Răspunderea asigurătorului. Limite. Neagravarea situaţiei în propria cale de atac. Despăgubiri, penalităţi

Răspunderea asigurătorului. Limite. Neagravarea situaţiei în propria cale de atac

Despăgubiri, penalităţi

Decizia penală nr. 35A/19 februarie 2010

 Prin  sentinţa  penală nr. 146 din  5 martie 2009  a Judecătoriei Dorohoi pronunţată  în dosarul  nr. 3970 /222/2008 , H. M - D.  a  fost condamnat pentru săvârşirea  infracţiunii prev. şi ped. de art. 178 alin. 1, 2  Cod penal cu aplic. art. 74 lit.  a şi  c Cod penal  la 2  ani  închisoare , reţinându-se  că  în  ziua de  26  mai 2008  în timp  ce  conducea autoturismul  cu  nr. de  înmatriculare  XX-XX-XXX  pe raza localităţii  Leorda,  Jud.  Botoşani , ca urmare  a  nerespectării regulilor de circulaţie a  provocat  un  accident  în  urma căruia  a  decedat  numitul  A. N.,  soţul  părţii civile A. N..

  Executarea  acestei  pedepse  a  fost  suspendată condiţionat  pe  durata de 4 ani , în  baza  art.  81 Cod penal , iar  inculpatul a  fost  obligat în  solidar cu  părţile  responsabile  civilmente S.C. A.  S.A. Sucursala Botoşani  şi S.C.  B.  S.A  Sucursala  Botoşani să plătească părţii  civile A. N. 19.000 daune  materiale  şi  35.000  lei  daune  morale din care 17.500  lei pentru minora A. I. - C. , născută la  data  de 25 septembrie 1999.

Totodată  pentru  minoră  s-a stabilit  o contribuţie de  întreţinere  lunară în  cuantum de  15% din pensia  lunară netă a  inculpatului  care  urma să  fie  plătită  până la  majoratul copilului .

Ca  urmare  a  apelului declarat de S.C. A. S.A Sucursala  Botoşani  şi  S.C.  B. S.A Sucursala  Botoşani această sentinţă a  fost  desfiinţată  în  parte prin decizia  penală  nr. 125 A din  2  iunie 2009  a  Secţiei  Penale  a  Tribunalului Botoşani  şi cauza  a  fost  trimisă spre rejudecarea  laturii  civile .

În  decizia  de  casare s-a  reţinut că  în  mod  greşit  prima instanţă a introdus în  cauză  şi a  obligat  la  plată societăţile de  asigurare în calitate  de  părţi  responsabile  civilmente  în  solidar  cu  inculpatul, deşi acestea aveau  calitatea de  asiguratori  de răspundere  civilă , iar răspunderea  trebuia stabilită având în  vedere dispoziţiile Legii 136/1995 aşa cum a  fost modificată prin  OUG  61/2005.

Pentru  rejudecare s-a  format  la  Judecătoria Dorohoi dosarul  nr. xxxx/222/2009  înregistrat  la xx.xx 2009, iar instanţa a  dispus citarea  celor două societăţi  de  asigurare , în  calitate de  asiguratori  de răspundere  civilă .

Prin  reprezentanţii legali asiguratorii de răspundere  civilă au  depus  la  dosar poliţele de  asigurare şi  prin concluzii formulate în  scris au  invocat  faptul  că răspunderea  lor  ci, iar  pe de  altă parte în  ce  priveşte cuantumul au  arătat  că acesta  nu poate  depăşi anumite sume stabilite  de limitele  legale .

Partea  civilă A. N. în nume  propriu şi  în  calitate de reprezentantă  a minorei A. I. - C. precum şi  inculpatul  prezenţi în  instanţă  la  rejudecarea  procesului  nu  au formulat  obiecţii cu privire la  cuantumul despăgubirilor  acordate .

