertinente, de natură a convinge instanţa, iar mai mult, nu s-a dovedit că autorii deposedaţi ar mai fi avut şi un alt imobil situat pe str. X nr. Y, deci vecin cu cel în cauză şi care să fi avut aceeaşi soartă ca şi cel în litigiu, aşa încât sub acest aspect s-a apreciat că, menţinea din cuprinsul publicaţiei de vânzare cum că imobilul ce se execută s-ar afla pe str. X nr. Y şi nu X nr. Y, constituie evident o greşeală materială de consemnare a agentului care a întocmit actul la acel moment şi care nu poate fi speculată în detrimentul intereselor reclamantei.

La dosarul cauzei s-au depus şi alte înscrisuri relevante care atestă existenţa dreptului de proprietate în persoana autorilor reclamantei, respectiv decizia nr. 40 din 20 aprilie 1955 emisă de Sfatul Popular al oraşului Botoşani  (fila 40 dosar) sentinţa civilă nr. 464/23 decembrie 1954 (fila 18 dosar), poliţa nr. XXXXXX pentru asigurarea bunului din str. X nr. Y, ulterior X nr. Y sau X nr. Y, denumită astfel după numeroase recenzări, poliţă încheiată între fostul proprietar şi Societatea Română de Asigurare Bucureşti (fila 19 dosar).

Tribunalul reţine în continuare şi faptul că preluarea acestui imobil de către stat a avut un evident caracter abuziv, autorităţile profitând la acel moment de teroarea ce se instaurase faţă de prigoana la care erau supuse persoanele ostile fostului regim comunist, dovadă fiind şi faptul că în final unul dintre foştii proprietari, respectiv I. A. a şi fost condamnat politic, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. XX/1959 a Tribunalului Militar Bucureşti (fila 26 dosar), iar celălalt coproprietar a fost nevoit, practic, să părăsească ţara şi să se stabilească în Germania, unde a locuit până la deces.

Mai mult decât atât,aşa cum se afirmă, corelativ cu aceste aspecte, Tribunalul mai constată că procedura de vânzare la licitaţie instituită în baza sentinţei civile nr.. 464/1954 a fostului Tribunal Popular al oraşului Botoşani, cuprinde grave vicii de procedură, fiind săvârşită cu încălcarea normelor imperative prevăzute de Decretul 224/1951, care o reglementa.

Astfel, după cum se susţine, publicaţia de vânzare depusă la dosar în copie nu este conformă dispoziţiilor prevăzute de Decretul 224/1951, fiind lovită de nulitate absolută, întrucât, în primul rând este tardiv emisă, mult după termenul de 15 zile prevăzut de decret, în cuprinsul acesteia se face vorbire despre un alt proces verbal de sechestru decât cel menţionat în sentinţă, adresa imobilului este consemnată greşit (str. X nr.Y în loc de X nr. Y), iar dovada privind înştiinţarea debitorilor despre publicaţiunea de vânzare indica o totală lipsă de procedură cu aceştia în sensul că nu există nici o menţiune legată de felul în care această procedură de înştiinţare a fost îndeplinită în nici una dintre modalităţile prevăzute de lege, aspecte, de altfel, în mod pertinent surprinse şi de către parte în concluziile sale.

Toate aceste aspecte nu reprezintă altceva decât grave vicii privind procedura de executare efectivă, ulterioară pronunţării sentinţei de încuviinţare a vânzării silite, vicii de natură a prejudicia grav pe debitorii executaţi şi care nu fac altceva decât să ducă la nulitatea acesteia şi nu în ultimul rând la stabilirea caracterului abuziv al acestei proceduri, în concordanţă cu dispoziţiile art. 1 lit. d şi i din Legea nr. 10/2001 republicată aspecte care, în consecinţă, dă dreptul reclamantei la reparaţie.

Pentru aceste motive Tribunalul va admite acţiunea, va constata caracterul abuziv al preluării, va anula dispoziţia nr. XXXXX din 6.05.2009 emisă de Primarul Municipiul Botoşani şi va dispune restituirea în natură a imobilului construcţie situat în municipiul Botoşani, str. X nr. Y (fostă X nr. Y) compusă din subsol utilizabil din patru încăperi, parter compus din cinci camere şi trei holuri, două intrări şi pod cu o suprafaţă construită la sol de 240,85 m.p., imobil identificat în schiţele anexe la raportul de expertiză întocmit de expert G. A. (filele 114, 115, 116 dosar).

De asemenea, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat şi contravaloare expertiză.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T Ă R Ă Ş T E :

Admite acţiunea formulată de reclamanta G. B. N. din Bucureşti, sector 1, str. X nr. Y, sc. Z, et. T, ap. U, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Botoşani – prin primar,  având ca obiect – Legea nr. 10/2001.

Anulează dispoziţia nr. XXXXX din 6 mai 2009 emisă de Primarul municipiului Botoşani.

Dispune restituirea în natură către reclamantă a imobilului construcţie situat în municipiul Botoşani, str. X nr. Y (fostă X nr. Y) compusă din subsol utilizabil din patru încăperi, parter compus din cinci camere şi trei holuri, două intrări şi pod cu o suprafaţă construită la sol de 240,85 m.p., imobil identificat în schiţele anexe la raportul de expertiză întocmit de expert G. A. (filele 114, 115, 116 dosar).

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.900 lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică din 20 mai 2011.

PREŞEDINTE, GREFIER,

2

Domenii speta

Spete similare