Anulare act

Dosar nr. XXXX/193/2009 Anulare act

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI

SECŢIA - I - CIVILĂ

DECIZIA NR. XXX R

Şedinţa publică din xx.xx.xxxx

  Preşedinte –

Judecător –

Judecător –

Grefier  –

La ordine judecarea recursului civil formulat de recurentul D. C., în contradictoriu cu reclamanţii intimaţi S. D., H. A., H. A. M., H. M., T. L., H. C., A. O., H. D., H. MR., împotriva sentinţei civile nr. XXXX din xx.xx.xxxx, pronunţată în dosarul nr. XXXX/193/2009 al Judecătoriei Botoşani, având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă pârâtul D. C. asistat de avocat T. F. şi avocat B. A. S. pentru reclamanţii intimaţi S. D., H. A., H. A. M., H. M., T. L., H. C., A. O., H. D., H. MR. lipsă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că procedura de citare cu părţile este legal îndeplinită.

Se constată că la dosar a fost depusă taxa de timbru aferentă cererii de recurs, făcându-se dovada cu chitanţa nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx-591,20 lei şi timbru mobil.

Avocat T. F. depune la dosar concluzii scrise, iar avocat B. A. S. chitanţă onorariu apărător în cuantum de 1000 lei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor prezente asupra acestuia.

Avocat T. F. arată că de prezenta decizie depinde dacă recurentul va avea în continuare calitatea de legatar universal după H. AG.. Precizează că partea pe care o reprezintă  atacat sentinţa instanţei de fond întrucât a concluzionat că din toate probele administrate – cu martori şi expertize – rezultă că  H. AG. nu ar fi avut consimţământ valabil, iar pe de altă parte a înlăturat ca nesincere declaraţiile martorilor care au fost de faţă la încheierea testamentului. Arată că problema care se pune în acest proces este de a verifica şi de a stabili dacă H. AG. la data de xx.xx.xxxx avea discernământ pentru a putea testa. Pentru a se stabili acest lucru instanţa are la îndemână a verifica probele administrate. Că din practica judiciară în materie o expertiză nu poate fi considerată regina probelor, ci aceasta trebuie coroborată cu alte probe administrate în cauză. Precizează că la un moment dat când au fost verificate actele medicale existente, însuşi aceşti specialiştii de la Iaşi au arătat că în lipsa unui examen psihiatric nu-şi pot exprima părerea cu certitudine cu privire la capacitatea persoanei la momentul încheierii testamentului. Că, în condiţiile în care specialiştii nu au fost la unison atunci când s-a pus problema discernământului, instanţa trebuia să verifice şi celelalte probe administrate, respectiv martorii. Printre martorii audiaţi a căror declaraţii trebuie luate în considerare este T. M. - asistentă medicală şi care a declarat că H. AG. a fost conştientă până la momentul decesului. De asemenea a fost audiat şi notarul care a încheiat actul, care a luat cu siguranţă toate măsurile de siguranţă cu privire la capacitatea testatorului de a încheia actul unilateral, verificând şi o serie de aspecte cum ar fi dacă există şi alţi moştenitori legali, acesta arătând că recurentul D. era o persoană de încredere. Arată că, chiar dacă înainte sau după încheierea testamentului testatoarea a avut momente când nu a avut discernământ,  nu înseamnă că data de xx.xx.xxxx ea nu era în deplinătatea facultăţilor mintale. Solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi pe cale de consecinţă, solicită desfiinţarea sentinţei primei instanţe ca fiind netemeinică şi nelegală, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată din toate instanţele.