Prin sentinţa penală nr. 1114/12.11.2009, Judecătoria Dorohoi a admis  în  parte pretenţiile  civile solicitate  de  partea  civilă A. N. cu domiciliul în  mun.  Dorohoi ,  str.  X  , nr.  Y ,  bloc  Z ,  sc.  T  etaj  U,  ap.  V , Jud.  Botoşani  în nume propriu  şi  în  calitate de  reprezentantă legală  a  minorei I. - C. născută la xx.xx.xxxx , de  la  inculpatul  H. M. C. din  mun.  Rădăuţi ,  str.  X , nr.  Y ,  Jud. Suceava, cu reşedinţa  în mun.  Dorohoi,  Bld.  X  nr.  Y ,  bl.  Z, etaj  T  ,ap. U , Jud.  Botoşani  şi  în  consecinţă :

A fost obligat inculpatul să  plătească părţii  civile  A. N.  19.000 lei  daune materiale  şi  35.000  lei  daune  morale , din care 17.500  lei  pentru  minoră , precum şi o  contribuţie  lunară  de întreţinere pentru  minora  A. I. - C. de 15 % din pensia  netă  lunară, începând  cu data  pronunţării  sentinţei până la  majoratul copilului .

  A respins  ca nefondate  restul pretenţiilor la  despăgubiri .

  Au fost obligaţi asiguratorii de răspundere civilă Societatea de Asigurare – Reasigurare A. S.A. Sucursala Botoşani şi  S.C.  B. S.A Sucursala  Botoşani să  plătească  părţii  civile A. N.  în  locul inculpatului  despăgubirile  la care  acesta  a  fost  obligat  în limitele obligaţiilor  ce  le  revin din contractele  de  asigurare .

 Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că soţia  defunctului A. N. s-a constituit  parte  civilă  în procesul în  care inculpatul  a  fost  trimis în  judecată  pentru săvârşirea  infracţiunii prev. şi ped. de art.  178 alin. 1 , 2  Cod penal (  dosar  nr. xxxx/222/2008 -  fila 133)  cu  suma  de 36.000 lei  daune materiale  ,  constând  în  16.000 lei  cheltuieli  de înmormântare  şi parastase, 3000  lei  monumentul  funerar, 9000  lei contribuţia defunctului  la întreţinerea  familiei de  la  deces  până în  luna  ianuarie 2009 şi  8000  lei  nişte împrumuturi  pe  care  le avea  defunctul .

De  asemenea  a  pretins o  contribuţie  lunară de  întreţinere  pentru  minoră  până la  majorat  şi  daune  morale precizate  la  urmărirea  penală în  cuantum  de 30.000 EURO(  filele 85-86 dosar ).

Aşa  cum  s-a  menţionat mai  sus i  s-au  acordat  în  raport  de  probele  administrate  19.000 lei  daune  materiale,  sumă menţinută  în  continuare , înlăturându-se răspunderea solidară  cu  asiguratorii de răspundere  civilă .

Cu  privire  la  daunele  morale acestea s-au stabilit  la suma  de 35.000 lei ,  din  care  17.500  lei  pentru  minoră,  înlăturând răspunderea solidară  cu societăţile de  asigurare .

Contribuţia  lunară de  întreţinere a minorei  a fost menţinută  în  continuare  în limita  sumei de 15% din pensia  lunară  netă a inculpatului până la  majoratul acesteia .

Stabilirea  pensiei de  urmaş  prin decizia nr. 0120183 /2009 în  cuantum de  1021  lei  începând cu data de  1  februarie 2009  nu este de  natură  a  influenţa cuantumul menţionat mai  sus, defunctul avea  o  contribuţie  esenţială la  întreţinerea copilului .

Restul pretenţiilor la  despăgubiri nu au fost  dovedite  cu probe fiind respinse  ca  nefondate,  reţinându-se totodată că nu s-au  contestat  sumele acordate  prin formularea  de  apeluri împotriva hotărârii de condamnare  a  inculpatului, nici  cu  ocazia  rejudecării  nu s-au  pretins sume  în  plus.

Cele  două  societăţi  de  asigurare au fost obligate  să plătească părţii  civile A. N. , în  locul inculpatului , despăgubirile  în  limitele  obligaţiilor  ce  le revin din  contractele  de  asigurare, deoarece cu  asiguratorul de răspundere civilă S.C. A. S.A.  Sucursala Botoşani defunctul semnase poliţia  de asigurare  de răspundere  civilă  auto RCA nr.  001049369 cu valabilitatea  4  ianuarie 2008 -  3  iulie 2008 emisă  la 1  ianuarie 2008 , iar  cu S.C. B. S.A Sucursala Botoşani  poliţia  de  asigurare  facultativă  a autovehiculelor  nr. 391369  pentru  perioada 15 iulie 2007  - 14  iulie 2008 ,  contractul  fiind  încheiat  la  data de 14 iulie 2007 .