Avocat B. A. S. solicită respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei primei instanţe ca fiind temeinică şi legală. Arată că probele invocate astăzi de partea adversă nu sunt concludente, pertinente şi utile desfiinţării sentinţei instanţei de fond. Mai arată că intimaţii au formulat o acţiune prin care au solicitat desfiinţarea testamentului încheiat de H. AG., defuncta lor mătuşă, la data de xx.xx.xxxx, dată la care ea nu se mai afla în deplinătatea facultăţilor mintale, fiind în stare de precomă, aşa cum s-a dovedit cu actele administrate în dosar. Astfel, H. AG. a suferit un accident vascular cerebral iar la data de xx.xx.xxxx a fost internată în spital, până la xx.xx.xxxx, dată la care a şi decedat. S-au administrat probe cu martori, care sunt mai mult sau mai puţin subiective, aşa cum a apreciat instanţa de fond. S-au administrat însă şi probe ştiinţifice, pentru că s-au administrat două expertize care au stabilit în mod unanim că testamentul nu este unul valabil, pentru că H. AG.  nu putea să testeze în mod conştient la xx.xx.xxxx. Că cele două expertize au stabilit afecţiunile medicale de care a suferit defuncta, a analizat evoluţia bolii şi în mod deosebit starea pacientei la xx.xx.xxxx, data când s-a încheiat testamentul. Astfel s-a avut în vedere faptul  că  există la dosar filele 143 şi 151 – fişa medicală din care rezultă starea gravă în care se afla H. AG., iar la fila 159 există foaia de evoluţie tratament în care s-a consemnat că în ziua de xx.xx.xxxx pacienta era de dimineaţă într-o stare generală gravă, obnubilată, nu înghite, nu cooperează, prezintă edeme gambe, or, în această stare în care se afla, de somnolenţă şi obnubilare se consemnează prezenţa unor vizitatori, aceasta în a doua parte a zilei. Or, în condiţiile în care pacienta s-a prezentat într-o asemenea situaţie, comisia superioară de la INML a constatat că aceasta nu a avut capacitate psihică de apreciere critică asupra consecinţelor social juridice ce decurg din actul intitulat testament, că nu avea capacitate psihică de a gândi îndelung şi atent, nu putea face declaraţii şi nu putea fi în deplinătatea facultăţilor mintale. Concluziile acestei expertize au fost semnate de 11 specialişti, profesori universitari doctori. Ulterior, prima instanţă a dispus şi audierea notarului pentru a se verifica în ce condiţii s-a încheiat acest act. Or, s-a constatat că în ziua de xx.xx.xxxx s-a încheiat acel testament, în condiţiile în care s-a consemnat o singură vizită şi nu două vizite,  aşa cum a pretins notarul. Notarul nu a solicitat certificarea stării de sănătate a pacientei de către un cadru medical de specialitate, dar a avut grijă să consemneze de două ori  în încheierea de autentificare că după părerea sa testatoarea se afla în deplinătatea facultăţilor mintale. Acest lucru nu era suficient pentru un bolnav aflat în acea stare de suferinţă şi în condiţiile în care testatoarea era internată la secţia de paleative a Spitalului mun. Paşcani, acolo unde se internează muribunzii. De aceea, notarul a consemnat la ultimul aliat al încheierii de autentificare că testatoarea ştie carte, dar nu a putut semna datorită bolii, după ce i-a fost citit actul cuvânt cu cuvânt a consimţit la autentificarea acestui înscris, declarând că cele auzite reprezintă voinţa sa, aplicându-i-se amprenta digitală de la degetul arătător de la mâna dreaptă pe toate exemplarele, Or, H. AG. era o persoană care ştia carte, avea un liceu, o şcoală postliceală şi în aceste condiţii nu ar fi fost necesar dacă era într-o stare bună de sănătate şi în deplinătatea facultăţilor mintale să i se plice amprenta. Însă, din modul în care notarul a consemnat aceste aspecte în conţinutul testamentului aflat la filele 7, 8 dosar, se deduce clar că testatoarea nu a putut folosi mâna dreaptă pentru că nu a semna din cauza bolii, situaţie în care notarul a fost cel care i-a aplicat amprenta digitală dreaptă pe înscrisul pe care i l-a adus să-l semneze. Că din acest text din conţinutul testamentului se deduce faptul că defuncta nu putea vedea pentru că i s-a citit actul, dar că putea vorbi pentru că, aşa cum pretinde notarul, ar fi făcut declaraţii ample în faţa acestuia. Notarul declară că ar fi avut o discuţie mai amplă cu H. AG. şi că a fost de faţă atunci când acesteia i s-ar fi adus două feluri de mâncare, o supă şi felul doi. De asemenea, notarul a mai pretins că după deplasarea lui D. C. la sediul notariatului la orele 12,45 l-a lăsat să aştepte în holul biroului şi după aceasta a făcut două vizite la spital, o dată singur şi a doua oară însoţit. Or, din cuprinsul foii de observaţie rezultă că notarul s-ar fi deplasat o singură dată la spital  în a doua parte a zilei când H. AG. nu mai vorbea, nu coopera, nu putea înghiţi, aproape că nu mai respira şi era într-o stare de suferinţă generalizată. Toate aceste aspecte se pot regăsi în actele medicale de la filele 151 şi 143 la dosarul de fond, atunci lui H. AG. i se administra morfină, avea sondă, nu putea nici să vorbească, nici să exprime nimic, astfel că cele consemnate de notar nu reprezintă realitatea. Este evident că acest martor nu putea să-şi invoce propria culpă în faţa notarului şi să arate că ar fi întocmit un act în mod superficial, fără a se asigura că H. AG. era în deplinătate facultăţilor mintale, nu a făcut altceva decât să-şi susţină actul încheiat, însă concluziile celor 11 medici ale comisiei superioare nu pot fi înlăturate prin declaraţia acestui martor care nu a văzut însă faptul că H. AG. era practic în stare de comă. Or, a fost invocată declaraţia martorei T. M. care ar fi pretins că H. AG. ar fi fost conştientă până la momentul decesului, însă în realitate începând cu data de xx.xx.xxxx, aşa cum rezultă din multiplele acte medicale aceasta a fost într-o stare gravă şi deloc conştientă. De altfel, există la fila 204 din dosar un formular de acord al aparţinătorilor, semnat de însăşi recurent şi T. M. – xx.xx.xxxx - în care aceştia recunosc că ei cunosc starea de inconştienţă în care se află H. AG. şi au făcut tot posibilul să ţină secret acest fapt şi să împiedice  vizitele rudelor. Dacă H. AG. ar fi fost conştientă la data de xx.xx.xxxx când s-a redactat testamentul ea ar fi putut semna actul cu mâna dreaptă dacă ar fi fost conştientă. Însă starea în care s-a aflat nu i-a permis nici să citească, nici să vorbească, nici să-şi folosească mâinile şi practic să fie inconştientă, de aceea acest testament este nul. Dacă H. AG. ar fi vrut să facă un testament pentru recurent cu siguranţă că l-ar fi făcut înainte de acest accident vascular cerebral, când era conştientă. Motivele invocate de recurent prin cererea de recurs nu pot fi primite, iar declaraţiile martorilor sunt subiective şi nu pot fi primite aceştia urmărind un interes. Mai mult, notarul nu a putut explica de ce pe actul intitulat testament s-a scris cu două tipuri caractere diferite, testamentul este redactat cu anumite caractere pe prima pagină şi cu alte caractere încheierea de autentificare. Solicită obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată.