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel asigurătorul de răspundere civilă Societatea de Asigurare-Reasigurare A.  S.A. – Sucursala Botoşani, solicitând desfiinţarea în parte a sentinţei în privinţa laturii civile şi reducerea cunatumului daunelor morale acordate.

În motivarea apelului se arată că suma de 35.000 lei acordată cu titlu de daune morale de prima instanţă este prea mare şi depăşeşte limitele unei reparaţii echitabile pentru prejudiciul moral suferit. Suma acordată nu reprezintă un achivalent al vieţii pierdute, ci o reparaţie a prejudiciului suferit, reparaţie care nu poate depăşi limitele echităţii pentru a constitui o îmbogăţire fără just temei.

Apelanta se raportează la împrejurarea că accidentul s-a produs din culpă şi face trimitere la dispoziţiile art. 49 pct. 2 lit. d din Ordinul nr. 11/2007 al CSA, potrivit cărora daunele morale vor fi stabilite în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România, tocmai pentru ca aceste procese să nu se transforme într-o modalitate de câştig pentru partea civilă.

Apreciază apelanta că este imorală şi dăunătoare aprecierea potrivit căreia cu cât suma de bani acordată cu titlu de daune morale este mai mare, cu atât suferinţa părţii vătămate este mai bine ameliorată. Cea mai bună modalitate de reparaţie pe care o poate primi persoana vătămată este dată de măsura pedepsei aplicate şi nu de o sumă de bani. În situaţia în care prejudiciul moral este acoperit de asigurător şi nu de autorul faptei nu se mai realizează în niciun mod o reparaţie pentru părţile vătămate, iar acordarea unor sume nejustificat de mari induce o reacţie negativă în rândul societăţii civile, deoarece stimulează o atitudine şi o conduită imorală.

Verificând hotărârea atacată, atât din perspectiva motivului invocat de apelantă, cât şi din oficiu în limitele trasate de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Tribunalul apreciază nefondat apelul declarat de asigurătorul de răspundere civilă.

Daunele morale nu reprezintă un echivalent sau un preţ al suferinţei, ci o modalitate de reparare a prejudiciului nepatrimonial care, alături de sancţionarea celui vinovat, poate contribui la depăşirea traumei, inclusiv prin asigurarea unor mai bune condiţii de viaţă.

În speţă, este de necontestat că decesul neaşteptat al victimei, persoană în vârstă de 33 de ani, cadru militar angajat şi singurul sprijin al familiei, a produs o intensă suferinţă soţiei şi fiicei acestuia, în vârstă de 9 ani. Este evident şi faptul că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării, alături de acordarea unor prestaţii periodice, chiar în condiţiile în care a fost stabilită şi pensie de urmaş, nu constituie o suficientă reparaţie pentru cele două părţi civile.

Apelanta susţine că acordarea unor daune morale în cuantum de 17.500 lei pentru fiecare din cele două părţi civile (soţia şi fiica victimei) ar depăşi limitele unei reparaţii echitabile şi ar constitui o practică imorală şi dăunătoare. Faţă de împrejurările mai sus arătate, este greu de calificat ca inechitabilă, şi cu atât mai mult ca imorală sau dăunătoare, acordarea (pentru o singură dată) a unor sume care, prin cuantumul lor (aproximativ 4.000 euro), nu permit realizări deosebite pe plan material.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat apelul, menţinându-se hotărârea atacată.

Este de precizat că, în lipsa apelului celei de-a doua societăţi de asigurare şi pentru a nu se ajunge la o agravare a situaţiei apelantei în propria cale de atac, Tribunalul nu a luat în discuţie alte aspecte ţinând de legalitatea sentinţei atacate, respectiv poziţia asigurătorului CASCO într-o asemenea cauză ori modalitatea de obligare la plata despăgubirilor civile.

S-a avut în vedere faptul că primele cereri de apel au fost formulate de cele două societăţi de asigurare şi vizau tocmai greşita obligare în solidar la plata despăgubirilor, situaţie în care  nu se putea stabili o asemenea  modalitate de plată în prezentul apel.

În al doilea rând, în lipsa apelului SC B. , nu poate fi pusă în discuţie poziţia acesteia în proces ca asigurător CASCO, cu atât mai mult cu cât o eventuală constatare a lipsei sale de calitate ar conduce la agravarea situaţiei apelantei, care ar rămâne singura obligată la plată.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,

Domenii speta

Spete similare