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului civil, de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. XXXX din xx.xx.xxxx Judecătoria Botoşani a admis acţiunea  având ca obiect anulare act, formulată de reclamanţii S. D., H. A., H. A. M., H. M., T. L., H. C., A. O., H. D. şi H. MR., în contradictoriu cu  pârâtul D. C..

A anulat testamentul autentificat sub nr. XXXX/xx.xx.xxxx la BNP Asociaţi „ I. M. - C. M. O.” din Paşcani, jud. Iaşi.

A obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 1500 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată  pe rolul Judecătoriei Botoşani  sub nr. XXXX/193/2009, la data de xx.xx.xxxx, reclamanţii S. D., H. A., H. A. M., H. M., T. L., H. C., A. O., H. D. şi H. MR. au solicitat în contradictoriu cu D. C. în calitate de pârât, să se dispună nulitatea absolută a Testamentului autentificat sub nr. XXXX/xx.xx.xxxx, încheiat la BNP Asociaţi „I. M. - C. M. O.” din Paşcani, jud. Iaşi, cu cheltuieli de judecată.

În motivare reclamanţii arată că sunt nepoţii defunctei H. AG., decedată la data de xx.xx.xxxx, care nu a avut copii şi nici soţ supravieţuitor. Că, la data de xx.xx.xxxx a fost emis Titlul de Proprietate nr. XXXXXX pentru o suprafaţă de 4 ha 9050 m.p., pe numele lui H. MT., H. DV., H. AG. pentru terenul ce a aparţinut bunicilor reclamanţilor şi că, nefiind posibil un partaj amiabil, H. AG. a solicitat partajul judiciar al terenului înscris în acest titlu şi că, datorită consumului psihic cauzat de acest proces, H. AG. a suferit în luna xx.xxxx un accident vascular în urma căruia a fost internată la Spitalul Municipal Paşcani, unde a rămas imobilizată la pat, fără a putea vorbi sau scrie. Reclamanţii susţin că, profitând de starea de boală de mătuşii lor, pârâtul s-a deplasat cu un notar la spital unde a aplicat amprenta digitală a degetului arătător de la mâna dreaptă pe toate exemplarele unui testament deja redactat, prin care H. AG. dispunea ca toate bunurile sale mobile şi imobile ce se vor găsi în patrimoniul ei la data decesului, să rămână lui D. C. (pârâtul în cauză). Reclamanţii consideră că testamentul este lovit de nulitate întrucât nu reprezintă voinţa defunctei, care la data de 0xx.xx.xxxx nu ar fi putut să-şi exprime valabil voinţa din cauza afecţiunilor de care suferea.

Se arată că, legal citat, pârâtul D. C. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii ca nefondată şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată iar în apărare, susţine că voinţa testatoarei a fost cu adevărat aceea de a-l desemna legatar universal, tocmai pentru că relaţiile dintre aceasta şi reclamanţi erau tensionate din cauza procesului de partaj pe care îl purtau şi din cauza căruia testatoarea s-a şi îmbolnăvit, el beneficiind de încrederea defunctei ca urmare a ajutorului pe care i l-a acordat în ultimii ani. 

 Din probele administrate în cauză, prima instanţă a reţinut că potrivit Foii de observaţie nr. XXXXX, numita H. AG. a fost internată în perioada xx.xx.xxxx – xx.xx.xxxx la secţia de Neurologie 2 a Spitalului „Prof. Dr. Nicolae Oblu” Iaşi cu diagnosticul „ AVC ischemic carotidian drept. Hemiplegie stângă. HTA std. III. ASC. Atrofie cerebrală. DZ tip.II”, iar la data de xx.xx.xxxx, deşi în fişa medicală a fost consemnat faptul că bolnava H. AG. se află în „stare generală gravă, a fost autentificat sub nr. XXXX, testamentul prin care aceasta,  a dispus de întreaga sa avere în beneficiul pârâtului D. C., pe care l-a instituit legatar universal. 

Se arată că potrivit certificatului medical constatator al decesului nr. XXX/xx.xx.xxxx, H. AG. a decedat la data de xx.xxxx cu diagnosticul „Comă cerebrală. Hemiplegie stg.sechelară AVC. HTA esenţială std. III.Tumoră vezicală” , iar reclamanţii invocă nulitatea testamentului, motivat de faptul că nu reprezintă voinţa testatoarei, aceasta fiind în imposibilitate de a şi-o exprima, datorită stării de boală, în cauză fiind administrată atât proba testimonială, cât şi proba cu expertiză medico legală.

Instanţa reţine că, urmare a examinării actelor medico legale ale cauzei privind pe H. AG., Comisia Superioară  Medico – Legală din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti, a constatat că la data de xx.xx.xxxx – data întocmirii testamentului – H. AG. nu avea „capacitatea psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor social juridice, ce pot decurge din actul civil semnat prin amprenta digitală, neavând capacitate psihică de exerciţiu, aşa încât apreciază că proba testimonială administrată în cauză este neconcludentă, reţinând că dincolo de faptul că relatările martorilor audiaţi sunt contradictorii, depoziţiile acestora cu privire la starea psihică, luciditatea şi discernământul bolnavei H. AG. sunt nepertinente şi neconcludente, iar aspectele comportamentale percepute de către martori nu sunt în măsură să infirme concluziile a 11 specialişti, (profesori universitari doctori – membri ai Comisiei Superioare  Medico – Legale), arătând, în final, şi faptul că unele depoziţii de martori sunt nesincere, înlăturându-le, ca atare.

Instanţa constată, aşadar, că probatoriul administrat în cauză nu susţine consemnarea din încheierea de autentificare potrivit căreia testatoarea era „în deplinătatea facultăţilor mintale”, aşa încât, reţine afectată capacitatea acesteia de a-şi exprima conştient şi valid consimţământul cu privire la actul încheiat, apreciind că, în cauză, testamentul autentificat sub nr. XXXX/xx.xx.xxxx a fost întocmit în lipsa cu desăvârşire a consimţământului testatoarei,  ceea face ca actul încheiat să fie sancţionat cu nulitatea.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs pârâtul D. C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în considerarea art. 304 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi rejudecând cauza pe fond să se respingă acţiunea formulată împotriva sa. Totodată, solicită ca instanţa să dispună obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

Pârâtul arată că în fişa medicală a fost consemnat că testatoarea se afla în stare de conştienţă, că aceasta a comunicat atât cu el, cât şi cu notarul şi cu personalul spitalicesc, avea discernământ la momentul la care a dispus şi semnat testamentul şi că însăşi defuncta i-a cerut pârâtului să aducă un notar pentru a încheia testamentul.

Mai arată pârâtul că din conţinutul actelor medicale întocmite de specialişti din spital, rezultă că H. AG. fusese externată în data de xx.xx.xxxx din Spitalul municipal Iaşi, în stare „ameliorată”, iar în ziua semnării testamentului este consemnat în fişa medicală „că răspunde la stimuli auditivi şi are stare de conştienţă păstrată”. De asemenea, arată că din expertiză rezultă că în lipsa unui examen psihiatric efectuat în perioada semnării actului civil, comisia nu s-a putut pronunţa cu certitudine asupra capacităţii psihice a defunctei de a semna acte civile la data de xx.xx.xxxx şi că având în vedere starea pacientei la data de xx.xx.xxxx, descrisă în actele medicale, nu rezultă că aceasta putea fi în stare de comă la acea dată.

În continuare, pârâtul arată că din toate actele de manifestare a voinţei numitei H. AG., pe o perioadă de 18 ani, când s-a aflat în permanenţă în grija sa, desemnându-l să-i administreze averea, reiese evident voinţa acesteia de a-i lăsa după moartea ei toată averea.

Precizează pârâtul că a suportat cheltuielile cu înmormântarea, s-a preocupat de toate rânduielile şi obiceiurile creştineşti, organizându-i praznicele ce se cuveneau.

De asemenea, precizează că nici o persoană din cei care l-au chemat în judecată nu s-au interesat de soarta numitei H. AG., nici  cât era în viaţă şi nici după moartea acesteia, nu au avut nici o contribuţie financiară sau morală asupra acesteia, fiind interesaţi ulterior doar de averea lăsată de defunctă.

Faţă de recursul declarat, depun întâmpinare reclamanţii S. D., H. A., H. A. M., H. M., T. L., H. C., A. O., H. D., H. MR., solicitând respingerea acestuia, ca neîntemeiat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Susţin, în esenţă, reclamanţii faptul că probele invocate de pârât nu sunt utile, pertinente şi concludente şi nu sunt de natură să răstoarne concluziile expertizei ştiinţifice efectuate în cauză de Comisia Superioară  Medico – Legală din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti care după analiza actelor medicale privind defuncta H. AG. a ajuns la concluzia că aceasta nu avea capacitate psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor juridice ce decurg din acesta, neavând capacitate psihică de exerciţiu. Se susţine că, chiar din cuprinsul foii de observaţie a pacientei H. AG. din xx.xx.xxxx rezultă că aceasta a avut vizitatori, dar că se afla în stare de somnolenţă, obnubilare şi suferinţă generalizată, că nu putea să mănânce şi să coopereze, în astfel de împrejurări fiind încheiat testamentul prin care defuncta a testat întreaga sa avere pârâtului. Se susţine că notarul, deplasându-se la Spitalul Municipal Paşcani, nu a solicitat certificarea stării de sănătate a testatoarei de către un cadru  medical de specialitate şi că, în opinia reclamanţilor, notarul audiat în faţa instanţei a declarat în mod mincinos faptul că ar fi purtat o discuţie mai lungă cu defuncta. Intimaţii consideră nesinceră şi declaraţia martorei T. M. care a pretins că H. AG. ar fi fost conştientă până la momentul decesului şi că defuncta, chiar dacă a suferit un accident vascular cerebral, ar fi putut folosi mâna dreaptă pentru a semna actul, fapt care însă nu a fost posibil datorită stării grave în care se afla, motive pentru care se solicită respingerea recursului.

În recurs părţile au ataşat cauzei o serie de înscrisuri.

Examinând recursul, Tribunalul apreciază că acesta nu este întemeiat.

Deşi recurentul aduce în discuţie în susţinerea valabilităţii actului contestat declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, inclusiv cea a notarului sub a cărei autoritate a  fost autorizat actul încheiat între pârât şi defunctă, Tribunalul nu poate acorda relevanţa cuvenită acestor declaraţii testimoniale decât în context probator, iar în cauză a fost administrată o probă ştiinţifică de specialitate, respectiv o expertiză medico-legală efectuată de o echipă de medici specialişti de la Institutul de Medicină Legală, Mina Minovici din Bucureşti, care în concluziile exprimate a arătat faptul că H. AG. nu avea consimţământ valabil şi nu putea fi în deplinătatea facultăţilor mintale pentru a face declaraţii, a gândi îndelung şi atent.

Este adevărat faptul că în cauză au  fost făcute afirmaţii din partea unor martori din conţinutul cărora s-ar desprinde ideea că defuncta H. AG. ar fi fost deplin conştientă la momentul încheierii actului, însă aceste declaraţii nu pot prevala  în raport cu proba ştiinţifică ale cărei concluzii au fost exprimate pe baza tuturor observaţiilor şi actelor medicale privind bolile de care suferea defuncta la acel moment, probă pe care instanţa o consideră mult mai relevantă şi mai concludentă în ce priveşte aspectele ce se solicită a fi dovedite, cu atât mai mult cu cât aceasta, prin natura ei, prezintă un grad ridicat de obiectivitate, în timp ce susţinerile martorilor sunt supuse uneori unor percepţii subiective care nu întotdeauna converg cu realitatea.

De aceea, Tribunalul constată că prima instanţă a făcut o apreciere corectă asupra cauzei, interpretând în mod just probatoriul administrat şi reţinând că la momentul încheierii actului testatoarea nu avea capacitatea de a dispune , fiind lipsită de discernământ, iar lipsa consimţământului valabil duce la invalidarea actului.

Este lipsit de relevanţă sub aspectul condiţiilor de valabilitate ale actului contestat, faptul că anterior încheierii acestuia testatoarea l-a mandatat pe pârât să-i administreze averea sau că a avut o relaţie specială cu acesta, aşa cum se susţine, dat fiind faptul că în materia condiţiilor de valabilitate  ale actelor juridice singurul moment relevant luat de referinţă la stabilirea validităţii actului este strict cel al încheierii acestuia şi nu toate celelalte împrejurări anterioare care  au caracterizat raporturile dintre părţi, relaţii care sub nici o formă nu pot influenţa calitatea finală a actului în sens juridic, motive pentru Tribunalul va respinge recursul, ca nefondat şi va menţine hotărârea primei instanţe, ca fiind temeinică şi legală.

Văzând şi dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă,

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul D. C., împotriva sentinţei civile nr. XXXX din xx.xx.xxxx, pronunţată în dosarul nr. XXXX/193/2009 al Judecătoriei Botoşani, pe care o menţine, în contradictoriu cu reclamanţii intimaţi S. D., H. A., H. A. M., H. M., T. L., H. C., A. O., H. D., H. MR..

Obligă recurentul D. C. să plătească intimatei  suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică din xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE, JUDECĂTORI,  GREFIER,

Domenii speta

Spete similare